„Generația N-am” apără afaceri de miliarde de dolari ca Uber, crezând că apără democrația

Sorin Ovidiu Vântu a vrut să facă mișto de tineri și i-a numit „generația N-am", că-s săraci și trăiesc pe spatele părinților. Dacă ești tânăr, ar spune acest antreprenor vizionar și pușcăriaș, ești în această generație. Iar ea nu este definită doar prin oamenii săi, ci și prin afacerile care au crescut pe baza lor. Mai toate startup-urile considerate disruptive au fost crescute în ultimii zece ani pe ceea ce utilizatorii au livrat, căci companiile doar au băgat bani în servere în care să-ți țină datele, și în marketing, să te simți cool că le folosești produsele.

Dacă săptămâna trecută ai plâns de grija Uber, că pleacă din țară și iar vei merge cu taxiul pe care îl plătești ca ultimul barbar cu bani cash, ar trebui să vezi ce afacere imensă este. Compania vrea finanțări noi ca să fie evaluată la 50 de miliarde de dolari. Dar nu banii sunt frumoși la afacerea Uber, ci altceva. Nu are mașinile sale, nu plătește asigurări pentru șoferi, iar utilizatorii sunt mulțumiți fie că plătesc mai puțin și se cred mai deștepți când comandă prin aplicație și achită direct din card, fie că pot cere șoferului să schimbe postul de radio. Se știe din mii de studii britanice ce efecte adverse are radioul nedorit asupra minții.

Doar pentru că Uber nu cumpără politicieni să facă propriul lobby în Parlament, nu înseamnă că n-ar fi tentantă oportunitatea de a pune în mișcare sistemul în interesul său. Pur și simplu nu este piața atât de mare în România cât să merite. Are aproape o sută de șoferi, care rămân în program mai mult tentați de bonusurile pe care le câștigă săptămânal. Desigur că și companiile de taxi au oamenii lor în Parlament, nu a fost inventat aici lobby-ul sau șpaga și nu vor muri aici.

Înainte de Uber au fost însă platforme digitale pe care oamenii au încărcat conținutul lor, în speranța că devin mici vedete și se pot lăuda ușor. Un exemplu e YouTube, pe care oamenii au încărcat videoclipuri crezând că-și construiesc propria televiziune, după cum doresc, și se distrează uitându-se la ce vor. Și se întâmplă asta. A funcționat, doar că apoi au fost introduse reclamele și lumea a făcut puțină gălăgie pe internet. YouTube merge înainte, a împlinit zece ani, iar primul videoclip este al unuia dintre cofondatori. În fiecare minut sunt încărcate trei sute de ore de videouri și zilnic oamenii se uită la conținutul altora.

Facebook a mers pe aceeași rețetă a conținutului generat de utilizator și pe ceea ce nu deține a crescut o afacere de peste două sute de miliarde de dolari. În prezent, se vrea al doilea internet, lansând Instant Articles și un motor de căutare ca să nu mai pleci de pe site sau din aplicație pe alte site-uri. Rețeaua asta lipsită de conținutul pus de tine ar fi populată doar cu trei barabule și doi fermieri beți din FarmVille.

Acesta nu este chiar un manifest la anarhie, că și mie îmi place să găsesc rapid pornografie prin Google și videoclipuri stupide pe YouTube, dar nu te ridica luptător al dreptei cauze când astfel de companii și servicii sunt înfrânate de diverse legi și simți că ți-ar lua cineva jucăria. În definitiv, ține cont că „generația N-am" începe de la pornografia pe care o vezi online, fără s-o mai descarci în calculator. Ajunge la muzica și filmele pe care le asculți și vezi pe YouTube sau la alte aplicații și pe care nu le mai piratezi de pe torrente sau prin DC++.

Apoi, alimentezi cu poze și mesaje Snapchat, Instagram, Facebook și Twitter. Între toate astea mai cumperi ceva prin Alibaba, pentru că are produse la preț mai mic decât în România. Alibaba a impresionat lumea printr-un model aparte în comerț, căci nu are inventar propriu, ci intermediază marfa între cei care cer și cei care oferă. În final, te plimbi până la poștă, unde ți-a venit produsul, cu taxiurile neoficiale ale unei companii care nu le deține și nici nu se îngrijește de șoferii săi ca și când ar fi angajați.

„Generația N-am" nu mai are neapărat carte de muncă și pensie, nici un loc al său, ci folosește ce găsește cât să supraviețuiască și să se descurce de azi până la altă dată în viitor. Și are timp pe care îl investește în alte activități decât o făceau strămoșii, care munceau la câmp, ciopleau lemne sau aruncau pietre în lac. Ce vezi pe internet este cel mai bun exemplu că nu trebuie să deții ca să faci bani și nici n-ar trebui să te încrunți online la oamenii care te numesc sărac. Tu ești unul dintre cei care și-au ascultat părinții, au cumpărat o casă, au mașină, nevastă și rate? Ghinion, alții au reușit să se îmbogățească exploatând cum trebuie oamenii, care, în esență, trăiesc câteva decenii și apoi vin alții la rând.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre oameni care n-au chestii:
N-am nevoie de droguri, mă tripez pe lumină Povestea optimistă a fetei de la webcam care nu are vagin Am trăit ca în 1996 timp de o săptămână