Mi-am infectat părinții cu coronavirus și acum nu mai vorbesc cu mine

Tinerețea era deja destul de grea. Aveam datorii la bancă, o chirie imensă și aproape imposibila șansă de a găsi un job fără o experiență relevantă de cel puțin cinci ani. Apoi a venit 2020 și a oferit o nouă problemă de înfruntat: frica zilnică de a nu-ți ucide propria familie cu COVID-19.

Nimeni nu vrea să fie responsabil pentru băgarea părinților în spital, așa că am evitat cât mai mult posibil să-mi vizitez familia anul trecut. Dar acum două luni, după ce am stat cu ei câteva zile, am intrat în carantină forțată trei săptămâni. Ironic, maică-mea a contractat virusul la jobul din sistemul de sănătate și ne-a infectat pe noi restul. Din fericire niciunul dintre noi nu am făcut o formă gravă.

Dar nu toată lumea e atât de norocoasă. În ultimul an oamenii au transmis fără să știe virusul iubiților, familiei și prietenilor, câteodată cu consecințe nefaste. Am vorbit cu trei tineri despre cum e să infectezi pe cineva cunoscut și cum le-a afectat asta viața.

Plecasem din oraș în weekend și prietena mea s-a ales subit cu nasul înfundat. E puțin ipohondră și din momentul ăla nu a mai vrut să se apropie de mine decât cu mască. Îmi amintesc că mi s-a părut exagerată. Uitându-mă în urmă, instinctul ei a fost cel corect. Ne-am testat și am ieșit pozitive amândouă. 

Imediat mi-am imaginat că iubitul meu era pozitiv, dar nu eram atât de sigură de tata și de maică-mea vitregă. L-am văzut pe tata cu o zi înainte să am simptome, pentru că urma să intre în operație de bypass. E o intervenție grea și a vrut să mă vadă înainte. Fix când ieșea din operație am primit rezultatele testului. Maică-mea vitregă a informat imediat spitalul. L-au băgat imediat în izolare și l-au testat. Atunci m-am speriat. Tata are 60 de ani, este supraponderal și își revenea după operație. Am crezut sincer că l-am omorât. Cumva testul i-a ieșit negativ, dar maică-mea vitregă s-a îmbolnăvit următorul weekend și a stat două luni în spital. 

Tata și maică-mea vitregă nu au mai vorbit normal cu mine de atunci. Au fost foarte furioși. Credeau că am fost iresponsabilă, dar tot ce am făcut a fost să joc cărți într-o cabană la țară. E greu când oamenii cred că te-ai pus în mod deliberat pe tine și pe ceilalți în pericol. Presa nu ajută. Te fac să crezi că te poți infecta doar dacă încalci regulile, dar nu așa funcționează. Am reușit să discut cu tata, dar nu ne-am petrecut sărbătorile împreună anul ăsta.

Luni întregi am urmat regulile negreșit. Dar când a venit vara și s-au ridicat unele restricții am avut chef de party. Împreună cu câțiva prieteni am fost la un party ilegal pe un vapor. Câteva zile mai târziu unul dintre ei m-a sunat și mi-a spus că are o durere în gât; urma să se testeze. În afară de mahmureală nu mă simțeam diferit.

La câteva zile după party au început să mă doară mușchii. Am crezut că era de vină faptul că mă apucasem de sport. Odată cu apropierea weekendului am început să mă simt mai rău, dar nu mergeam la muncă și beam zilnic, așa că am dat vina pe mahmureli. Uitându-mă în urmă simptomele erau clar acolo, dar am crezut că doar aveam impresia că aș fi fost bolnavă. Când mai mulți prieteni au început să aibă simptome m-am testat.

I-am spus iubitului meu, care era pe atunci la muncă în restaurant. L-au trimis imediat acasă și s-a testat a doua zi. Când n-am mai simțit în seara aia gustul supei am știut sigur că eram infectată. Amândurora ne-a ieșit pozitiv testul. El a fost super înțelegător, dar m-am simțit oribil. Restaurantul unde lucra a trebuit să se închidă pentru două săptămâni, iar pandemia deja îi lovea destul de rău. Apoi taică-miu a ajuns în spital, din alte motive decât COVID-19, dar carantina m-a împiedicat să-i fiu alături.

Am simțit consecințele acțiunilor mele. Să merg la party-ul ăla a fost o decizie proastă, dar nu mi-am imaginat niciodată că se va ajunge chiar atât de departe. O lună mai târziu dădeau aceeași petrecere, iar un prieten m-a întrebat: „Vii de data asta?”. Ah, nu!

Prietena mea testa un nou parfum la cumpărături cu maică-sa și a realizat că nu simțea niciun miros. La început a crezut că i se pare, dar când a început să mă doară gâtul și să fac febră câteva zile mai târziu am știut ce se întâmpla.

La câteva zile după ce m-am îmbolnăvit am aflat ca unul dintre colegii mei avea de asemenea simptome. A fost prima persoană infectată din biroul meu, deci sigur l-a luat de la mine. Apoi soția și fiica lui în vârstă de trei ani s-au infectat și ele. Se răspândea și eram pregătit mental pentru momentul când urma să ajungă la părinții lui, dar nu a fost cazul. Familia lui este ok acum.

Șeful nu vrea să mă întorc încă la muncă fiindcă tot tușesc mult. Siguranța este cel mai important lucru, dar e nașpa. Săptămâna trecută mi-am sărbătorit ziua de naștere cu iubita mea și atât. Am pus niște muzică, dar nu am mâncat tort și sushi. Nu le simt oricum gustul.

*Numele au fost schimbate

Articolul a apărut inițial în VICE Olanda.