Ce înseamnă să fii gay în România, de la A la Z

Dacă faci parte din comunitatea LGBT și trăiești în România, nu ai întotdeauna o viață prea ușoară. Te confrunți cu tot felul de chestii nasoale pe care cei din jur nici nu le cunosc. Țin de experiența queer anumite lucruri specifice care te definesc ca om și, mai mult, îți schimbă comportamentul social. Practic, ajungi sa socializezi puțin diferit și să ai alte repere după care te ghidezi. Am făcut o listă de lucruri cu care m-am confruntat eu, în viața mea de bărbat gay la 30 de ani. Sunt chestii care pot fi comune multora dintre noi, indiferent de statutul social sau de locul în care trăiești, în țară.

Lista nu e exhaustivă, dar îți arată un pic ce înseamnă experiența de tip gay în România.

Dacă nu ai părinți mișto care să știe cu ce se mănâncă orientarea sexuală sau identitatea de gen, e posibil ca adolescența să nu fie prea plăcută. În plus, dacă ești un pic efeminat, poți fi bullied la școală și să nu ai cui să-i povestești despre tine. Ce e important să reții este că nu e nimic greșit cu faptul că simți diferit, chiar dacă ești confuz. Poți să încerci să vorbești cu cel mai bun prieten despre asta sau să descoperi grupuri online care să te ajute. Sunt și filme pe subiect care să-ți ridice moralul și să îți arate că nu ești vreun ciudat.

Barul queer e un spațiu special pentru comunitatea LGBT, e locul ăla unde te duci și știi că toți din jur sunt ca tine și nu trebuie să-ți fie teamă că o să-ți iei un pumn în față, dacă te uiți prea insistent și zâmbești unui alt tip. Din păcate, avem baruri/cluburi gay doar prin București, Cluj, Sibiu, Timișoara, Oradea și vara la Constanța. În rest, se mai organizează party-uri tematice, dar trebuie să știi de ele. Printre cluburile gay friendly din București, oraș în care am trăit mare parte din viață, se numără: Q Club (fostul Queens), Control, Macaz, Apollo. Altfel, ca tip gay, nu prea ai pe unde să-ți manifești afectivitatea în public.

Coming out-ul, adică ieșitul din dulap, poate fi o binecuvântare, dar și un blestem. În același timp, vorbim despre un moment extrem de important în viața fiecărei persoane LGBT pentru că e acel moment în care recunoști, față de tine, față de familie, față de prieteni, că ești gay sau trans. E ca un rit de trecere într-o nouă situație. Am întâlnit persoane care după ce și-au făcut coming out-ul au avut probleme cu părinții, fiind chiar alungați din casă, așa că în România nu e roză și nici nu e ca în filmele cu happy end. Cu toate astea, de multe ori, să fii out are efecte psihice benefice pentru toată lumea, și pentru tine, și pentru cei din jur.

Sunt multe categorii care ar intra sub litera D: droguri, discriminare, dar depresia este, de fapt, cea mai prezentă în viețile noastre. Da, depresia e de căcat și e o realitate în comunitate, iar psihologi care să te ajute cu asta nu sunt foarte mulți, costă mult și rezolvarea problemei durează. E nasol să te simți într-un loc întunecat și înveți devreme că trebuie să te obișnuiești cu depresia în toate formele ei. E ca un gol pe care nu ai cum să-l umpli, nici cu mâncare, nici cu relații, nici cu alcool, e doar acolo. Ce trebuie să știi este că există viață și după depresie, iar uneori un grup de prieteni poate ajuta enorm.

Evident, dacă trăiești în România, știi de la bun început că egalitate e un cuvânt frumos scris pe o hârtie, dar nu e încă realitate. Ai vrea să fii egal cu ceilalți, dar nu este așa, pornești din start în urma celorlalți și ți se cere mereu să ții pasul, deși condițiile nu sunt aceleași. Dacă ești gay în România, nu ești egal cu ceilalți, nici în viața de zi cu zi, nici în ușurința de a te cupla, nici la școală sau la job. Mai mult, nu vezi peste tot reprezentarea iubirii gay în toate formele ei, iar asta are efecte de lungă durată asupra noastră, a tuturor.

În ultima vreme au apărut o groază de filme gay pentru toate gusturile, care îți arată o lume un pic mai bună, iar personajele încep să fie din ce în ce mai complexe, dincolo de stereotipurile care ne enervează pe toți. Despre Love, Simon am scris aici. Mai nou, avem și filme românești cu tematică, fie că vorbim despre Soldații Ivanei Mladenovici sau de Câteva conversații despre o fată foarte înaltă al lui Bogdan Theodor Olteanu.

