Când Google nu te panichează cu vreo schimbare în căutările online sau când afli că dă datele tale serviciilor secrete, mai și face lucruri bune. În aprilie 2015, marea veste a fost că îți poți descărca istoria a ceea ce ești tu ca om pe internet, dar mai ales ce ești în grădina Google. Sună bine, extraordinar, doar că exista funcția încă din ianuarie și Google n-a considerat că vrem să știm de așa ceva. Mai nou, îți pune la dispoziție și un panou de control al detaliilor despre tine.

Eu am vrut să văd ce sunt ca internaut și am descoperit că sunt destul de banal și că ceea ce Google știe despre mine este un amestec de tip pasionat de tehnologie, manele ocazionale pe YouTube (când nu mă deconectez la timp și mi-o ia înainte autoplay-ul), utilizator de streaming pe Soundcloud sau alte platforme și destul de limitat în ceea ce privește site-urile pe care le vizitez prin Google. Facebook, fără să mă mire, e cel mai popular și Gmail e undeva în top 5. Mi-am zis c-o fi ceva defect cu mine sau că am ajuns atât de paranoic, încât folosesc doar DuckDuckGo, un motor de căutare care nu memorează istoria search-urile, și Firefox complet neconectat la Google, ca să găsesc ce vreau și fără să știe acest Big Brother ce profil am.

Poate că, mi-am spus, alții au vieți online mult mai interesante și Google știe chestii mișto despre ei. Cum mereu există, de la școală până la piață și la piciorul podului, câte un tip popular și șmecher, așa trebuie să fie și pe internet. N-am apucat să-i caut pe toți din România, dar m-am apucat să mă uit pe la rude și prieteni după informații, că dacă nu sunt eu cel popular și șmecher, m-oi fi înconjurat din greșeală de așa ceva și nici nu mi-am dat seama.

Ca să te uiți în istoricul de Google al altcuiva trebuie să știi fie parola, fie să ajungi la un calculator pe care contul e deja băgat. Dacă nu știi parola, atunci obții acces sub scuze ciudate de tipul: ziceai că nu-ți merge bine calculatorul, lasă-mă să mă uit, iată că vrea cont, bagă contul aici, da, cu tot cu parolă. Poți încerca și tu să vezi ce știe Google despre tine (cam totul) în pagina dedicată. Acolo ai informații despre telefoanele sau tabletele de pe care ai intrat, despre căutările și vizionările pe YouTube, dar mai ales vezi pe unde ai mers - istoricul locațiilor.

Nu știu dacă îți dai seama, dar mulți oameni nu opresc localizarea de pe telefon. Știu ei că se duce bateria mai repede, dar nu știu cum se oprește și nici nu caută. Așa am aflat, din neglijența ei, că mătușă-mea are un parcurs destul de dubios, mergând în cinci zile din șapte spre piață, spre o grădiniță unde sunt nepoatele ei și spre intersecția de la Grigorescu unde nu știu precis ce face, dar fie se uită la haine la un magazin din zonă, fie joacă la cazinoul de-acolo. Dacă ții neapărat să fii artist, po ți să pornești localizarea pe telefon și să desenezi puli pe harta Google. Nu că ar avea vreun scop, dar nici cea care alerga pe așa tipare nu avea vreun scop.

În toată istoria mea de trei ani, de când am ultimul cont Google făcut, am avut vreo 26 000 de căutări. Am comparat puțin cu mătușă-mea, căreia i-am făcut eu contul prin 2013. Are aproape de trei sute de mii de căutări, majoritatea fiind tutoriale de preparat ceaiul de tei, sucul de cătină, cum se tratează părul vopsit și cum se fac prăjiturile. Părul ei vopsit are rădăcini albe, n-am văzut la ea alt suc decât cola și pepsi și prăjituri cumpără de la o cofetărie. Semn că Google te-o ajuta, dar mai deștept ori mai harnic sigur nu te face.

La aceeași mătușă am descoperit că unchi-miu este un tip pasionat de agricultură, fără să aibă vreodată fie și vaga tendință de a munci fizic, și îi place să se uite preponderent la videoclipuri cu fete sumar îmbrăcate și dezbrăcate pe YouTube. Îl bănuiesc că fie a lăsat clipurile pe autoplay, fie este un fan destul de mare al Lora, Antonia și Adda. A avut o vreme, cam două săptămâni, în care a ascultat pe repeat piesa Addei „Îți arăt că pot". Am aflat însă că în perioada aia era acasă, își fracturase un deget pe când schimba roata la mașină. Altfel, este un tip destul de serios și manelist, care te-ar putea învăța cum se pun banii pe fruntea lăutarilor cât să nu alunece. Pe net caută cam tot ce-i trece prin minte și fără să se chinuie să nimerească toate literele sau cuvintele.

