Să fie clar, de la început. Antrenorii de fotbal români sunt submediocri din punct de vedere profesional. Nu trebuie să fii vreun expert ca să înțelegi asta. Echipele pe care le pregătesc joacă prost, n-au rezultate și nu produc jucători de valoare, capabili să evolueze cât de cât decent prin fotbalul european. D'asta, antrenorii de la noi nici nu sunt căutați de cluburile din străinătate. Singurele locuri unde mai prind câte-un contract de muncă sunt Arabia Saudită, Cipru ori Kazahstan. Adică țări care fac parte din lumea bananieră a fotbalului.

Dar, dacă sunt incompetenți în meseria lor, se fac remarcați prin activități extra-profesionale: sunt cei mai tari din Europa la caftitul propriilor jucători. Zilele trecute, Ioan Viorel, antrenor al echipei de liga a doua Gloria Buzău, și-a înfipt mâna-n gâtul unuia din jucătorii săi, după care i-a aplicat câteva capace sănătoase. Tot spectacolul a avut loc la marginea terenului, în timpul meciului cu Unirea Slobozia, culmea, unul amical, deci fără nicio miză.

Motivul bătăii? Mijlocașul Nini Popescu tocmai irosise o ocazie bună de gol. Dacă privim puțin imaginile, ne dăm seama, după mutra lui de om împăcat cu soarta, că fotbalistul nu era deloc surprins de tratamentul la care este supus. Probabil că nu era prima oară când își lua omor crâncen de la Ioan Viorel. Jucătorul buzoian părea cătrănit, mai degrabă, de faptul că antrenorul său îl altoiește în fața celor cinci sute de spectatori prezenți, în loc s-o facă în spațiu privat, ca de obicei.

Deși pare desprinsă din epoca de piatră, pățania fotbalistului buzoian nu e un eveniment izolat în fotbalul românesc. Dacă ne uităm în urmă, descoperim că antrenorii care au impresia că o bătaie zdravănă e cel mai bun stimulent pentru performanță sportivă au fost tot timpul la modă. Și vorbim despre cel mai înalt nivel, nu ligi județene sau Divizia Onoare.

Antrenor de succes în deceniile trecute, Florin Halagian e cunoscut ca fiind unul dintre cei mai înapoiați tehnicieni din fotbalul nostru. Ca antrenor, a rămas în istoria fotbalului prin îndemnul său, care rezumă biblioteci întregi despre scheme tehnico-tactice: „Focu' la ei!‟.

Însă și mai mișto sunt metodele de a-și disciplina jucătorii. Halagian este celebru pentru faptul că ținea morțiș ca fotbaliștii să se prezinte la meciuri tunși, frezați și bărbieriți. Nu a renunțat la asemenea practici nici la bătrânețe. În 2011, la 72 de ani, a fost dat afară de la Gloria Bistrița după ce jucătorii echipei au refuzat să se bărbierească înaintea meciurilor, așa cum le ordonase Halagian.

În plus, când încă era în puteri, fostul tehnician cu șapcă Chicago Bulls nu ezita deloc să-și altoiască fotbaliștii. Marin Barbu, care a colaborat cu Halagian la Steaua, povestea că acesta l-a bătut nu o dată, ci de mai multe ori, dar că altfel armeanul era un tip de gașcă. Peste ani, Marin Barbu a ajuns la rândul lui antrenor și-a procedat exact cum învățase de la Halagian: și-a caftit doi jucători, pe Semeghin și Bălan, și i-a sechestrat apoi în unitatea în care își făceau stagiul militar.

În toamna lui 2000, un alt antrenor catapultat din paleolitic, Ion Marin, îi muta fălcile unuia din fotbaliștii echipei sale, chiar pe banca de rezerve. Motivul? Meciul încă nu se terminase, iar jucătorul se ținea de bășcălie pe margine. Incidentul a avut loc în timpul unei partide cu Steaua, la București, și a fost surprins în direct de televiziunea care transmitea meciul. Rememorând recent întâmplarea jenantă, lui Cristi Crăciun nu i se pare nimic în neregulă. Fostul fotbalist al Astrei declara că greblele primite de la cel poreclit „Săpăligă" nici măcar nu l-au durut. Mai avea doar să spună că și-o cam merita.

