Toate momentele magice în care PSD a spus adevărul despre PSD

Scandalul rupturii dintre Firea și Dragnea (încheiat în favoarea celui din urmă), de acum o lună, ne-a arătat pentru a n-a oară cât de scindat este PSD de fapt. Că, în ciuda aparențelor, uneori nu gândesc și nu simt toți la fel. Sigur, n-am uitat momentele nord-coreene de tipul celui de la congres, când PSD-iștii și-au exprimat loialitatea față de Daddy cu o frenezie demnă de congresele PCR-ului. Dar trebuie amintit că și atunci au existat voci care l-au contestat pe Dragnea, chit că în mod interesat, de teamă că unul sau altul nu mai prinde post de conducere în partid.

Fiecare gest de disidență, oricât de mărunt ar fi el, arată că realitatea e puțin mai nuanțată decât „Dragnea dictatorul controlează tot”. Va controla tot atât timp cât va fi lăsat să facă asta. Astfel, deși bătălia dintre Firea și liderul PSD a fost câștigată temporar de cel din urmă, observăm pe zi ce trece cum tot mai mulți membri cu greutate din PSD par hotărâți să contribuie la săparea unei gropi foarte adânci pentru cel mai iubit fiu al Teleormanului.

Iar când se lasă cu săpături și lupte interne, apar și whistleblowerii. Te trezești peste noapte că unii dintre cei mai detestabili lideri ai partidului unic încep să spună adevăruri pe care presa neaservită și opoziția de rit nou le spun de aproape doi ani.

Cel mai nou exemplu de whistleblower cu greutate este Adrian Țuțuianu, baron de Dâmbovița, fost ministru al Apărării, fost șef al Comisiei SRI și vicepreședinte PSD. Acesta a spus că pur și simplu PSD „e un partid de maimuțe”. Declarațiile lui pline de adevăr au fost date-n loop zilele astea de televiziunile de casă ale social-democraților. Le voi lua pe rând.

Subscriu. Înainte să-i propună Dragnea, eu nu auzisem de niciunul dintre PSD-iștii care au fost în cărți pentru Palatul Victoria. Nici de Shhaideh, nici de Grindeanu, nici de Tudose, iar de Dăncilă auzisem accidental, când a cotcodăcit prin Parlamentul European despre ordonanța 13.

Despre actualul ministru al Economiei, Dan Andrușcă, Țuțuianu spune că „este atât de prost încât nu poate asculta mai mult de 5 minute când vorbeşte cineva cu el”. Din nou, un adevăr mai mare decât Casa Poporului și Pentagonul la un loc. E suficient să asculți discursul prin care Andrușcă a debutat în politica de nivel înalt ca să apreciezi valoarea de adevăr a spuselor lui Țuțuianu.

Dar cel mai mare adevăr pe care l-a putut spune în înregistrările respective e că Dragnea nu scoate mai mult de 4% la următoarele alegeri prezidențiale. S-a văzut la referendumul de săptămâna trecută câți români au evitat urnele doar pentru c-au asociat demersul CpF cu liderul PSD. Nu-i greu de imaginat că alegătorii vor proceda la fel și în 2019, chit că Iohannis e bătăios ca un ficus și, în alte condiții, confruntat cu un lider PSD mai carismatic și mai puțin certat cu legea, ar lua bătaie la fundul gol.

Țuțuianu a lovit direct la țintă și cu Lolguța Vasilescu, pe care a descris-o perfect cu acel „face parte din categoria miniştrilor care au senzaţia că dacă s-au aşezat pe un scaun sunt şi ei mai deştepţi”, dar și în privința Ioanei Bran, ministrul Tineretului și Sportului, despre care a spus că-i „simpatică”, dar cam atât. Eu nici simpatică n-aș mai numi-o după perla cu sportivii care s-ar îngrășa dacă ar mânca mai mult de 25 de zile pe zi, dar mă rog.

Deputatul mitralieră, Cătălin Rădulescu, este unul dintre cei care au mimat disidența astă-primăvară, înaintea congresului. Nu de principial ce este, ci pentru că-și dorea funcția de vicepreședinte PSD. Dacă atunci lătra inclusiv despre presupuse epurări comuniste, în timpul războiului civil s-a situat de partea lui Dragnea și a lovit-o pe Firea unde o doare mai tare: în activitatea de primar.