Pe aceeași pagină cu istoria ta pe Google mai vezi și care e cea mai populară zi pentru căutări online. La mine, dintotdeauna, e cea de luni. Am contul actual de vreo trei ani și mi-am dat seama că tot atunci m-am angajat în presă. Programul începea lunea, la nouă fix. Mi-am menținut ritmul cu o scădere a interesului spre sâmbătă. La verișoara mea însă am văzut un tipar diferit. La ea vinerea este cea mai activă zi. Deși a făcut două facultăți relativ inutile (biologie și finanțe-bănci), a ajuns educatoare la o grădiniță din sectorul 6. Vinerea este ziua în care cei mai mulți copii sunt ținuți acasă sau vin mai târziu.

Totodată, este ziua în care i se dau mai mereu banii „bonus", adică are un salariu oficial și ceva în plic. Am pus creșterea pe seama influxului de bani și dorinței de achiziție, altfel nu văd de ce ar vizita un om dornic de îmbătat și sex peste weekend site-uri ale Mega Image, Carrefour, H&M sau Ikea. Ea mai caută însă și rețete pentru prăjituri, cum faci să ai un copil , care e cea mai bună zi a lunii ca să faci sex cât să se prindă ceva, și sfaturi despre cum să faci un bărbat să renunțe la dependențe. Al ei bagă bani la pariuri sportive și, ocazional, păcănele.

Cum sunt singurul din familia extinsă care se pricepe mai bine la computere, am profitat de poziția aceasta privilegiată în lanțul trofic ca să văd ce caută și un elev de I-IV. Așa am ajuns la un verișor de nu știu ce grad, căruia i-am instalat Windows-ul prin februarie anul trecut, ocazie cu care i-am făcut și un cont Google. Este clasa a patra și cele mai mari curiozități ale sale sunt cum se face tema la diverse materii, „de unde se ia jocul cu crac" și „porno gratis fara bani". Primele mele filme porno au fost alea erotice de pe TV, penibile, dar suficient de bune la vârsta aia. Pe la 12 ani mi-a dat un coleg un CD cu câteva filme și acolo am văzut primul gangbang. Verișorul ăsta a dat pe net de două site-uri pe care le-a vizitat: pornoarici.com și filmeporno123.ro, unde a și revenit pe filmul „Pizda bruneta ramasa fara bani se fute cu taximetristul ". Am descoperit și de ce: a făcut greșeala de începător de a pune bookmark pe pagină, deși a ascuns marcajul într-un folder.

Spuneam la început că sunt paranoic, dar nu cred că sunt mai paranoic decât un prieten student la Medicină. Îl știu de câțiva ani și știu că a fost unul dintre oamenii care au încercat etnobotanice, medicamente prelucrate acasă și mai toate drogurile ușoare și populare pe internet pe care le poți cumpăra sub scuza că faci un experiment pentru școală. În cazul lui, e un tipar interesant, că începe să caute informații despre, de exemplu, cum poți transforma paracetamolul într-un medicament mai bun pentru starea ta de distracție și după câteva site-uri vizitate intră în DuckDuckGo. Site-urile rămân în memoria Google, dar el încă mai crede că este sub protecția anonimității. Statul pe YouTube îl face însă deconectat, așa că n-am văzut decât vizionări de „Nimic nou", videoul cu „No one cares" și tot felul de fragmente din „Breaking Bad".

În filmul „Misiune imposibilă " vezi, uneori, câte un gadget care îți înregistrează vocea și apoi o reproduce fidel pentru altcineva, indiferent de ce spune acea persoană. Ei bine, hai să-ți dau o idee la care să te gândești. Google înregistrează și căutările vocale pe care le faci prin Now, aplicație preinstalată pe Android. Eu n-am folosit-o niciodată, dar am mai pornit-o din greșeală. În istoria mea am și aceste conversații pe care Google mi le-ar putea transcrie, dacă aș vrea. Poate exagerez eu, dar undeva există o fermă de servere cu vocile noastre, înregistrate prost, dar vor veni telefoanele mai bune, gata s ă înregistreze mai fin . Eu nu-ți zic să te panichezi, să pui mâna pe par și să bați la poarta Google, dar atenție ce-i spui telefonului , că ține minte.

