Am aflat cum să-ți învingi frica de război, dacă cel din Ucraina îți dă coșmaruri

Pentru tine ca român, dar și pentru restul lumii, frica de război a devenit o problemă tot mai apăsătoare. Războiul din Ucraina continuă, în timp ce Vladimir Putin nu pare să facă vreo concesie și flutură la nasul întregii Europe scenariul în care ar folosi și arme nucleare dacă e provocat. Teama de un posibil război în țara noastră e alimentată și de fake news-uri de calitate servite pe tavă de televiziuni de știri gen Antena 3 și România TV, dar și de neîncrederea în armată a tinerilor și convingerea că nu vor să lupte și să moară de dragul unor conducători cu idei absurde. În acest peisaj mai apar și vedetele și comentatorii care cred că știu geopolitică peste noapte și fac o propagandă demnă de Kremlin. 

E un tablou plin de neîncredere față de viitor și de suspiciune față de prezent. Dar hai să-ți zic și ceva pe pozitiv: frica poate fi și un sentiment bun, pentru că te ajută să supraviețuiești în situații de criză. Îți explic acum de ce.

Ca majoritatea oamenilor, românii se tem în general de moarte, rate la bancă, lipsa unui loc de muncă sau pandemie, printre multe altele. De frica de război, însă, s-a vorbit prea puțin printre ai noștri. Prin 2014, când tot Rusia a anexat Crimeea, Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) i-a întrebat pe români cât de frică le e de un posibil război cu marea republică federală. Doar 26 la sută dintre concetățenii noștri au declarat că se gândesc cu teamă la o astfel de posibilitate, în timp ce 24 la sută au zis că n-au nicio treabă. Românii, neam de daci autentici, curajoși până la capăt! Doar că mulți dintre respondenți, cam jumătate, au zis că le e cam frică de moarte. Hopa! Tot în acel sondaj, românii au mai zis că NATO ar trebui să ne apare dacă Rusia sare să ne anexeze și pe noi. Oricum, astea-s numai cifre și vorbe. Dar măcar îți arată gândirea unui segment de populație.

Fast forward până în 2022, când te-ai trezit cu războiul la granițe. IRES nu are momentan date despre opiniile românilor legate de noul război și noua frică generată de conflict. Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a declarat că „Nu există niciun pericol ca România să fie atrasă într-un conflict militar cu Federația Rusă în acest moment”. Așa că măcar din declarații poți să stai liniștit.

Dar frica de război e reală și tot mai prezentă între ai noștri. Dovadă că unii chiar se oferă pe site-urile de anunțuri să construiască buncăre antiatomice în caz de ceva. Alții, de teama războiului, se înghesuie să cumpere euro sau să-și facă mai repede un pașaport. Tot în caz de ceva, cum zice românul. În restul Europei, oamenii iau tot iodul ca să se protejeze de radiații. Tot în caz de ceva. Iar acum și românii noștri, de teamă să nu vină nucleara, au luat tot iodul posibil din farmacii.

Deci ce e de făcut cu teama asta de război? E okay să simți ce simți în momentele astea? Poate să iasă ceva bun și din frică? Sau, pe lângă războiul din vecini, o să ajungem să avem, fiecare în parte, un război cu ce va fi sau ce ar fi dacă? Sunt multe întrebări, iar răspunsurile sunt și mai multe. Ca să te lămuresc, am vorbit cu psihologul și psihoterapeutul Keren Rosner.

Teama e o emoție naturală, firească, și e normal s-o simți. Nu poți s-o negi sau s-o anulezi, îmi explică Keren Rosner: „La cote critice ne ajută – teama ne face să fim mult mai vigilenți, mai atenți, iar în felul ăsta să ne luăm anumite măsuri de precauție. Dincolo de limita emoțiilor inutile, care nu ne ajută cu nimic, frica e o emoție normală și utilă, care ne face să fim atenți și să știm unde ne poziționăm”, îmi explică ea.

Frica, în general, este un fenomen care se manifestă gradual. Keren Rosner e de părere că în contextul războiului fiecare dintre noi pornește de la statutul de observator. E și normal să fie așa, pentru că vrei să vezi ce se întâmplă în Ucraina, urmărești momentele groaznice prin care trec refugiații și vrei să știi cum te-ar impacta și pe tine. Anticipezi, în felul ăsta, că o să fie ceva grav. După starea de observator empatic se trece la îngrijorare, apoi la teamă. „Iar în prezent, cu toții avem de-a face cu o teamă amestecată cu anxietate”, subliniază psihologa. Însă cum să faci să nu te mai simți așa apăsat, în ciuda a ce vezi și auzi în jur?

„E indicat să nu urmărim știrile așa des. Sigur că e bine să fii informat, dar cu măsură. În felul ăsta îți menții o stare de alertă continuă. Te paralizează și nu te lasă să-ți vezi de viață – e important să ai grijă de tine în mod normal, iar în paralel să urmărești decent ce se întâmplă și să contribui atât cât poți”, arată Keren Rosner .