Într-adevăr, Firea n-a făcut nimic, orașul s-a deteriorat vizibil de când e ea primar. Partea cu vina e mai puțin adevărată, că PSD a propus-o pentru funcție în 2016, nu opoziția, deci responsabilitatea e împărțită.

În schimb, Rădulescu are 100% dreptate când zice că „nu e vinovat partidul sau preşedintele că ea nu se pricepe în funcţia pe care şi-a dorit-o”. Ok, partidul a propus-o, dar de la un punct încolo, după câștigarea mandatului, responsabilitatea a devenit doar a ei. Dragnea are multe păcate la activ, dar, până una alta, nu el a păstorit Bucureștiul în ultimii doi ani, ca să fie tras la răspundere pentru incompetența știristei de Voluntari. La privat, dacă te oferi să faci ceva și apoi nu mai faci sau o faci prost, nu-i poți spune șefului „coaie, tu m-ai angajat, tu ești de vină”, că riști să zbori.

În cursul săptămânii de război civil, Firea l-a acuzat pe Dragnea că încearcă să conducă partidul și țara într-o manieră dictatorială:

„Cine îndrăzneşte să aibă anumite păreri este acuzat că face parte din statul paralel, că este An Centenar sau că nu doreşte ordonanţă pe amnistie şi graţiere.”

Cuvinte foarte adevărate, dacă te uiți la ce s-a întâmplat cu pesediștii care au spus sau au făcut ce nu trebuie. Să ne amintim cum Mihai Chirica, primarul Iașiului, a fost exclus rapid din partid când a tulburat apele cu afirmații pro-tefeliste despre OUG 13. Sau cum Tudose a fost înlocuit cu mult mai docila Dăncilă imediat cum drojdierul de Brăila a dat semne că nu va executa toate comenzile date de stăpânire.

Și astea sunt doar câteva exemple care ilustrează dorința lui Dragnea de stăpâni singur peste tot și toate. Nu doar peste partidul său, ci peste întreaga țară. Vrea să controleze ce spui prin proiecte de lege ce sancționează „defăimarea țării”, vrea să ducă la sapă de lemn ONG-urile care nu-i cântă-n strună, vrea să controleze producția de gaze din Marea Neagră și vrea să-și rezolve din pix problemele cu justiția, ca un dictator de republică bananieră.

Înainte să se războiască civil cu Firea, Dragnea s-a războit civil cu Sorin Grindeanu. Când baronul de Teleorman a anunțat la începutul verii trecute că baronul de Timișoara n-a respectat programul de guvernare și trebuie schimbat (cu baronul de Brăila care avusese zero performanțe în cabinetul respectiv), acesta din urmă a constatat ce a constatat și Firea în septembrie: că Dragnea își dorește să aibă toată puterea. Dacă pe manelistul de geniu Florin Salam l-ar interesa politica dâmbovițeană, afirmația lui Grindeanu ar primi calificativul „adevăraaaat”.

La fel de adevărată a fost însă și replica lui Dragnea din următoarea zi:

Așa este. Din ianuarie 2017 până în iunie 2017, Grindeanu a fost o unealtă. Unealta lui Dragnea. Au urmat câteva clipe de autonomie, cât a durat scandalul moțiunii de cenzură, ca apoi să devină din nou o unealtă, tot a lui Dragnea, doar că de data asta cheița de pornire a fost o sinecură de șase ani ca șef al Autorității Naţionale de Reglementare în Comu­ni­caţii (ANCOM).

S-ar putea scrie un roman întreg cu toate momentele în care PSD a grăit mare adevăr despre PSD, astea sunt doar câteva exemple recente. Dacă te uiți puțin mai în spate, sigur găsești niște adevăruri spuse în disputa dintre Iliescu și Năstase din 2002. Sau când Iliescu i-a evaluat inteligența lui Geoană câțiva ani mai târziu. Sau când lui Ponta i-a scăpat porumbelul despre fraudarea alegerilor din 2009. Important e să reținem că, atunci când e convenabil, PSD-ul poate pune punctul pe „i”, căciula pe „ă” și virgulița sub „ț” sau „ș”. Chiar și Dragnea.