Chiar dacă eu n-am un istoric bogat în convorbiri cu telefonul și Google, am găsit la o colegă o listă consistentă de… vorbe. Nu le-aș putea spune comenzi, căci sunt fie înjurături de tipul „OK Google, sugi pula", fie indicații ca „OK Google, du-te-n mă-ta" sau „ieși acasă". Ea s-a purtat cu telefonului ei capabil să preia comenzi vocale cum se poartă unii români prin afară, când îi înjură pe străini în română și se amuză că ăia nu pricep.

La aceeași colegă am găsit că pe YouTube se uită foarte mult la vloggerii din România, mai ales videourile uneia MsAnneGreen care a învățat-o cum să facă selfie-ul perfect și de ce urăște nunțile, ca și cum ai nevoie de motive ca să urăști nunțile. Căutările pe Google, atât cât am apucat să văd, sunt din sfera neinteresului public, cum ar fi ce târguri de joburi sunt în 2015, cum se aplică machiajul corect sau ce filtre sunt bune pentru Instagram.

Mi se pare tentant, când văd câte poate reține despre tine Google, să ajut oamenii să-și facă conturi și eu să știu acele date esențiale: răspunsurile la întrebări, mailul secundar, și să le spun să țină GPS-ul pornit pe telefon, că îi ajută la nu știu ce descoperiri. Așa pot fi un stalker care își urmărește prada de la distanță. Primarul Nichita din Iași a făcut-o cu poliție și gadgeturi scumpe, dar nu trebuie decât să fii nițel posesiv, să știi cum merge internetul și să minți oameni.

Este foarte util să fii stalker mai ales când persoana respectivă poartă vreun ceas care monitorizează activitatea fizică. Urmărirea pașilor sau a alergatului se face urmărind poziția pe GPS, care, dacă folosești un ceas cu Android, ajunge și în contul de Google, cum am aflat prin contul unui coleg. De prin martie și-a cumpărat un ceas, l-a conectat la cont și se dă mare cu numărul de pași pe care îi face zilnic. Același ceas a devenit o dependență și în ceea ce privește dependențele lui. Așa a ajuns în top site-uri vizitate în ultima lună forumul XDA Developers pe care stă să citească despre tot felul de aplicații, mod-uri și noutăți pentru ceas. În același top mai e și Suicide Girls, un cont de Instagram cu poze cu tipe tatuate și piercing-uite. Pe YouTube trendul se păstrează cu noua lui dependență, dar mai vizionează și videourile de la Simon's Cat și tot felul de trailere sau fragmente de film sau seriale.

Ce am învățat din vizitele pe la rude și prieteni, ca să mă uit în istoria lor, este că sunt banali sau overshare-ări cu Google. Unii caută prea mult, alții își iau niște măsuri de a se da anonimi. Am vrut să văd dacă e ceva în neregulă cu cei din jurul meu și m-am uitat la trendurile Google între 2004 sau 2008 și prezent, atât pe căutări, cât și pe alte subiecte. Unii intră în Google Images și caută „poze" sau caută „la multi ani", semn că românii au învățat să se exprime vizual, nu doar în cuvinte. Top trei căutări în 11 ani sunt: facebook, youtube și jocuri.

Încă sunt surprins că în tipul anului 2014 au apărut chestii ca „epidurala" sau „perhidrolul". Mă gândesc că undeva într-un beci din Pipera sau Băneasa stau câțiva publicitari care caută încontinuu termeni ciudați, de pe sute de calculatoare, ca să mai ridic e nivelul. Încă mai au de luptat cu ăia care caută ce-i satelitul (e pe locul 6) și ce-i curioși să afle ce-i fabula (pe locul 8).

Revin însă la ceea ce voiam eu să fac. Cu siguranță motoarele astea de căutare știu multe despre tine și îți pot face rapid un profil, dar te-ai gândit cât balast le pune în cârcă? Ai milă! Mă rog, nu mă lua în serios, doar că uneori nu totul e de o atât de mare importanță pe cât îi dau oameni. E nasol când vine vorba de monitorizarea locurilor prin care treci, dar se rezolvă rapid. Desigur că Google va ține minte tot ce faci, ce vizitezi, la ce te uiți și-ți va servi mai mult conținut pe interesele alea. O vrea să facă bani sau ceva, altfel nu-mi explic de unde atât interes pentru noi. Și ca orice sfat bun și pe ăsta l-am văzut în toate cărțile și filmele bune: dacă vrei ca ceva să nu existe pe net, nu-l pune acolo.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe articole despre Google:
Cum m-am distrat cu Google Glass prin Bucureşti Europa acuză compania Google că ar abuza de poziția ei ca principal motor de căutare
Am văzut cum prind viață fantomele din Google Street View
Adio Google Reader, mulţumesc pentru toate amintirile frumoase