Cât de greu e să obții o autorizație pentru un local în București și de ce patronii n-o fac

Fix înainte de incendiul de la Bamboo, s-a întâmplat să mă uit la Patriots Day. Film mediocru, americănesc, cu exagerările de rigoare ale Hollywoodului, însă întâmplările de la maratonul din Boston din 2013 sunt cât se poate de reale. Când m-am trezit a doua zi, am fost întâmpinat de ştirea incendiului de la Bamboo manifestată prin unitatea tipică a comunităţii româneşti în genere, şi a celei bucureştene, în particular. Facebook-ul mi-a fost împânzit de glume scremute de memari şomeri sau de la jurnalişti de investigaţie, oameni care aparent au uitat că primul eveniment caritabil pentru Colectiv a avut loc tocmai în Bamboo pe 3 nov 2015.

Apoi tot felul de purtători de cuvânt de la ISU, primării, Poliţie şi MAI s-au perindat pe la TV în declaraţii şi măsurători de organe doar pentru a arunca vina de la unii la alţii. Ba e vina Primăriei Sectorului 2 că Bamboo n-avea aviz de funcţionare, ba e vina ISU, ba a guvernului Cioloş că a dat ordonanţă de urgenţă pentru amânarea obţinerii autorizaţiilor de incendiu etc. etc.

N-o să stau să caut vinovaţi, pentru că ancheta este încă în curs de desfăşurare. O să descriu în schimb, prin prisma experienţei de patron de bodegă care a fost nevoit să se pună la punct cu toată legislaţia, firul în care s-ar desfăşura avizarea din toate punctele de vedere a unui local ca Bamboo, ca să înţelegi mai bine treaba cu avizul de la primărie şi autorizaţia aia de incendiu.

Despre Bamboo se știe că avea aviz de incendiu de la ISU, precum şi probabil declaraţia aia pe propria răspundere pe care o dai la ONRC. În schimb, nu avea autorizaţie de incendiu de la ISU şi nici aviz de funcţionare de la Primărie, deşi îşi depuseseră dosarul, însă apoi a fost retras pentru că era incomplet.

Acum, că nu aveau aviz de funcţionare, o să zici foarte bine, foarte simplu, trebuiau închişi că aşa funcţionează o societate civilizată. Din păcate, oricine a avut de-a face cu Primăriile de sector pentru avize ştie că nu e atât de simplu şi, în definitiv, un aviz de funcţionare de la Primărie nici nu împiedică apariţia unui incendiu.

În primul rând vreau să-ți explic ce face exact avizul de la primărie. Trebuie să înţelegi că nu e o autorizaţie în sensul celor de la DSV, DSP, mediu sau ISU, unde te controlează dacă ai chiuvete suficiente, suprafeţe netede, personal îmbrăcat corespunzător, extinctoare, semne etc. Este practic doar un control de checklist. Ai o listă de documente pe care trebuie să le depui la un dosar, iar cineva de la primărie trebuie să se uite prin ele să vadă dacă sunt toate acolo. Din acest motiv poartă diverse nume - acord, aviz sau, pompos, autorizaţie. Pentru a evita pe viitor confuziile cu autorizaţia ISU, celei de la primărie îi voi zice „aviz".

Deci primăria nu stabileşte nimic prin autorizaţie/aviz. Dă doar approve sau deny. Autorizaţia reprezintă pur şi simplu o transpunere a solicitării Codului Fiscal de achitare a unei taxe anuale de către proprietarii de baruri sau restaurante, cum bine a declarat şeful Poliţiei Locale Sector 2 zilele astea.

Cu toate că pare foaia cel mai uşor de obţinut, este de fapt un tăvălug birocratic de vreo 60-90 de zile îngreunat de lipsa unui ghişeu de relaţii cu publicul în Sectoarele 3,4,5 şi de cooperarea tipică a funcţionarului public român. Apoi adaugă în ecuaţie şi tragedia de la Colectiv.

La momentul tragediei Colectiv, Bucureştiul avea trei primari din şapte suspendaţi din funcţie – Oprescu, Vanghelie şi Chiliman. A urmat apoi Piedone, la scurt timp, şi Onţanu, în martie 2016. Moment în care practic mai existau doar doi primari – Negoiţă la Sectorul 3 şi Mănescu la Sectorul 6. Poate nu pare mare lucru pentru că teoretic viceprimarul preia atribuţiile primarului cât timp acesta este suspendat, însă după Colectiv a început un ping-pong de aruncat vina dintr-o parte în alta şi o lipsă totală de asumare de decizii.

