Cum să faci primul pas și să mergi la psiholog

E mișto să obții un punctaj mare la un test, nu? Depinde de test. Anul trecut, am fost la doctorița de familie pentru că nu mă simțeam bine la cap. Mi-a dat să completez un chestionar și am lucrat la el împreună. Am luat cel mai mare punctaj pe care l-am obținut vreodată la un test. Problema e că scopul testului era să ai un punctaj cât mai mic. Dar să ne concentrăm pe partea bună: am făcut primul pas spre o sănătate mintală mai bună. Depresia n-a mai fost secretul meu rușinos. Am început să vorbesc despre ea cu persoane autorizare să mă ajute.

Cea mai tâmpită parte e că n-am bănuit niciodată că există o soluție. Toată adolescența mea și o bună parte din viața de adult am fost obișnuit să mă descurc singur cu asaltul de gânduri negative. Am făcut un pact cu partenera că voi lua măsuri înainte să cad învins în lupta cu depresia și să-mi fac rău singur. Am descoperit că fiecare australian are probleme, mai grave sau mai ușoare, cu anxietatea sau depresia, iar primul pas e să vorbești cu medicul de familie. De aceea sper că povestea mea îi va încuraja și pe alții să-și facă acea primă programare.

E ciudat să mergi la doctorul de familie dacă nu-ți curge nasul sau n-ai vreo iritație. De obicei, asociem consultațiile medicale cu durerea fizică și le amânăm și pe alea o grămadă. Când am ajuns la doctorița mea, m-am uitat în jur și am văzut sala de așteptare plină de oameni suferinzi. M-am gândit că poate eu sunt doar un blocaj în sistemul de sănătate, un răsfățat care le ocupă locul altora cu probleme mai mari ca ale lui.

Cred că mulți oameni privesc la fel sistemul medical. Rudele și prietenii le recomandă să țină fruntea sus și să se îmbărbăteze, că „nu e mare lucru”. E o atitudine foarte periculoasă, pentru că mulți oameni cu probleme se tem, din această cauză, că terapia îi va transforma în niște panseluțe.

M-am apucat să scriu acest articol ca să vă conving că modul ăsta de gândire e o tâmpenie cât casa. Nu ești o povară pentru sistemul medical, iar doctorii sunt aliații tăi în lupta cu problemele de sănătate mintală. Când i-am spus doctoriței mele că sunt deprimat, a părut chiar entuziasmată că nu are de-a face din nou cu un caz de răceală.

Așadar, cum funcționează? După ce am făcut testul inițial, doctorița m-a anunțat că urmează să facem împreună un plan de tratament pentru sănătatea mea mintală. Fiecare pacient are un plan adaptat pentru nevoile lui; al meu îmi recomanda să merg la un psiholog. Da’ psihologii ăștia nu sunt doar pentru nevroticii ăia din filmele americane? Nup. Paf, alt mit spulberat.

Întotdeauna am crezut că nu mi-aș permite să merg la psiholog, dar n-am știut că există programe prin care asigurarea medicală îți acoperă o parte din costuri. Întreabă-ți doctorul de familie despre asta. El îți poate da un bilet de trimitere către un specialist, care, dacă va considera necesar şi nu va prescrie doar medicamente, te va trimite la psiholog. Acesta va stabili ce intervenţii sunt necesare. Numărul specialităţilor care pot da trimiteri aproape că s-a dublat în România.

Eu am ales dintr-un grup de psihologi recomandați de doctorița mea și, după o săptămână, am mers la prima consultație. A fost exact ca în filme: un birou modern și curat, o canapea mare și, lângă ea, un scaun pentru psiholog. Ședințele mi-au schimbat viața; m-a ajutat enorm ca o persoană imparțială să-mi asculte povestea. Familia și prietenii sunt o rețea de suport minunată, dar sunt subiectivi și nu au specializarea necesară să-ți gestioneze traumele.

Cea mai mare revelație din timpul ședințelor a fost înțelegerea faptului că depresia face parte din mine. Depresia nu dispare și nu se vindecă precum o fractură. Psihologul m-a ajutat să înțeleg natura depresiei și să învăț s-o îmblânzesc. Primul pas în tratarea depresiei e să accepți că va face mereu parte din viața ta, iar ar doilea e să înveți cum să-i tragi un șut în cur când e cazul.

Metodologia variază de la o persoană la alta, dar pe mine m-a ajutat mult meditația. Am învățat să trăiesc în prezent, iar calmarea gândurilor negre m-a ajutat să ajung la un grad incredibil de luciditate. Tratarea depresiei nu se face prin găsirea fericirii instant. Fericirea nici măcar nu e scopul suprem. Eu m-am simțit mai bine când am început să gândesc clar. Am devenit mai creativ, mai prezent și mai activ. Toate acestea fac parte din rețeta fericirii, dar claritatea în gândire îți permite să funcționezi în loc să te izbești cu capul zilnic de zidul de melancolie din capul tău. Am simțit imediat că mi se schimbă toate prejudecățile pe care le aveam vizavi de sănătatea mintală și am aflat rapid care sunt instrumentele de care am nevoie ca să mă confrunt cu lumea de unul singur. Și toate astea în doar zece ședințe. Nu mi-a venit să cred. Deci sistemul medical… funcționează?

Încă am momente în care mă învăluie tristețea, dar mi le rezolv în câteva ore, și nu zile, cum se întâmpla înainte. Uneori mă zbăteam cu panica asta săptămâni sau luni în șir. Dacă simt că nu-i fac față, pot apela oricând la psiholog sau la doctorița de familie, iar partenera și prietenii sunt și ei alături de mine când mă simt copleșit.

Totuși, diferența e că acum știu să gestionez singur momentele astea în majoritatea cazurilor. Terapia nu e doar pentru bogătani sau nevrotici. Nu trebuie decât să vorbești cu doctorul de familie. Fă primul pas.