Am vorbit cu românii care au făcut primul centru unde terapia e gratuită

În continuare, mersul la psiholog nu e ceva foarte obișnuit în România, chiar dacă acum sunt mai puține șanse ca oamenii să se uite dubios la tine când le spui că faci terapie. 

Tulburările mentale reprezintă o problemă globală, care a luat amploare în pandemie, iar țara noastră nu stă prea grozav la capitolul ăsta. Dacă te uiți la statisticile Ministerului Sănătății, o să observi că între 2015 și 2020 aproape 10% din populație a fost diagnosticată cu o astfel de tulburare. În plus, numărul de 1,4 milioane de români reprezintă doar cei care au primit un diagnostic. După cum îți dai seama și singur, cifrele reale sunt probabil mult mai mari.

În România, problema nu e doar stigma din jurul consilierii terapeutice, ci și lipsa accesului real la acest serviciu. Cu cât orașul e mai mic și salariul mai redus, cu atât scad șansele să poți merge la terapie. Ar fi nevoie ca tratamentul să fie accesibil tuturor și să fie încurajată prevenția, dar asta ar însemna ca statul român să vadă tulburările mentale ca pe o problemă de sănătate și sănătatea ca pe un drept. Un vis încă îndepărtat.

Până ajungem acolo, în București s-a deschis între timp primul centru social de psihoterapie, destinat adulților, dar și copiilor. Am vrut să aflu mai multe despre care-i faza cu acest centru, așa că am luat legătura cu Răzvan Popa, directorul ONG-ului care a pornit acest proiect.

Răzvan spune că ideea unui centru de psihoterapie gratuit nu a fost a lui, ci a unei prietene psihoterapeut, care povestea că lucrează cu niște pacienți care făcuseră progrese mari, dar au trebuit să renunțe din cauza situației financiare. Avea deja experiența cu Atelierul Faptelor Bune, asociația caritabilă pe care o conduce de mai mulți ani, și proiectul Together for Humanity, parte a aceleiași asociații. Așa că a trecut la treabă.

Bazele proiectului au fost puse de Răzvan, împreună cu psihoterapeuta Florinela Patica Rațiu, Ioana Sticlaru — Marketing Director și Lorena Bărbulescu — Creative Director. Treptat, tot mai mulți terapeuți s-au oferit voluntari să ajute pentru câteva ore pe săptămână.

„Dacă în ianuarie 2023 apărea ideea, pe 8 martie luam deja cheia spațiului. Am curățat, am zugrăvit, am pus mobilă și ne-am ocupat cu resurse proprii de tot ce înseamnă site, grafică, texte și așa mai departe”, spune Răzvan. În aprilie au deschis cu toate actele în regulă și o echipă de patru terapeuți, iar la finalul lui mai au dat drumul site-ului. 

„În prima lună de la lansare am avut peste 250 de cereri de beneficiari, iar voluntari psihoterapeuți încă vreo 90, din care a trebuit să mai triem. Asta mai mult pentru că aici vin și cazuri grave, copii și adulți cu traume, victime ale unor abuzuri, și nu oricine poate lucra cu ei. De exemplu, cineva care a făcut doar un curs de dezvoltare personală nu ar fi potrivit pentru așa ceva, de aceea verificăm că voluntarii sunt înscriși în Colegiul Psihologilor”, adaugă el.

Pentru că e vorba de un centru social, acesta este dedicat în principal persoanelor vulnerabile și victimelor abuzului. Porțile sunt deschise și celor cu venituri mici, care nu și-ar permite altfel să meargă la terapie. Mulți dintre pacienți sunt persoane care au trecut prin traume, diferite forme de abuz, care suferă de depresie ori burnout și inclusiv adolescenți cu un spectru larg de tulburări. 