Astfel, consiliile locale au început modificarea legislaţiei de avizare fără să informeze cetăţenii sau agenţii economici. Hotărârile de consilii au fost publicate pe site-urile primăriilor de sector, dar s-a aflat destul de greu de ele, doar dacă aveai pe cineva care se ocupa special de chestiile astea cu autorizaţii şi avize. În cazul de faţă, la Sectorul 2, s-a dat HCL 114/2015 care adăuga la lista veche de mai sus următoarele documente necesare avizării reavizării:

Prin hotărârile astea te trezeai pe 20 decembrie că trebuie să completezi dosarul de avizare/reavizare cu nişte acte pe care nu aveai cum să le iei până în 2016. Pentru că la noi instituţiile nu comunică deloc între ele, evident că nu prea aveau habar în primele săptămâni de autorizaţiile sau, în special, negaţiile cerute de primărie şi îţi primeai numai înjurături că nu-i laşi să-şi facă treaba.

Pentru completările ăstea aveai nevoie cam de 30 de zile dacă totul mergea ok, în februarie să zicem că trebuia să le ai. Problema e că în HCL 114/2015 nu se stabilea un termen limită pentru reînnoirea avizului de funcţionare şi te trezeai că ţi se spunea la primărie că trebuie să refaci dosarul cu totul şi să îl depui din nou.

Din cauza certurilor şi a ambiguităţii, Primăria Sectorului 2 a mai dat un HCL 15/2016, din 11 martie 2016, care stabilea termenul limită de reînnoire a avizului de funcţionare data de 1 decembrie a anului în cursul căruia era valabil avizul. Adică înainte de HCL 114 din 14 dec 15.

Are sens, nu? Bine. Merg mai departe.

Mai trece o săptămână şi e suspendat şi Onţanu din funcţie pe 23 martie. Astfel, Bucureştiul mai are doar doi din șapte primari. Acum toţi funcţionarii sunt căcaţi pe ei şi nimeni nu vrea să-şi asume semnarea unor avize sau autorizaţii. Şi cam aşa a fost aproape juma de an. Sute de firme care au refăcut dosare şi le-au redepus s-au trezit fără aviz cam până în iulie. Mai mult, până se emite avizul, reprezentantul legal trebuie să depună o declaraţie notarială că el nu desfăşoară activităţi comerciale până nu iese avizul. La fel şi în cazul reavizării. Din păcate, pauza asta îţi îngrădeşte până la urmă libertatea economică, garantată de articolul 45 al Constituţiei.

Din aceste motive aveai următoarele opţiuni: plăteai angajaţii şi impozitele şase luni fără să produci nimic sau funcţionai „ilegal". Zic ilegal între ghilimele, pentru că a fost o înţelegere tacită între primării şi agenţii comerciali pentru că se ştia că nu prea se vor semna avizele noi. HCL 15  are un termen de reavizare, însă nu are capitol de sancţiuni pentru lipsa avizelor, acestea fiind aplicate pe baza altor legi organice - Codul Fiscal, OG 99/2000, Legea 12/1990 etc.

Până la urmă nu poţi amenda agenţii economici pentru că nu au avize pe care tu ca primărie nu eşti în stare să le emiţi la termen. Cam din motivele astea, aproximativ 60-70% din firmele din sectoarele 1 şi 2 au funcţionat mare parte din 2016 fără aviz de funcţionare de la primăria de sector.

Astfel, este foarte probabil şi credibil faptul că Bamboo nu avea aviz de la primărie pe 2017. Era totuşi 20 ianuarie. Să zicem că ar fi obţinut avizul pe 2016 (deşi se pare că nu îl obţinuseră) cândva în cursul anului, vara târziu. Înainte de 1 decembrie – să zic 30 noiembrie - au depus actele pentru reavizare. Conform HCL 15/2016 tot procesul durează cam 45 de zile, deci, în cel mai fericit caz, răspunsul pozitiv ar fi venit cândva pe 18 ianuarie, iar autorizaţia fizică poate pe 20 ianuarie.

Dar se știe de la primarul de sector că localului Bamboo i s-a cerut completare, deci trebuiau să mai depună şi asta şi să mai aştepte încă 45 de zile, în caz că nu li se cerea redepunerea dosarului cu totul.

