Regizorii care au dat unele dintre cele mai bune filme în timp ce revoluționau cinematografia

În 2023, Titanic a revenit pe marile ecrane. Nu-i o greșeală. Și, da, filmul are 25 de ani, tocmai de aceea, cu această aniversare, a revenit acolo unde a făcut oameni să plângă, să fie uimiți, să râdă și să se bucure. Acestea sunt și coordonatele după care marile filme au intrat în istorie. Iar acum, odată cu Titanic și numele James Cameron, e o ocazie numai bună de-a afla și de alții.

E puțin probabil să fie vreo listă cu regizori și acest nume să nu se regăsească acolo. Prin filme ca Psycho, The Birds, North by Northwest sau Mr. & Mrs. Smith a arătat cum pot fi spuse poveștile puternice, dar și că nu genul filmului dictează cum îți prezinți viziunea lumii. Hitchcock a inovat, totodată, prin tehnici care au devenit mai apoi un standard în industrie în filme ca Jaws sau E.T..

Și un fun fact foarte bun: în filmul Vertigo regizorul a folosit o tehnică inventată de românul Sergiu Huzum, operator de imagine la studioul „Alexandru Sahia”. Aceasta se numește transtrav, dar cel mai probabil o cunoști drept efectul vertigo. A fost folosită mai târziu în filmul Jaws a lui Steven Spielberg.

Pe lângă numeroasele premii pe care le-a obținut de-a lungul carierei, Hitchcock rămâne în istorie mai ales prin felul în care a abordat subiectele și nu s-a ținut departe de chestiuni ca violența, nebunia sau pierderea, iar asta în timp ce creațiile lui au fost clădite pe ideea că puterea iubirii și a comunității pot servi drept pansamente pentru ce înseamnă să fii om. În fine, încă un fun fact: el a creat ideea de „MacGuffin”, adică un obiect care-i central în intriga unui film.

Nolan e probabil unul dintre puținii regizori pe care l-ai putea caracteriza într-o frază și, în egală măsură, să simți că n-ai spus cu adevărat nimic despre munca lui. Fraza aceea sună așa: regizorul fascinat de timp și știință care-ți arată cum poți controla primul lucru prin al doilea. Și aici stau mărturie creații ca Interstellar, Inception sau mai noul Tenet.

Primul se poate încadra foarte bine și într-o listă cu cele mai bune filme de dragoste. Nolan este însă același regizor care a dat lumii cea mai bună serie cu Batman, în care rolul principal e jucat de Christian Bale și în care Tom Hardy face, probabil, cel mai spectaculos rol de villain. 

Între regizori, Nolan poate fi descris drept un intelectual. Sau un filosof modern care folosește cinematografia ca un vehicul prin care să prezinte teze existențiale, filosofice, și să vadă ce ecou stârnesc în public. Poate tocmai de aceea în creațiile lui vezi constant moduri în care ființa, memoria, moralitatea sau timpul sunt transformate.

Totodată, personajele sale sunt adesea tulburate emoțional, obsesive și ambigue din punct de vedere moral. Altfel spus, e posibil să fi surprins nuanțe ale felului de-a fi om așa cum puțini regizori au reușit. Ai grijă însă, e posibil să vrei să-i revezi filmele și de câteva ori (la rând?) ca să prinzi cât mai multe nuanțe și subtilități.

Stai, nu-mi spune, ești fan Pulp Fiction de mic, nu? E poate cel mai iconic film al lui Tarantino și cel care l-a propulsat în lumea mare a cinematografiei. Înainte de-a fi regizorul despre activitatea căruia se scriu eseuri, a fost un vânzător de casete video.

Acolo și-a consolidat cunoștințele în domeniu, a interacționat direct cu alți pasionați și a înțeles cum poate împacheta cât mai bine poveștile pe care voia să le spună. Iar în 1994 a dat lovitura cu Pulp Fiction, un film din care a fost extras tot ce se poate: meme, replici, stiluri vestimentare, vocabular, feluri de-a vorbi, chiar și recomandări pentru alți actori.

