I-am luat interviu lui Nicolas Cage doar cu citate din filmele lui

Ești un fan înrăit al actorului Nicolas Cage și al jocului său actoricesc dement pe care el îl numește Western Kabuki? Atunci fugi în clipa asta - urlând incoerent - către cel mai apropiat cinematograf din zona ta unde rulează ultimul film al lui Nicolas Cage, Dog Eat Dog. Cage joacă rolul lui Troy, alături de Willem Dafoe în rolul lui Mad Dog și de Paul Schrader în rolul lui Grecco the Greek. La suprafață e un film cu crime, dar de fapt e despre trei criminali psihopați și rasiști care vor să comită o crimă și reușesc să umple de sânge toată regiunea Cleveland.

Cage promovează Dog Eat Dog alături de alte două filme care vor fi lansate în aceeași perioadă, iar asta îmi sună incredibil. Așadar, ca să-i întrerup monotonia, am hotărât să mă joc cu formatul interviului și să folosesc drept întrebări doar replici din filmele lui Nicolas Cage.

Dar am vrut ca interviul să iasă și după așteptările lui, așa că am adăugat cuvinte ca să alcătuiesc întrebări reale. A funcționat! Cage n-a părut să-și amintească toate replicile din filmele lui și a fost foarte interesat să vorbească despre ce visează peștii. Totuși, mă îndoiesc că i-am făcut o impresie bună ca reporter.

Conversația noastră a fost editată pentru mai multă claritate, dar am păstrat dubioșenia întrebărilor mele.

VICE: Să-ncepem, ce zici? (The Rock, 1996)
Nicolas Cage: Să-i dăm drumul.

Ce vrea să fie Dog Eat Dog? (Con Air, 1997)
E ce vrei tu să fie! Publicul hotărăște asta.

Cum e să ai toată puterea asta malefică în tine? (Ghost Rider, 2007)
Hm, da. Cineva a zis la un moment dat că tipul rău nu se vede pe el însuși drept tipul rău, așa că atunci când l-am jucat pe Troy, nu l-am perceput ca pe un tip rău. Deși în unele zile mă gândeam că sunt groaznici băieții ăștia trei. În timpul filmărilor, niciunul dintre noi nu și-a privit personajul ca pe un tip malefic, pentru că n-am fi putut intra în pielea lor.

Sunt toți aceeași persoană, nu? Într-un fel. (Adaptation, 2002)
Interesantă întrebare. Eu n-am privit lucrurile așa. Dar de ce nu? Ar putea fi priviți ca o hidră cu trei capete. Știu că lui Paul i-a plăcut mult filmul The Wild Bunch. Așa că îi privea pe tipii ăștia ca pe niște versiuni moderne ale celor din Wild Bunch. Și a planificat unele scene în acest sens, de exemplu când personajele ies fiecare la întâlnire: Willem Dafoe iese cu maseuza, Cristopher cu o fată normală și elegantă, iar tipul meu cu prostituata. Toate întâlnirile ies foarte prost, spre deosebire de ce se întâmplă în The Wild Bunch. Deci sunt referințe la film, dar, cum am zis, filmul nostru e ce vrei tu să fie. Mereu încerc să las libertate reacțiilor publicului. Vreau să se conecteze și să aibă propriul lor secret cu filmul.

Ai zice că explorezi ideea că polițistul și criminalul sunt două aspecte ale aceleiași persoane? (Adaptation, 2002)
Nu, n-am mers atât de departe sau de filosofic cu el. Sunt doar trei tipi ghinioniști care au ieșit din închisoare și încearcă să supraviețuiască în singurul mod pe care-l cunosc. Nu au talente în alte domenii, au recurs întotdeauna la nelegiuri ca să supraviețuiască. N-am privit problema din perspectiva legii și a criminalității ca fiind două laturi ale aceleiași monede.

Visul de la sfârșitul filmului a fost o reprezentare a dorințelor tale? (Raising Arizona, 1987)
A fost ce vrei tu să fie, cum spuneam. Dar să-ți zic ceva despre Paul Schrader: La un moment dat mi-a zis că e mai bine să creezi personaje care ridică mai multe întrebări în loc să ofere răspunsuri, pentru că sunt mai interesante dacă sunt enigmatice. Și nu trebuie să explici filmul prea mult dacă vrei să aibă o viață lungă. Cel mai bun exemplu mi se pare 2001 al lui Stanley Kubrick. E atât de enigmatic încât încă ne întrebăm ce-a vrut să spună. Dar e o replică într-o scenă care anunță că personajul meu e mort - Troy e mort - și cred că poți s-o interpretezi cum vrei. Mie unul mi se pare că e în purgatoriu.

Și cum ați făcut filmul în sine? (The Wicker Man, 2006)
O să-ți zic exact cum l-am făcut! Știi că Paul a făcut Dying of the Light și i l-au luat. N-a putut să-l editeze așa cum și-ar fi dorit. A fost foarte supărat. Dar a avut libertatea să facă montajul la filmul ăsta. Și mă bucur că s-a întâmplat așa, pentru că e un realizator de film genial. E cea mai deșteaptă persoană de pe platoul de filmare și știe asta! Și se asigură că și tu știi asta! Îl doare-n cur! Faci ca el sau pleci. Sunt mândru că am făcut filmul ăsta cu el.

Îți place ce-a ieșit? (The Rock, 1996)
Aa, ador Dog Eat Dog, e exact genul de film pe care aveam chef să-l fac acum. E un film imprevizibil. E plin de surprize. Se mișcă încontinuu. E electric. Sunt foarte bucuros de rezultat.

Îți place cântecul lui Elton John, Rocket Man? (The Rock, 1996)
Ador Rocket Man. Îmi place toată muzica lui Elton John. E unul dintre compozitorii mei preferați. E incredibil.

Crezi că peștii visează? (Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans, 2009)
Știi ceva? Nu vreau să pretind că știu ceva despre lumea ihtiologiei și ce gândesc ei, dar am fost la un acvariu aici în Las Vegas cu o fată și au apărut trei pești-leopard care stăteau și se holbau la ea. Apoi, milioane de pești s-au adunat din acvariu să se uite la ea. Nici până azi nu știu de ce, poate pentru că era îmbrăcată într-o cămașă cu alb și negru și peștii ăia au pete albe și negre. Poate au fost atrași de cum era îmbrăcată sau poate că o visaseră! Nu știu, a fost o demență! Poate că peștii totuși visează.

E cam ciudat, nu? (Adaptation, 2002)
Super ciudat! Și ea era speriată de cât de fascinați erau peștii de ea.

Urmărește-l pe Mike Pearl pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre filme pe VICE:
Filmul „Lumea e a mea" îți arată cât de dură poate fi viața de adolescentă
Am vorbit cu actrița principală din ultimul film al lui Mungiu, ca să înțeleg meseria asta
Mesajele secrete din spatele celui mai cunoscut film de animație din Japonia