Pătratul Roșu · Podcast

Cât de gravă e situația româncelor care vor să facă avort și de ce e vina mișcărilor pro-viață

Comunitățile conservatoare devin din ce în ce mai vocale și vor să dicteze cât mai mult din cum își trăiește o femeie viața și ce alegeri face.
Dana  Alecu
Bucharest, RO
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO
miscarea antiavort in romania, procedura avort romania, religie miscarea pro viata
Fotografie de Tima Miroshinchenko via Pexels

Pătratul Roșu este un podcast bilunar despre toate lucrurile care îți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.


Ascultă episodul complet aici


A trecut mai bine de jumătate de secol de când decretul a dus la interzicerea avortului în România comunistă și a generat atât o piață neagră a întreruperilor de sarcină, cât și punerea în pericol a vieților româncelor. Deși în 2022 avortul este legal în România, situația din teren nu reflectă cu adevărat asta. O cercetare realizată de Centrul FILIA și prezentată în ianuarie 2022 arată că situația accesului la întreruperi de sarcină în București este tragică.

Publicitate

Spitalele de stat din București nu mai asigură acest serviciu, iar clinicile private exploatează acest context prin prețuri prohibitive pentru multe dintre femei – sumele variază între cinci sute și până la o mie de euro. Pandemia a fost un alt factor care a contribuit considerabil, când actele medicale care nu erau considerate urgență au fost blocate. O estimare pentru primele nouă luni din 2021 arată că au fost 99 de cazuri de avort făcut acasă, în condiții improprii. Situația e gravă, atât în București, cât și în restul țării. De la decretarea pandemiei, întreruperile de sarcină la cerere nu au fost nicicând atât de greu de accesat.

Decretul din timpul lui Nicolae Ceaușescu n-a dus la dispariția avortului, ci doar a împins femeile să îl facă prin diverse alte metode care le-au pus viața în pericol și multora dintre ele le-a și curmat-o. Tendința de acum, alimentată din plin de mișcările anti-avort, are toate șansele de-a duce lucrurile într-o situația similară cu perioada comunistă. 

Andrada Cilibiu, cercetătoare la Centrul FILIA, a vrut să afle care e situația avortului în România ultimilor ani și mai ales cum pandemia le-a forțat pe multe femei să apeleze la alte mecanisme prin care să-l facă. Am vorbit cu ea ca să afli ce-a descoperit, dar și care sunt pașii unei întreruperi de sarcină și de ce asistăm la un curent tot mai pronunțat anti-avort.

Publicitate

Pătratul Roșu: De ce experimentăm acum, în anii ‘20 din secolul 21, curentul ăsta anti-avort?
Andrada Cilibiu:
Nu am neapărat răspuns. În ultimii zece ani, mișcarea anti choice are din ce mai mulți bani și resurse și a început să prindă avânt nu doar în România, ci în general, în Europa și în lume. La noi se traduce prin centre de criză de sarcină, unde femeilor li se spune că dacă trec prin avort nu o să mai poată face copii, o să intre în depresie sau o să moară. Se traduce prin tabere în care tinerii învață cum se face o campanie anti-avort.

Dacă cauți pe Google „avort București” sau „avort România”, primul site pe care-l găsești e un site care se cheamă avort.ro. Dacă suni la numărul lor de telefon și spui că vrei să faci un avort o să-ți spună că dacă faci asta uterul o să-ți arate ca după un accident de mașină și o să-ți visezi copilul nenăscut în fiecare noapte. Când mă „plictisesc” mai sun la organizațiile astea despre care știu că sunt anti-avort să văd ce mai spun. 

Și cum vorbesc ele?
De obicei se prezintă ca acest centru ginecologic, dar specialiștii lor sunt pregătiți să-ți spună să vorbești cu duhovnicul tău. Se prezintă ca un centru care oferă servicii pentru aceste femei care se află într-o situație foarte vulnerabilă, de criză, dar care, din păcate, nu le oferă informații nici valide științific, nici etice.

La un moment dat, a venit către noi o beneficiară care ne-a spus că, din păcate, înainte să ne găsească pe noi, i-a găsit pe ei. Și cu toate că și-a imaginat toată viața că o să fie ușor pentru ea să facă o întrerupere de sarcină în România, ei bine, n-a fost. După ce a vorbit cu ei și au reușit s-o influențeze. Cu toate că nu-și dorea un copil și era într-o relație cu violență domestică, a născut. La final, mi-a spus că, deși pentru femei e o binecuvântare să aibă un copil, pentru ea a fost un blestem. „A fost un blestem și că m-am întâlnit cu ei prima dată, înainte să vă găsesc pe voi.” Mi-a rupt sufletul să aud povestea asta. 