Nu știu dacă aș putea defini într-o frază ce înseamnă să fii gay în România, însă cert e că e oleacă de speranță în lumea asta și că lucrurile se îmbunătățesc pe măsură ce oamenii sunt tot mai des expuși subiectului, fie la TV, la cinema sau în interacțiunile directe din cercurile de prieteni. Să fii gay nu înseamnă neapărat să fii fericit tot timpul, dar înseamnă să fii asumat, cel puțin față de tine, chiar dacă societatea nu-ți oferă spațiul de a fi tu însuți mereu, oriunde.

Am întâlnit tipi care aveau o fobie de HIV și de alte ITS-uri (infecții cu transmitere sexuală), la fel cum am primit propuneri de bareback only (adică fără prezervativ). Cert e că HIV-ul e parte din viața noastră. Am învățat însă să trăim cu el, într-o formă sau alta, indiferent dacă îl avem sau nu. HIV-ul e în conversații, e în iubitul de lângă noi, e pe net, e în filme dramatice despre moarte. Deși mă protejez cam în majoritatea cazurilor în care mi-o trag, la fiecare testare am emoții. În București, te poți testa gratuit de HIV la Q Club cu ajutorul celor de la ARAS.

Știu că și persoanele straight caută iubire și vor o relație, dar nu sunt ele subiectul acestui text. Așadar, ca să fiu onest, simt că avem în comunitate o obsesie pentru relații, le punem pe un piedestal, devin un scop de atins, dar e un fel de joc al lui Sisif, cumva niciodată nu ajungi să ai relația perfectă. Cred că asta vine și din lipsa modelelor după care să-ți modelezi interacțiunile cu potențiali iubiți și parteneri, fiecare joacă după ureche și nu ne iese întotdeauna. Cunosc și ceva cupluri care fac lucrurile cumva să meargă, dar puține. În orice caz, aș zice că ar fi bine să ne gândim că uneori și singurătatea are avantajele ei.

Cel mai nasol la job e când nu poți să fii out. Cele mai multe ore din viețile noastre le petrecem la serviciu. Vrei-nu-vrei, ajungi să știi multe detalii despre colegii tăi, iar dacă îți și place locul de muncă, devii cu atât mult mai atașat de el. Să nu poți să împărtășești un aspect important cu privire la propria persoană, în timp ce toți ceilalți colegi o fac, sucks. Știu și povești mai grave în care persoane LGBT au fost date afară de la locul de muncă din cauza faptului că sunt gay. E greu să demonstrezi asta în România, fără dovezi concrete, însă Ordonanța de Urgență 137 din anul 2000 te protejează împotriva discriminării la locul de muncă.

O chestie care ar trebui amintită este faptul că uneori, din lipsă de opțiuni, când găsim pe net o persoană care ne place, suntem dispuși să călătorim ceva kilometri pentru a o întâlni. Nu știu cât de des se întâmplă acest lucru în lumea straight, dar în lumea gay cu siguranță se întâmplă frecvent să fugi de la București la Brașov sau de la Iași la București, doar-doar vei găsi sufletul pereche. Uneori, dezamăgirea e mare, alteori ceva se înfiripă și trebuie să gestionezi o relație la distanță, care nu e ideală.

De multe ori în comunitate lesbienele nu au parte de vizibilitatea pe care o merită, iar acest lucru, trebuie să recunoaștem, este cauzat și de un sexism latent pe care îl avem noi, bărbații gay. Tocmai de aceea e important să înțelegem că pentru a construi o comunitate cu adevărat inclusivă, trebuie să dăm voce tuturor literelor din alfabetul LGBTQIA+.

Încă din cele mai vechi timpuri, muzica a avut un caracter eliberator pentru persoanele LGBT. Prin muzică te exprimi, muzica te face liber, muzica ascunde versuri cu subînțeles, muzica aduce oamenii mai aproape unii de alții. Știu că poate suna ca un clișeu, dar pop=gay și gay=pop, așa că probabil știi cele mai noi melodii ale Deliei, ale Andreei Bălan sau ale Alinei Irimia și le fredonezi prin casă.

Naomi e tipa aia trans care prin anii 2000 era singura voce queer la TV și care acum e acuzată, pe nedrept, că a stricat imaginea comunității prin circul pe care l-a făcut. În fapt, într-o perioadă când nimeni nu avea tupeu să iasă public, ea a fost acolo. Așadar, recunoștință veșnică.

Ca persoane LGBT în România purtăm cu noi drama criminalizării homosexualității în perioada 1968-2001, când zeci, sute de persoane LGBT au fost trimise la închisoare doar pentru identitatea lor. Am scris mai multe despre asta într-un articol despre „situația homosexualilor și lesbienelor în România anilor 80”, când existau terapii cu electroșocuri și castrare.

