Părinții m-au trimis într-o tabără de tortură, fără să știe, pentru că eram un copil problemă

În 2018, Nuala a intrat la liceu. Tânăra californiană cu părul lung și blond avea un comportament problematic: bea și consuma droguri. În retrospectivă, ea spune că făcea lucrurile astea ca să evadeze dintr-o adolescență dificilă. Dar și ca să fie cool. La scurt timp după ce a împlinit 15 ani, a fost transportată de urgență la spital, în pragul comei alcoolice, după ce consumase alcool la școală.

Pentru părinții ei, a fost picătura care a umplut paharul. Îngrijorați de comportamentul fiicei lor, au decis să angajeze un consilier școlar care le-a lăudat virtuțile unei tabere terapeutice în natură situată Utah. În teorie, terapia asta în natură le permite adolescenților „dificili” să „depășească problemele mentale, emoționale și comportamentale”, sau cel puțin așa afirmă RedCliff Ascent, un program foarte asemănător cu cel la care a participat Nuala.

În termeni simpli, se spune că natura are puteri vindecătoare, iar aerul curat dezvoltă corpul și mintea. Programul îi asigură pe părinți că adolescenții lor se vor întoarce acasă „mai sănătoși din punct de vedere fizic și mental, cu noi hobby-uri și interese”. „Când alte forme de tratament eșuează, terapia în natură funcționează”, promit aceste tabere. Părinții Nualei și-au înscris fiica, în speranța că o vor salva. 

După ce a fost externată din spital, Nuala a fost urcată într-un avion cu destinația Utah. Imediat ce a pășit pe pistă, a fost preluată de niște membri ai taberei și urcată într-o dubă. Pe tot parcursul călătoriei, nu a avut nicio idee unde merge sau pentru cât timp. De pe autostradă, vehiculul a ieșit pe niște drumuri sinuoase și denivelate. După trei ore lungi, furgoneta s-a oprit și tânăra a coborât. Nu-i venea să-și creadă ochilor. Nu era nimic în jurul ei, doar natură cât vedeai cu ochii. „M-au dus pe un deal în mijlocul pustietății și mi-au spus că voi sta acolo în următoarele 11 săptămâni”, își amintește ea. „Am fost în stare de șoc. Eu credeam că o să stau într-un centru de tratament rezidențial”.

Cazul Nualei este puțin diferit de altele. Tânăra a urmat echipa în mod voluntar, cu intenția să scape de dependențe. Pentru majoritatea celorlalți adolescenți, procesul arată altfel și e, adesea, incredibil de violent. Mulți îl descriu ca pe o „răpire legală”.

Chiaună de somn, se ridică, se îmbracă și se urcă în furgonetă, unde lucrurile ei erau deja încărcate în portbagaj. Părinții închiriază aceste „servicii de transport pentru tineri aflați în situații de risc” ca să-i ducă pe adolescenți de la domiciliul lor în tabără sau în centrul de tratament. Aceste servicii sunt concepute ca să-i ia pe tineri prin surprindere, în miez de noapte, când aceștia dorm și, prin urmare, sunt mai docili.

Agenția de transport United Secure Youth susține că „este foarte important să scoatem copilul din mediul în care se simte confortabil cât mai repede posibil, pentru că evadarea va fi mai puțin probabilă”. Aceste companii folosesc metode mai mult sau mai puțin profesioniste; adolescenții care refuză să urmeze agenții sunt adesea bătuți sau chiar încătușați. Odată ce părinții au semnat contractul, aceste agenții sunt responsabile pentru minorii pe care îi transportă.

Piața agențiilor de transport este vastă și foarte profitabilă. Next Step Youth Transport Services pretinde că oferă „un transport sigur sub supravegherea unor experți plini de compasiune”. Această companie percepe 90 de dolari pe oră de transport. Închirierea mașinii, biletele de avion și mesele sunt, de asemenea, plătite de clienți. Agenția promite să facă tot ce îi stă în putință ca să se asigure că adolescenții nu fug în timpul transferului, dar oferă un serviciu de căutare plătit în cazul în care se întâmplă așa ceva. USA Guide percepe un tarif de 2.450 de dolari pentru transportul de bază, plus bilete de avion pentru ghizi. Părinții beneficiază de o reducere dacă plătesc în numerar.

Odată ajunși în sălbăticie, adolescenților li se confiscă hainele și mijloacele de comunicare cu restul lumii și sunt supuși unei percheziții corporale.

„Prima zi e cea mai traumatizantă”, spune Nuala, care nu a vrut să dea numele taberei în care a stat, de teama consecințelor pe care le-au suferit unii dintre tineri. Timp de mai bine de două luni, tânăra și cele cinci fete care o însoțeau au mers kilometri în șir, fără țintă. Peisajele semănau între ele, zilele se confundau și, în scurt timp, Nuala habar nu mai avea cât timp a trecut. Nu existau corturi sau alte echipamente disponibile, iar odată ce se lăsa noaptea, trebuia să-și construiască singură un adăpost sau să doarmă pe jos.

Kenzie Peterson povestește pe TikTok că ea și grupul ei au mers până la 22 de kilometri pe zi doar ca să găsească apă. Ca să supraviețuiască, a ajuns să mănânce nisip, pentru că nu mai putea de foame. Gertie, altă adolescentă, își amintește că mergea pe jos cu grupul până când cineva leșina, din cauza dietei restrictive. La fel ca și alte fete care au trecut prin experiențe similare, a mai povestit că echipa de organizatori a abuzat-o, inclusiv sexual. 

