Ce e de fapt gaslighting-ul și cum să reacționezi la el

E ora 8.30 seara, ești acasă la o prietenă și ea încearcă să te convingă că mai degrabă vrei pizza decât mâncare chinezească. „Nu-mi mai face gaslighting!” țipi tu și toată lumea din cameră râde. Oricine a încercat vreodată să fie funny pe internet cunoaște gluma asta. Exagerarea semnificației termenului gaslighting – un termen din psihologie definit de terapeuta Laurie Singer drept comportamentul prin care o persoană încearcă să facă altă persoană să se îndoiască de percepția ei asupra realității – a devenit o glumă.

Miștourile despre acest subiect serios au apărut după ce foarte multe persoane au folosit greșit termenul în mediul online și au memat acest tip de comportament care de obicei e intenționat și face parte dintr-un ciclu al abuzului. Mai mulți termeni medicali au fost folosiți greșit online de-a lungul timpului (de ex, influencerii au fost numiți prea ușor narcisiști), iar chestia asta creează multă confuzie.

Așa că am vrut să aduc lumină pe subiect, să aflu ce este și ce nu este gaslighting-ul și să înțeleg cum e cel mai bine să reacționăm când ni se întâmplă așa ceva.

Termenul își are originea într-o piesă de teatru intitulată Gas Light, care a avut premiera în 1938 și a fost ecranizată de două ori. Cea mai cunoscută adaptare e remake-ul din 1944 Gaslight, cu Charles Boyer și Ingrid Bergman. În fiecare dintre versiuni, soțul își convinge soția că a înnebunit. Cum face asta? Îi spune că își imaginează lucruri, în special legate de luminile din casă.

După cum a zis Singer, gaslighting-ul e o formă de manipulare care încearcă să influențeze cum vede lumea o altă persoană. Se face prin comunicare verbală – gaslighterul face victima să se îndoiască de sine și de memoria ei.

Psihologul și expertul în relații John Kenny mi-a explicat, prin e-mail, că gaslighting-ul are scopul de a obține controlul. „Gaslighting-ul e o formă de abuz emoțional sau mental și se întâmplă când cineva încearcă să te facă să te îndoiești de gândurile, acțiunile și emoțiile tale ca să obțină controlul asupra ta și asupra relației. Vrea să te îndoiești de tine și să crezi că persoana respectivă are mereu dreptate, ca să se poată purta cum vrea în preajma ta”, a zis el.

Singer a dat un exemplu de gaslighting la scară mai mică: Un părinte crede că copilul lui mănâncă prea mult și vrea să îl facă să mănânce mai puțin. Când copilul spune că îi e foame, părintele îi răspunde: „N-are cum să-ți fie foame, abia ai mâncat”, deși a mâncat cu trei ore în urmă.

Poate că părintele face asta inconștient, dar tot gaslighting se cheamă. În această situație, nu controlează doar mâncarea pe care o mănâncă copilul, ci și felul în care el percepe foamea, deci îi influențează copilului relația pe care o are cu mâncarea.

Deși gaslighting-ul e o formă de abuz emoțional, nu orice abuz emoțional se încadrează la gaslighting. Pentru că gaslighting-ul e un comportament specific folosit de o persoană împotriva alteia, e cam simplist să numim orice formă de control gaslighting. Iar când facem glume despre asta, nu ajutăm deloc victimele abuzurilor, pentru că le derutăm și mai tare cu privire la semnificația termenului. 

„Invalidarea opiniei cuiva, atacurile la persoană precum insultele, abuzul fizic, toate astea nu sunt gaslighting”, a declarat Singer pentru VICE. „Gaslighting-ul e o strategie sistematică pe termen lung prin care cineva încearcă să schimbe perspectiva și emoțiile altcuiva, ca să facă persoana respectivă mai maleabilă și dependentă. Gaslighterul se joacă cu percepția cuiva asupra valorii de sine.”

Kenny a adăugat: „Oamenii confundă uneori gaslighting-ul cu situațiile în care o persoană încearcă să îi convingă să vadă lucrurile din punctul ei de vedere sau îi presează să fie într-un anumit fel. Totuși, nu se cheamă gaslighting decât dacă persoana face asta tot timpul, pe termen lung.” A accentuat că e important să recunoști dacă acest comportament se întâmplă ocazional sau regulat – asta e diferența crucială între persuasiunea exagerată și gaslighting.

Pe scurt: Gaslighting-ul nu are loc ocazional, e o negare continuă a realității cuiva. 

Kenny are o listă cu cinci semne că o persoană îți face gaslighting:

• Nu îți ascultă niciodată părerea
• Îți spune mereu că greșești
• Îți ceri mereu scuze
• Te îndoiești mereu de tine
• Te bazezi mereu pe persoana respectivă ca să iei decizii

Dacă bifezi toate lucrurile astea, înseamnă că ți se face gaslighting. 

Dacă cineva – un partener, un prieten, un membru al familiei – te face să fii nesigur pe amintirile tale, acesta e un indiciu esențial pentru gaslighting. Scopul gaslighterului e să îți schimbe percepția despre sine, iar modul prin care face asta e să modifice felul în care îți percepi propriile gânduri și amintiri. Poate s-o facă în multe feluri: de exemplu, îți spune că te-ai îmbătat și te-ai făcut de râs noaptea trecută, deși tu ții minte doar că te-ai amețit puțin și te-ai distrat, sau te acuză că ai aruncat niște insulte pe care nu le-ai zis.

O altă tactică la care trebuie să fii atent e atunci când o persoană îți invalidează emoțiile sau le reduce la aproape nimic. Ori îți zice că ești prea sensibil, ori îți spune să te relaxezi, că nu e mare chestie. Așa controlează percepția ta asupra emoției, te face să crezi că exagerezi.

După ce te convinge că exagerezi, de obicei, gaslighterul te poate acuza că ești toxic. 

Dacă ai realizat că ești manipulat, încearcă să te distanțezi de situație și vorbește despre asta cu alte persoane – dacă e posibil, elimină persoana respectivă din viața ta.

Singer și Kenny îți recomandă să mergi neapărat la terapie, să ceri ajutorul unui specialist pentru pașii următori. Dacă nu-ți permiți, să știi că există organizații caritabile care oferă și ședințe de terapie gratuită. Interesează-te dacă există așa ceva în orașul tău.