Relația cu părinții e mereu complicată, fie că știu că ești LGBT, fie că nu. Părinții ar trebui să fie aceia care te iubesc fără condiționare și care sunt o plasă de siguranță într-o lume crudă, însă de multe ori nu e așa. Cu toate astea, eu zic că e nevoie să fim un pic atenți și la nevoile părinților, care trebuie să proceseze informația că fiul sau fiica lor au o altă orientare sexuală sau identitate de gen decât cele cu care ei sunt obișnuiți. Nu este ușor să-i explici unui părinte de ce e ok că iubești pe cineva de același sex, mai ales dacă acel părinte a crezut toată viața într-o cultură tradițională și creștinească. Nu e vina nimănui aici.

Queer înseamnă ciudat și e un cuvânt relativ nou pentru comunitatea locală, dar e preferabil de multe ori clasicului LGBT, e edgy, presupune o asumare a faptului că suntem cu toții „niște ciudați” și că undergroundul e mai cool de multe ori.

Dacă ești gay probabil, știi de toată povestea din ultimii trei ani cu referendumul anti-gay, promovat sub numele de „referendumul pentru familie”, iar asta ți-a influențat viața în mod fundamental, de la certuri pe Facebook la discuții aprinse cu părinții, numai despre asta am vorbit toți până la epuizare. Din fericire, la finalul zilei, am trăit o mică victorie și românii au arătat că nu sunt așa de homofobi.

Cum te cuplezi ca tip gay în România? Cel mai probabil pe net, pe Romeo și Grindr, mai rar în diferite contexte sociale cu prietenii, uneori în club și mai recent și pe Facebook. Se poate ajunge la sex destul de repede, depinde cât de direct ești și dacă ai găsit partenerul compatibil cu dorințele tale. Uneori un date e drăguț înainte de a sări direct în pat.

T-ul din LGBT este foarte important, mai ales în contextul în care comunitatea transgender se confruntă adeseori cu probleme specifice și cu discriminare atât în societatea în ansamblul ei, cât și în interiorul comunității. În aceste condiții, solidaritatea este absolut necesară. Amnesty International spune că în Uniunea Europeană trăiesc aproximativ 1,5 milioane de persoane transgender, deci ne putem imagina că la nivelul României putem avea chiar zeci de mii de persoane trans.

Comunitatea de urși/bears, formată din cub (ursuleț, mai tânăr), chub (grăsuț), otter (mai slăbuț, dar foarte păros) etc. este o comunitate deschisă, care adună sub umbrela ei oameni de tot soiul și cu care te vei întâlni mai des decât crezi, pe site-urile și aplicațiile de socializare, pe Facebook sau în cluburile gay.

Dacă ești gay, cea mai sănătoasă poziție e cea de versatil, pentru că îți deschide o mulțime de opțiuni. Chiar dacă de cele mai multe ori preferi să fii activ sau pasiv în pat, asta nu înseamnă că trebuie să limitezi tot potențialul cu un partener la aceste roluri rigide. Chimia contează cel mai mult.

Trebuie să recunoaștem că lucrurile kinky sunt uneori un secret, dar cu toții le avem. Dacă întâlnești un tip cu preferințe sexuale mai deocheate, nu te speria, permite-ți să experimentezi.

Toată lumea se uită la filme porno, asta e sigur. Pentru mulți dintre noi e primul contact cu sexualitatea gay, iar ăsta nu e lucru de ignorat. În plus, avem în ultima vreme un curent care aruncă o lumină pozitivă asupra sexului, căci în definitiv trebuie să fim deschiși în a vorbi despre dorințele noastre. Serialul ăsta de pe Netflix poate fi un început.

Youtube e parte din viața noastră, fără îndoială, fie că e vorba de Vocea României, vloguri sau videoclipuri, mereu avem un tab deschis pe Youtube. De multe ori platforma e prima de unde afli informații despre orientarea sexuală sau identitatea de gen, despre experiențele altor oameni, văzuți ca fiind diferiți de majoritate. Ce să mai zic de faptul că Emil Rengle ne-a dezvăluit tuturor că e bisexual tot pe YouTube.

Capricornii nu-și exteriorizează sentimente, Racii suferă din dragoste, iar Scorpionii sunt loco în relații; horoscopul e mereu o sursă de informații despre potențialii parteneri. Probabil, după un date, te duci acasă și cauți pe Google cât de compatibil ești cu tipul cu care tocmai ai ieșit. Zodiile nu țin cont de orientarea sexuală sau de gen.