Tot după momentul Colectiv s-a decis ca spaţiile mari de orice fel să aibă şi autorizaţie ISU (se poate citi în acest sens și HGR 1739/2006), nu doar aviz sau declaraţii pe propria răspundere. Acest lucru s-a produs prin initial prin OUG 52/2015 dată de guvernul Ponta pentru modificarea şi completarea Legii nr 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

Ordonanţa asta a fost cea care le dădea puteri inspectorilor ISU să închidă businessuri chiar dacă astea contestau amenda/procesul verbal în instanţă. Chestia asta, cuplată cu lipsa personalului ISU de a verifica fiecare agent economic şi, mai ales, cu lipsa unei date limită la care businessurile să se pună în regulă cu noua legislaţie a determinat apariţia Legii 33/2016 care stabilea data limită de obţinere a autorizaţiei: 31 dec 2016.

Apoi, guvernul Cioloş a dat OUG 17/2016 care prelungea data limită până la 30 iun 2017.

Deci, cine e vinovat până la urmă? Guvernul Cioloş sau Guvernul Ponta? Niciunul. Ordonanţa a fost prost gândită, cu o documentaţie mult prea stufoasă şi fără a stabili un ghid unitar de prevenţie a incendiilor. Atât timp cât nu există o procedură clară, se preferă evitarea asumării de responsabilitate. Şi aşa se ajunge în situaţia în care nici măcar clădirea ISU nu are autorizaţie ISU.

În varianta actuală ţi se cer planuri peste planuri şi memorii tehnice de la arhitecţi şi firme specializate. Şi asta e nasol pentru că ajungi fie în situaţiei mafiei de proiecte (infimă ce-i drept) în care iei semnăturile astea pe naşpa, fie în cazul Arenei Naţionale, unde materialele nu sunt aprobate de ISU, deşi ele sunt ok în Germania. Este un tămbălau birocratic specific în care nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Fără o procedură clară şi doar cu nişte norme vagi în Ordinul 187/2010 al MAIsau în documente desenate-n Word nu prea rezolvi nimic, oricâte proiecte ţi-ar turna firme private şi apoi şi-ar da cu părerea funcţionarii ISU.

Era însă un an suficient pentru a obţine autorizaţia? Aş zice că da, dar nu pot şti exact pentru că spaţiul meu a avut nevoie doar de negaţie.

A procedat corect guvernul Ciolos prin prelungirea termenului? Iarăşi nu ştiu, însă pot spune că a procedat omeneşte. 18 luni sunt timp suficient pentru a pune un proiect la punct, doar că mentalitatea multora este de a lăsa pe mâine ce pot face azi şi timpul acordat nu s-a folosit pentru obţinerea autorizaţiei.

Înseamnă că, din păcate, după tragedia Colectiv, guvernul, parlamentul şi administraţia locală nu au simplificat nimic, ba chiar au complicat lucururile fără să le facă neapărat mai sigure.

Localurile au devenit mai sigure pentru că unii patroni au conștientizat pericolele sau pentru că diligențele ISU chiar au închis cluburile cu grave și evidente probleme de siguranță. Nicidecum, însă, asta nu s-a întâmplat datorită unei legislaţii bine gândite.

Dar trebuie să înțelegi de ce asta nu este o rezolvare pe termen lung.

În timp se uită de chestiile astea. Deja am observat, sâmbătă seara, angajaţi ai altor cluburi cum se grăbeau să pună semne de exit, care probabil se dezlipiseră de-a lungul timpului. Îmi pare rău să o spun, însă, până când nicio autoritate nu-şi asumă responsabilitatea, când se va mai întâmpla un incendiu – pentru că vor mai fi incendii din varii motive - se va arunca vina de la unul la altul pentru scandal mediatic, dar nu se va rezolva nimic.

Trebuie simplificată mai întâi problema avizării la primării, ca să nu mai dureze o veşnicie, mai ales în condiţiile în care ei doar controlează nişte acte. Ar fi normal ca atunci când depui dosarul complet să primeşti o viză provizorie, iar în termen de 30 de zile să ţi se spună dacă mai ai ceva de completat. Iar autorizaţia ISU să fie bazată pe nişte proceduri clare asumate de ISU, de MAI şi de Guvern şi/sau Parlament. Până atunci vom pluti aşa în continuare, iar la următorul incident se va face din nou ping-pong mediatic.