Nuala mi-a povestit cum s-a îmbolnăvit grav din cauza apei nepurificate. „Ca să nu murim de sete, beam apă din râurile sau din iazurile pe care le întâlneam, în care adăugam câteva picături de înălbitor, ca să o dezinfectăm. Mai mulți dintre noi s-au îmbolnăvit grav. Ne-au spus să mai bem niște apă ca să ne treacă. Era aceeași apă care ne infectase.”

Fiecare tabără oferă diverse „activități terapeutice”, dar acestea nu sunt niciodată descrise pe site-ul taberei. Atunci când părinții își înscriu copiii în program, tot ce știu este că aceștia vor fi în natură și vor avea „posibilitatea de a se reconecta cu sinele lor adevărat într-un mediu lipsit de distrageri și influențe negative”.

Așa promite tabăra Wingate, de exemplu. În timpul șederii în tabără, adolescenții pot lua legătura cu părinții lor doar prin scrisori - care este citită în prealabil și expediată de un membru al personalului taberei. „Dacă nu-i plăcea ce aveam de spus în scrisorile noastre, nu le expedia”, îmi spune Nuala, râzând. Așadar, tinerii nu au cum să-și anunțe părinții prin ce coșmar trec. Mai multe povești - inclusiv cea a Nualei – susțin că din personal fac parte mulți mormoni. Unii sunt studenți universitari la psihologie care se înscriu ca voluntari în aceste tabere ca să câștige experiență profesională. „Cei mai nașpa erau ăia care aveau filme de dominare și ne obligau să facem lucruri grele fără să arate vreo urmă de compasiune. Groaznici erau”, spune Nuala.

De-a lungul timpului, au avut loc mai multe incidente dramatice care au arătat că aceste terapii care folosesc o disciplină dură sunt periculoase. În 2002, tânărul William Edward a murit din cauza unor leziuni cerebrale după ce a fost imobilizat de un membru al personalului. În 2009, Sergey Blashchishen a murit din cauza deshidratării și a hipertermiei în timpul unei drumeții. În 2014, Alec Lansing a încercat să evadeze, și-a rupt femurul și a murit din cauza hipotermiei. Și lista continuă.

Cu toate acestea, abuzurile suferite de acești adolescenți au început să atragă atenția publicului larg abia de curând. În urmă cu doi ani, documentarul This is Paris, despre viața intimă a lui Paris Hilton, a provocat o mare vâlvă. În film, tânăra părea devastată și povestea despre experiența ei la Provo Canyon School - nu o tabără precum cea în care s-a aflat Nuala, ci un internat pentru adolescenți dificili din Utah. Ea a petrecut acolo unsprezece luni de coșmar, unde a fost bătută de personal, băgată la izolare fără haine pe ea, supravegheată în timp ce făcea duș și abuzată sexual în mod regulat.

La un an de la difuzarea documentarului, ea a depus mărturie în fața senatorilor din Utah și a cerut să se voteze proiectul de lege 127 care vizează monitorizarea și supravegherea acestor centre, care a fost adoptat în unanimitate. Cu toate acestea, Provo și toate celelalte tabere nu au fost închise niciodată, iar industria e în continuare foarte profitabilă. După câteva săptămâni petrecute în aceste tabere, puțini sunt cei care se mai întorc la părinții lor. Mulți sunt trimiși la internat sau în centre de tratament intensiv până la majorat.

Modelul de afaceri al acestor terapii, centre și internate se bazează pe sentimentul de vinovăție al părinților care simt nevoia să-și protejeze copilul cu orice preț. Terapia Nualei i-a costat pe părinții ei 40.000 de dolari, adică banii pe care adolescenta îi economisise pentru universitate. În fiecare an, industria adolescenților cu probleme generează un profit de 1,2 miliarde de dolari, potrivit National Youth Rights Association. În Statele Unite, există aproximativ 120.000 de adolescenți captivi în iadul industriei adolescenților cu probleme, potrivit France 24. Potrivit altor surse, probabil că sunt mai mulți.

Michaela Elizabeth, @midslumberproducts pe TikTok, a fost plimbată de la un centru de terapie la altul timp de șapte ani, până la 19 ani, când a reușit să-și semneze singură externarea. La vârsta de 13 ani, a început terapia în natură, apoi a fost trimisă într-un centru de tratament, apoi în altul, apoi în altul, acesta din urmă rezervat exclusiv adulților. Tânăra, acum în vârstă de 25 de ani, a spus: „Nu mă voi mai întoarce niciodată acasă”.

Nuala, care a avut norocul să facă parte din micul procent de tineri care au putut să se întoarcă acasă după terapia în natură, a văzut cum toți prietenii ei sunt trimiși la internate terapeutice, precum cel la care a mers Paris Hilton, unde terapia prin pedeapsă continuă. Tânăra, acum studentă, nu a mai consumat niciodată droguri, dar încă se luptă cu multe dintre traumele pe care le-a acumulat în tabără.

„Chestia asta a fost acum cinci ani, iar eu încă mai am coșmaruri în care mă trezesc în mijlocul pădurii.” Pe TikTok, Nuala și mii de alți tineri denunță aceste tabere terapeutice și își povestesc  experiențele cu hashtag-ul #BreakingCodeSilence, care are acum o jumătate de miliard de vizualizări. „Cerem o reformă serioasă, la nivel de lege federală”, a zis tânăra.

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.