Publicitate

Cum e situația în Europa?
Activistele cu care mai suntem conectate la nivel internațional îmi spun că și-n țări precum Olanda, Franța sau Spania reticența medicilor începe să crească. Comunitățile conservatoare devin din ce în ce mai vocale și ajung să influențeze din ce în ce mai mulți actori din spațiul medical să nu mai facă întreruperi de sarcină. 

Ce fac medicii din România?
În România codul deontologic spune că medicii pot să refuze orice procedură dacă e împotriva convingerilor lor morale. Iar când avem preoți ca părintele Damaschin din Iași, care se laudă că i-a convins pe toți medicii de la maternitatea Cuza Vodă să nu mai facă avort, se poate vorbi despre un efort susținut, organizat, prin care oamenii ăștia ajung în cabinete de planning familial sau la TV. Unii ajung să deschidă centre cu bani de la personaje ca Gigi Becali sau organizații internaționale care sprijină genul ăsta de inițiative.

Pe lângă lupta cu instituții și cu un stat efectiv încremenit care nu vrea să facă ceva să deblocheze situația, ne luptăm și cu curentul ăsta anti-avort care câștigă din ce în ce mai mult teren.

Treaba asta vine în cea mai bună perioadă a omenirii în care progresul a fost cunoscut la niște cote foarte ridicate și asta pare ca o teamă așa. Conservatorii, orice fel de oameni ar fi din orice țară ar fi, simt că pierd lucruri, așa că revin la avort, la acest drept important pentru om, se duc în demersuri anti, decizând pentru ceva ce nu-i privește. E un paradox stupid în esență.
Apropo de paradox, a fost interesant să văd cum comunitatea anti vaxxerilor a folosit hashtagul #mybodymychoice în toate inițiativele lor anti-mască, uitând complet de unde a pornit genul ăsta de mișcare. Și da, conservatorilor cred că le e foarte frică de schimbare și se lovesc de o societate în care feminismul e cumva din ce în ce mai mult normalizat, să zicem. În care femeile își cer drepturile, mai ales la autonomie corporală, lovind exact unde-i doare cel mai tare, la capacitatea noastră de a ne reproduce. Pentru că asta a fost miza foarte multe secole în ceea ce ne privește – că putem să facem copii este în același timp o binecuvântare și un blestem.

Publicitate

Din păcate, în momentul ăsta, și-n România, în Europa și-n lume, suntem într-un punct în care femeile sunt în continuare văzute ca producătoare de copii. Când spitalele îmi scriu în răspunsurile oficiale că nu fac avorturi pentru că vor să crească natalitatea, asta înseamnă, de fapt, că li se pare legitim să le împingă pe femei să devină mame cu forța.

Dar care este argumentul care convinge o femeie până la urmă să nu facă avort? De la un punct încolo te gândești: am bani să-l susțin pe acest om pe care-l aduc pe lume? Îmi permit acest lucru? Pentru că am văzut în discursul din sfera aceea că ei mizează pe niște luni în care ar ajuta noua mamă, însă copilul respectiv nu trăiește doar câteva luni, are o viață în față.
Nu cred că-i neapărat componenta asta de ajutor financiar și ajutor din partea lor, cred că femeile care vin către ei sunt o seamă de identități. Argumentul religios e de cele mai multe ori cel mai important și văd asta în comunitățile închise – neoprotestante, prin sate pe unde mergem. Găsim femei care la 30 de ani au 11–12 copii. Dar când le pui întrebarea dacă mai vor să aibă copii, dacă nu ar vrea să discute despre metode contraceptive, răspunsul este: „Nu eu decid. Decide partenerul, decide preotul, decide comunitatea pentru mine”. 

Femeile astea nu au voie să folosească o metodă de contracepție pentru că așa a spus Dumnezeu, iar pentru femeile care sunt religioase ăsta e argumentul suprem de fiecare dată. Asta mă întristează de fiecare dată foarte tare.

Publicitate

Vorbim de acest fenomen într-o țară în care nu avem niciun soi de educație sexuală, niciun soi de resurse pe partea asta nici pentru oamenii care au depășit stadiul școlii. Nu avem nici acces la contracepție, planning familial. Iar minimum efort de a merge la medic este pentru femeile astea un efort extraordinar și financiar și-n ceea ce privește accesibilitatea. Ele în criza de sarcină – cum numesc organizațiile și mișcarea anti-choice punctul ăsta vulnerabil în care femeia decide dacă vrea sau nu să păstreze sarcina – sunt într-un moment într-adevăr foarte vulnerabil.

M-am întrebat și eu cum ar fi dacă m-aș confrunta cu o sarcină nedorită. Aș face avort știind toate lucrurile astea despre întreruperile de sarcină? Cel mai probabil da.

Poți urmări Pătratul Roșu și pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.

Urmărește VICE România pe Google News