Am văzut cu toții că în perioada asta au venit ajutoare din toate părțile pentru ucrainenii afectați de război, dar și pentru cei de pe front. Voluntarii s-au mobilizat exemplar, s-au organizat strângeri de fonduri și alimente, s-au făcut rezervări în avans pe Airbnb în marile orașe din Ucraina, s-au făcut donații și tot așa. Unii chiar merg să lupte pentru ucraineni. Probabil și tu te simți dator să ajuți. Doar că, uneori, pare că faci prea puțin. Lucrurile nu stau chiar așa. Poți să ajuți, desigur, dar s-o faci într-un mod util, fără să îți depășești limitele.

„Fiecare trebuie să înțeleagă ce contribuție poate să facă și să nu depășească puterea de decizie sau de implicare. Trebuie să te limitezi, într-un sens bun. Partea rațională trebuie să predomine în această situație, pentru a nu lăsa emoția să escaladeze”, explică Keren Rosner. „Dacă începem să citim știrile, ajungem să ne implicăm emoțional foarte puternic și să rămânem blocați în acea emoție. Sigur, o emoție de frică va genera alte emoții negative – de îngrijorare, neputință, o stare de panică, chiar disperare. Aceste stări nu vor mai lăsa partea rațională să intervină.”

Nu poți controla ce se-ntâmplă în jurul tău. Participarea efectivă – la manifestații, cu ajutoare, cu bani – te face să te simți util și îți dă sentimentul că poți să schimbi realitatea, subliniază Rosner. Iată un exemplu pe care ar trebui să le iei ca atare, nuanțat tot de ea: „Dacă ești un bun psiholog, un medic iscusit sau un jurnalist priceput tot faci ca societatea să funcționeze bine, echilibrat și sănătos, cât se poate. Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este «Ce poți să faci mai mult să fii util?», nu «Ce să fac mai mult decât pot?»”.

Cum îți ziceam, teama de război te și ajută, contrar ceea ce simți. Asta pentru că frica te ajută efectiv să supraviețuiești. „Asta este misiunea fricii. Ne este frică când e un potențial pericol, ne ajută să-l anticipăm, iar războiul e un pericol, fără doar și poate. Dacă ne menținem luciditatea, frica nu face decât să accentueze această luciditate. Care să ne facă să înțelegem ce aveam de făcut pentru a ne proteja, practic să supraviețuim”, evidențiază Keren Rosner.

Când mesajul mental este „Ești în pericol!”, organismul se pregătește de luptă. Dar, atenție!, doar când pericolul e real. Altfel, dacă îți închipui ceva nașpa, fără o bază reală în spate, îți faci rău singur. Frica trebuie ținută în limite normale, ca să poți să rămâi vigilent.

„Adrenalina urcă, tensiunea arterială crește, ești vigilent, puterea de a fi atent la pericol crește și ea. Simțurile se activează cu adevărat. De-asta o frică irațională e nocivă, pentru că organismul trece prin acest scenariu când, de fapt, nu e un pericol real de care să se apere”, mai zice Rosner.

E important în perioada asta să mai fii atent la câteva aspecte. Printre ele se numără și frica colectivă, extrem de contagioasă și care menține tensiunea la cote alarmante. Nu te hazarda să intri în horă cu ceilalți și cu ideile lor. Rămâi rezervat. Cu cât frica colectivă e mai mare, cu atât frica individuală e și mai accentuată. Asta pentru că, arată Rosner, „în ciuda faptului că poate ai o strategie proprie de a te calma, atunci când frica colectivă își face apariția ești bombardat cu sute de informații care sunt, de fapt, temerile altora. Le preiei și ajung să sădească neîncredere”.

La fel de important e să ții cont și de ce zic adevărații lideri de opinie, care au un capital de încredere: „Când un lider vine și transmite mesaje liniștitoare, populația le acceptă și le crede. E o formă de încurajare și de liniște”, spune Keren Rosner.

„E important să se găsească în fiecare comunitate posibilă liderul acelui grup, care să inspire încredere și curaj. Liderii religioși au foarte mare influență, mai mult decât liderii politici. La fel de influenți sunt și liderii specializați într-un domeniu, cum ar fi cel militar. Dar e important să aibă un istoric care să-i valideze părerea în prezent. Un necunoscut va fi privit cu suspiciune de către populație”, continuă psihologa.

Nu în ultimul rând, Keren Rosner spune că în eventualitatea în care războiul chiar vine în România ne vom uni și vom lupta pentru binele comun. Asta deși, am văzut cu toții, societatea s-a divizat în două tabere în perioada pandemiei. Probabil așa s-ar întâmpla și în caz de conflict, dar în fața unui conflict atât de palpabil probabil că am ajunge să ne solidarizăm. 

Trăim vremuri interesante, prieteni, care, cândva în istorie, s-au mai repetat într-o formă sau alta. Cu toții ne simțim presați, dar panica și gândurile inutile nu-și au rost în aceste clipe. E cazul să fii lucid și rațional, dar și empatic când e cazul, când frica e una funcțională. Asta a fost sesiunea mea de terapie pentru tine. Sper să-ți fie de folos și să nu mai fie nevoie să vorbim vreodată de frici și războaie.