Răzvan spune că după înscrierea pe site urmează potrivirea beneficiarilor cu terapeuții. Pentru asta se folosesc de AI, pe baza descrierii trimise de ei, după care urmează un filtru format din alți psihoterapeuți. „De partea asta se ocupă doar câțiva clinicieni specializați, din rațiuni de intimitate și pentru că trebuie să ne asigurăm că pacienții sunt distribuiți psihoterapeuților în funcție de specializări”. 

În afară de asta, se organizează și terapii de grup, unde vin câte 10-12 persoane. Uneori e vorba de ludoterapie – terapie prin joc –, alteori de terapie prin artă sau axată pe tratarea dependențelor. „Îi ajută să se cunoască, să împărtășească și să vadă că nu sunt singuri”.

La nevoie, centrul oferă și consiliere juridică, tot prin voluntariatul oferit de câțiva avocați. Aceștia oferă consultanță în cazurile de divorț, dar și când vine vorba de bullying, agresiune sexuală la locul de muncă sau discriminare împotriva persoanelor LGBT. De multe ori, femeilor abuzate le este mult mai greu să răspundă amenințărilor judiciare ale partenerului, din cauză că victima e ținută constant sub teroare, iar aici intervin avocații, explică Răzvan.

Cazurile întâlnite de psihoterapeuți la acest centru sunt substanțial diferite de munca lor de până acum. Florinela spune că nu a întâlnit probleme atât de grave la clinica privată unde a lucrat în trecut. Oamenii care vin la centru n-au resursele financiare să se trateze din timp, așa că de cele mai multe ori, problemele lor se agravează cu timpul și devin tot mai greu de reparat. 

„Cazurile și traumele sunt mult mai dure. Durerea a prins rădăcini mai adânci în sistemul psiho-emoțional, iar ei, deși au simțit probabil nevoia de ajutor, au mers înainte în timp ce afecțiunile s-au acutizat. Poveștile lor sunt mult mai profunde”, spune Florinela. „În mentalul nostru colectiv există ideea că trebuie să te descurci singur. Omul e reticent că așa a fost învățat – de ce să mă duc, de ce îmi trebuie? –, dar cineva care are nevoie de ajutor ar trebui încurajat și ghidat. Să învățăm că nu trebuie să ne descurcăm mereu de unii singuri și că trebuie să ne ajutăm unii pe alții”. 

Centrul are deja planuri de extindere, mai ales că cererea a fost neașteptat de mare încă din primele săptămâni. Numărul de terapeuți care vor să dedice câteva ore pe săptămână pentru a ajuta voluntar e și el în creștere. De aceea își doresc ca pe lângă ședințele fizice de la sediu, să ofere terapie online către o sută de persoane în viitorul apropiat. 

Dacă totul merge bine, Răzvan și Florinela vor să deschidă pe viitor un centru și în Timișoara. De ce Timișoara? Unul dintre motive e că de acolo a venit un număr mult mai mare de voluntari și pare că există o deschidere mai mare.

„Tot ce facem e din fondurile pe care le strângem noi la asociație. Nu beneficiem de fonduri din partea statului sau UE. Suntem nevoiți atunci să căutăm donatori individuali și parteneri care să ne finanțeze pe perioadă mai lungă”, spune Răzvan.

Deocamdată, lucrurile încă sunt la stadiu de implementare și acomodare. Și când zic asta mă refer la toată munca de birocrație, legăturile cu oamenii care au aplicat și terapeuții voluntari, căutarea de sponsori și tot ce e necesar pentru ca lucrurile să intre într-o rutină.

„Acesta e unul din proiectele mele de suflet. Am văzut nevoia care există în societate și am vrut să acționăm. E clar că sănătatea mentală e la fel de importantă ca cea fizică și că sunt interconectate, iar psihoterapia îți poate schimba viața. Ne dăm seama de impact și vrem să extindem cât mai mult proiectul la nivel național. Vrem să producem o schimbare în bine pentru cât mai mulți”, conchide Răzvan.