Tot ce ar trebui să știi înainte să te plângi de o problemă la HR

Probabil că, la fel ca mulți alții, habar nu ai ce face departamentul de Resurse Umane (pe scurt, HR, de la Human Resources) și nici nu știi dacă ar trebui să ceri ajutorul celor care lucrează acolo atunci când ai o problemă. Unii au impresia că HR e un fel de arbitru între angajați și management sau între angajați și alți angajați. Dar nu e nici una, nici alta. Atunci ce naiba e și cum te poate ajuta?

Departamentul de HR acoperă multe categorii: beneficii, compensații, politici de personal, juridic, investigații, recrutare, relații între angajați și multe altele. În organizațiile foarte mari, aceste funcții sunt de obicei separate în cadrul HR – unii se ocupă de recrutare, alții de angajări, alții de salarii (în sensul că se asigură dacă sunt în conformitate cu alte salarii de pe piață), alții cu traininguri și dezvoltare și așa mai departe.

De multe ori, angajații nu înțeleg exact ce face HR-ul. Departamentul e mai vizibil la început, când se ocupă de angajarea ta, dar face o grămadă de lucruri mai puțin vizibile.

De multe ori auzi că HR-ul lucrează pentru companie, nu pentru angajați. E adevărat! Dar asta nu înseamnă că nu poți avea încredere în persoana de la HR sau că nu poți raporta o problemă. Funcția HR e să servească nevoile companiei. Și, de multe ori, nevoile companiei se suprapun cu cele ale angajaților – de exemplu, HR-ul se asigură că firma oferă salarii competitive, adresează problemele care țin de management și încearcă să le crească moralul angajaților. Dar, uneori, ce e bun pentru angajator nu e bun și pentru angajați. Atunci vor prima interesele angajatorului, pentru că HR-ul lucrează pentru el.

Un expert HR bun va încerca să ia măsuri corecte pentru toată lumea... dar nu uita că vede totuși lucrurile prin lentila angajatorului.

Nu! Angajații de la HR nu sunt doctori sau preoți, deci n-ar trebui să presupui că ce vorbești cu ei e confidențial. Dacă le spui ceva și ei consideră că e important să afle și șeful despre problemă, au obligația să facă asta. Dacă raportezi un caz de hărțuire sau discriminare, sunt obligați să ia măsuri.

Asta nu înseamnă că nimic din ce le spui nu e confidențial. S-ar putea să fie și ei de acord că anumite lucruri nu trebuie împărtășite cu nimeni altcineva (cum ar fi că divorțezi sau că ai o problemă de sănătate), dar trebuie să le spui înainte că preferi ca discuția să rămână privată.

Una dintre preconcepțiile despre HR e că ar fi un fel de arbitru pentru situațiile dificile între adulți – dar nu e așa! În majoritatea cazurilor în care ai conflicte personale cu colegii, trebuie să rezolvi problema singur, prin comunicare cu colegii respectivii și eventual să implici și șeful, dacă problema continuă. Dacă te vei duce la HR să te plângi de așa ceva, probabil că persoana de la HR te va învăța cum să rezolvi problema singur. Nu te aștepta să intervină în favoarea ta.

Dar dacă ești hărțuit sau discriminat, atunci, da, trebuie să raportezi chestia asta la HR. Angajații HR au expertiza necesară să rezolve astfel de situații.

Dacă problema nu ține de hărțuire sau de discriminare, e complicat. Dacă te supără comportamentul șefului, deși nu e ilegal, depinde cât de gravă e situația. Dacă nu e groaznică, HR nu va interveni, dar îți va oferi niște strategii pe care le poți aplica.

Dar dacă problema e gravă (gen, șeful tău e abuziv pe față sau îți cere să faci ceva ilegal), HR-ul ar trebui să vorbească cu șeful tău și să intervină. Dar nu va avea autoritatea să rezolve problema. S-ar putea să raporteze mai departe unui șef mai mare sau să sugereze niște training-uri pentru șeful tău, dar dacă acesta nu face ceva ilegal, nu are puterea să intervină mai mult.

Asta înseamnă că poate fi riscant să te plângi la HR de un șef nasol. În multe cazuri, șeful va afla și unele persoane de la HR pot interveni în moduri care vor înrăutăți situația. Angajații HR buni vor face tot posibilul să te protejeze de consecințe, dar nu toți știu să facă asta, iar uneori consecințele pot fi foarte subtile.

De obicei, companiile mici nu au un departament de HR. În cazurile astea, ești obligat să îi raportezi problemele șefului – ceea ce nu e ideal, mai ales dacă șeful e problema. Dacă problema e una serioasă, poate avea sens să vorbești cu șeful despre asta, dar e mai riscant să încerci să te plângi managerului lui. Probabil că superiorul tău direct o să afle despre asta și, dacă șeful lui nu știe să rezolve situația elegant, o să ai probleme și mai mari. De aceea, nu te plânge șefului cel mare decât dacă ești sigur că e o persoană rațională care a rezolvat problemele altor angajați cu brio în trecut.

Totuși, există niște excepții la regula asta! De exemplu, dacă ești hărțuit sau discriminat sau dacă managerul tău face ceva dubios și ilegal (de exemplu, dacă are o relație cu cineva din subordinea lui sau dacă îi presează pe angajați să îi împrumute bani). Dacă șeful tău nu are un șef mai mare peste el, atunci opțiunile tale sunt mult mai limitate. În caz că ești discriminat sau hărțuit, poți să vorbești cu un avocat sau poți face plângere la Forțele de Muncă.