Înainte de acest film iconic a fost însă Reservoir Dogs, la care dacă te-ai uita în prezent ai înțeles că Tarantino a vrut de la început să facă altceva în cinematografie și i-a ieșit. Nu a fost însă regizorul care să rupă gura la box office – bine, cu unele filme a făcut asta –, dar succesul a venit mai degrabă prin premii și prin notorietate. De exemplu, dacă cele două menționate nu-ți zic nimic, următoarele patru sigur îți vor răsuna în minte: Kill Bill (care a fost spart în două la cererea producătorilor), The Hateful Eight sau Django Unchained.

Uite un fun fact: a început să lucreze la Django în 2007, când scria o carte despre Sergio Corbucci, un regizor italian celebru în lumea filmelor Spaghetti Westerns. Poți vedea iubirea lui Tarantino față de cinematografie și în Once Upon a Time in Hollywood. A transformat filmul și în carte. 

Am început cu Titanic, așa că era inevitabil să afli câte ceva despre James Cameron. Sunt cel puțin trei filme prin care te-ai îndrăgostit de cinema: Terminator (în special al doilea, unde Arnold Schwarzenegger trece de partea bună), Titanic sau Abisul. Oricare dintre ele, la vremea lor, au reprezentat o revoluție.

La sfârșitul anilor 2000 a scos Avatar, unde a experimentat la cel mai înalt nivel cu cinematografia 3D. Iar Avatar 2 deja a intrat în istorie prin încasările de peste două miliarde de dolari.

James Cameron a fost unul dintre regizorii care nu s-au ferit să spună poveștile folosind cele mai noi tehnologii, iar creațiile lui SF vorbesc de la sine. Dincolo de ce-au văzut spectatorii în sălile de cinema, mai trebuie menționat că prin felul în care a folosit tehnologia disponibilă a forțat furnizorii de echipamente să se adapteze.

Un exemplu e că pentru Avatar 2, și nevoile lui specifice de-a filma, a lucrat cu Sony pentru a livra un tip nou de cameră, una la care senzorul poate fi decuplat de corp, pentru a putea fi manevrat mai ușor.

Ei bine, nu ar fi fost o listă despre schimbări marcante fără acest nume. Și, ca la Nolan, ar putea fi caracterizat printr-o frază, dar ce risipă ar fi. Oricum, fraza sună cam așa: regizorul ale cărui filme sunt matematică în culori puternice. Dar e posibil și să nu-ți placă felul în care spune niște povești care par desprinse din lumi paralele.

Au fost regizori, de-a lungul timpului, care au încercat să replice realitatea în filmele lor, cu un iz de vérité. Nu e și cazul lui. Filmele din ultimul deceniu sunt dintr-un univers în care parcă și visezi, parcă-i și real – și fără îndoială totul e pus cu mâna.

Poți oricând să vezi sau revezi Fantastic Mr. Fox, Grand Budapest Hotel sau mai recentul The French Dispatch. Iar dacă vrei o animație care cu siguranță va rămâne cu tine multă vreme, atunci poți oricând să te uiți la Isle of Dogs. E tipul acela de animație cu stop-motion, adică fiecare cadru din film chiar e un cadru tras separat și aranjat manual.

În orice caz, Wes Anderson a transformat cinematografia într-un proiect personal și a arătat că proiectele în aparență experimentale pot fi populare și la publicul larg. Iar un alt aspect fascinant la ce-a făcut el e că a distribuit actori cunoscuți în alte tipuri de roluri decât cele pentru care erau cunoscuți și i-a pus într-o cu totul altă lumină, cum ar fi Bill Murray, Edward Norton, Ralph Fiennes sau Owen Wilson. E și asta în sine o artă.

În niciun caz lista asta nu-i exhaustivă. Se poate spune că ce-i aici nu reprezintă nici măcar 0,1 la sută din mințile creative pe care cinematografia le-a adunat în peste un secol. Și mai sunt atâtea țări și continente care au dat nume mari. Aceasta e însă astfel construită ca să ai un overview asupra numelor despre care ai putea spune că au luat un domeniu și l-au curbat în jurul lor, de parcă ar avea un câmp gravitațional propriu. Și nu-i puțin.