Pe ultimul drum al lui Bălăceanu Stolnici s-a arătat un sifon

Constantin Bălăceanu Stolnici a fost cel mai des cunoscut drept medic neurolog. Cei care l-au stimat până în ultima clipă l-au alintat „academicianul”. Ba chiar și la cimitir, în ziua înmormântării, un bărbat povestea la telefon că-i la Bellu și e gata slujba. „L-am dus pe academician pe ultimul drum.”

Am fost și la biserică, și la cimitir, pe ultimul drum al lui Constantin Bălăceanu Stolnici. Slujba a durat mult, chiar foarte mult. A început la 11 și s-a terminat mai bine de două ore mai târziu. Tot la Bellu un alt bărbat a găsit în durata asta și motivul pentru care nu au fost mai mulți la cimitir. Le-a pierit cheful.

Pe lângă cei din familie au fost și toți ceilalți care au auzit într-o formă sau alta de Bălăceanu Stolnici. O femeie chiar s-a arătat necăjită că pentru o astfel de personalitate televiziunea Trinitas n-a scos mai multe momente din arhivă. TVR a făcut asta. Aceeași femeie s-a arătat mai necăjită când am deschis subiectul celuilalt trecut al lui Bălăceanu Stolnici.

„Iartă-l de toate câte a păcătuit cu cuvântul și cu fapta”, a zis unul dintre preoți în timpul slujbei din București. În timp ce pentru unii va rămâne mereu academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici – poate ultimul aristocrat, descendent de boieri, scriitor, creștin-ortodox –, pentru alții va fi însă și „Laurențiu” sau agentul „Ionescu Paul”, nume pe care Securitatea le știa mai bine.

Ce lună cruntă a fost august pentru Bălăceanu Stolnici. Întâi să fi fost 23 august ‘44, data pe care comuniștii și-au însușit-o cu totul și-au celebrat-o prin sărbători, stadioane, străzi și monumente. Odată cu ei s-a ales praful și de boierime. 

Augustul din 2007 a fost iar dificil pentru Bălăceanu Stolnici. Atunci, pe 28 august, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Fostei Securități (CNSAS) decidea că a fost informator al Securității. Nu mai era doar „ultimul aristocrat autentic”, ci devenea mai mult „boierul turnător”.

A fost recrutat de Securitate în 1965. Tocmai dăduse examenul de medic primar și luase cea mai mare notă. A acceptat să lucreze cu Securitatea și ar fi menționat că urma să prezinte doar realitatea. „A fost instruit și asupra modului cum trebuie să se comporte față de familie și cunoscuții săi.” În decizia CNSAS a fost numit „colaborator al poliției politice comuniste”. Timp de 25 de ani a fost informator.

A fost trimis întâi la Paris, apoi prin Elveția, Spania, Marea Britanie (Londra), Statele Unite ale Americii (New York) și Canada. Lua informații despre cei care intrau în vizorul Securității și consemna modul în care erau văzute în străinătate regimul și starea din România. În demersul ăsta avea de partea lui ceea ce ai putea numi șarm sau farmec sau exotism.

Se prezenta ca un boier, cu haine și obiecte boierești, dar avea și gesturi și titlurile onorifice care-i stăteau lângă nume. „A turnat din toate pozițiile, liberali, țărăniști, monarhiști, diplomați, colegi, medici, pacienții, rude”, scria în 2011 Radio Europa Liberă.

Dincolo de aerul aristocratic boieresc avea de partea sa și memoria. Ținea minte detalii minuțioase din interacțiunile pe care le avea cu posibilii trădători ai patriei și reproducea în scrisori cuvinte, mimici, gesturi, haine și obiecte din cadru. Securitatea era impresionată de capacitatea lui „de sinteză și analiză” și de cât de exact reproducea informațiile.

Primea bani pentru deplasările în străinătate și i-ar fi fost decontate până și cadourile pe care le ducea celor pe care urma să-i toarne. Primea și 4.000 de lei pentru unele deplasări. Bălăceanu Stolnici a și urcat mai multe trepte profesionale și științifice. Se propunea singur pentru titluri onorifice, în notele informative trimise Securității și semnate cu „Laurențiu”.

Numele lui e legat și de cel al lui Vlad Georgescu, directorul secției românești la Europa Liberă. După ce a fost invitat în casa acestuia, a trimis o schiță detaliată a apartamentului. A ajuns în arhivele Securității. Vlad Georgescu a murit la aproximativ un an, după ce, în mod ciudat și rapid, i s-a descoperit o tumoare la creier. În 2023, Europa Liberă susține că există indicii care arată că fostul director a fost asasinat prin iradiere.

S-a apropiat și de Regele Mihai, ca să transmită mai departe ce intenții avea cu țara și de unde-și lua informațiile despre România comunistă. Pe Emil Cioran l-ar fi mințit că România funcționa după un sistem democrat și se putea întoarce în țară. 

Prin colaborarea cu Securitatea a încercat să-și asigure și funcții mai bune. Bălăceanu Stolnici s-a transferat de la Spitalul nr. 9 la Institutul de Geriatrie și Gerontologie, condus la acea vreme de Ana Aslan. Despre ea a scris: „Pentru stabilitatea de viitor a Institutului și a poziției doctorului Bălăceanu, ar trebui să se intervină energic să se schimbe atmosfera groaznică ce domnește în INGG, să se atribuie sarcini de protocol dr. Bălăceanu și să se admită principiul ca prof. [editat] (Ana Aslan – n.r.) să circule însoțită, mai ales că sănătatea ei este șubredă.”

INGG era renumit în întreaga lume și sanatoriul institutului avea cu precădere pacienți străini – și nu turiști nimeriți random în România. 

După Revoluție s-a băgat în politică ca membru al PNL și-a susținut dezvoltarea învățământului privat, adică s-a numărat printre fondatorii Universității Ecologice București în cadrul căreia a predat cursuri de antropologie și neurologie. 

Când a făcut suta de ani, a fost omagiat de Academia Română. La ceremonia din 7 iulie 2023 au vorbit președintele Academiei Ioan Aurel Pop, ministra culturii Raluca Turcan, fostul președinte PNL Valeriu Stoica și un reprezentant al Patriarhiei Române. Ultima instituție l-a decorat pe Bălăceanu Stolnici cu Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” – pe bune.

Academia Română a mers mai departe și a lansat și o carte omagială: „Constantin Bălăceanu Stolnici la 100 de ani”. Patriarhul Daniel l-a numit „un aristocrat și un promotor al științei românești”, iar președintele Academiei Ioan Aurel Pop a spus că „duce în mormânt o lume întreagă” – și sunt, probabil, cele mai adevărate cuvinte pe care le-a spus vreodată Pop.

Constantin Bălăceanu Stolnici a trăit o sută de ani și în niciun moment din ultimii zece sau treizeci de ani n-a arătat regret pentru aceste păcate pe care, iată, preoții le-au mutat în grija lui Dumnezeu întru iertare.