Cel mai inventiv în maltratarea propriilor jucători s-a dovedit însă Gabi Stan. Pe vremea când pregătea pe Astra, atunci din Ploiești, Stan s-a supărat rău de tot că unul dintre atacanții săi rata din toate pozițiile. Așa că s-a răzbunat pe el și l-a bătut cu un patent. Ce? Patent? Da, pesemne că bătutul cu patentul era una din tehnicile sale de motivare a jucătorilor. Unii țin discursuri inspiraționale, alții apelează la psiholog ca să-și motiveze echipele, dar Gabi Stan era original și venea la meciuri cu un patent pitit în buzunar. Poate și de asta n-a mai antrenat pe nicăieri de vreo patru ani.

Deși teoretic au ieșit din peșteră și-au intrat în contact cu civilizația, tinerii tehnicieni români continuă datina care spune că performanța se face cu toroipanul. Fostul component al echipei naționale, Ionel Ganea a fost dintotdeauna un flăcău recalcitrant. Printre isprăvile sale de când era fotbalist: a strâns arbitrii de gât, a colecționat dinți de-ai coechipierilor și a aruncat cu înghețată în antrenorul său. Nu s-a potolit nici când a devenit el însuși antrenor.

În 2013, la un antrenament al Universității Cluj, mijlocașul Cristian Mureșan a avut o banală altercație cu un coechipier. Ionel Ganea, antrenorul echipei, s-a gândit să aplaneze conflictul și să reinstaureze disciplina printre sportivii săi. Așa că a acționat prompt, după cum l-a dus pe el mintea: s-a dus după Mureșan, i-a băgat ghearele-n gât și l-a snopit în bătaie pe mijlocaș. Atât de tare l-a înspăimântat cumplitul Ganea pe Mureșan, că fotbalistul a refuzat să se mai prezinte la ședințele de pregătire ale lui „U" și, între timp, s-a lăsat de fotbal, deși avea doar 20 de ani.

Până și la echipa națională se umblă cu joarda. E drept, la reprezentativa U 21, că e bine să-i bați sistematic de mici, ca să se lipească ceva de ei. În 2013, în pauza unui meci cu Insulele Feroe, antrenorul Emil Săndoi și-a vărsat furia pe tânărul fundaș al lui CSMS Iași, Alexandru Crețu. Jucătorul a fost pălmuit zdravăn și lovit cu picioarele de către ferocele Săndoi, nemulțumit că ieșeanul îi răspunsese la înjurături. Un grup de câțiva fotbaliști au scăpat la limită de upercuturile lui Săndoi, baricadându-se în baie pe toată durata pauzei. Schemele de mardeiaș ale antrenorului n-au avut efectul pe care și l-ar fi dorit. Meciul s-a terminat la egalitate, 0-0, fiind unul din rezultatele cele mai rușinoase din istoria fotbalului românesc.

Tot cu ciomagul se procedează și la echipele de juniori. Dacă la seniori se joacă pe bani și există o oarecare presiune a rezultatelor, când vine vorba de puști ne-am imagina că se lucrează în liniște și pace. Se presupune că, măcar la acest nivel, antrenorii nu utilizează violența ca metodă de pedagogie. Dar se-ntâmplă adesea să bată la ei ca la fasole.

De exemplu, juniorii lui CSMS Iași și-au luat un omor soră cu moartea de la propriul antrenor. Care mai era și rangă de beat, pe deasupra. Tatăl unui copil povestea că, în toamna anului trecut, într-un cantonament efectuat la Târgu-Mureș, antrenorul s-a îmbătat mangă în barul hotelului și apoi și-a adus aminte că puștii lui au pierdut un meci cu 2-8. Așa că s-a dus să le ceară socoteală. A intrat peste jucători în camere, mai întâi i-a înjurat și i-a amenințat că-i dă afară, după care i-a cotonogit strașnic. Când s-a plictisit de pumni și picioare, a procedat ca un bătrân într-un autobuz aglomerat: s-a folosit de cârja din dotare.

Un junior vasluian a pățit-o pentru că a cerut offside, după ce echipa sa a încasat un gol. Asta nu i-a convenit antrenorului său, care l-a apucat de urechi și l-a ridicat în aer ca-n desene animate, până când puștiul a început să sângereze. A vrut să-l și plesnească, dar n-a mai apucat să îi lipească grebla, fiindcă ăsta micul a rupt-o la fugă și le-a zis părinților prin ce-a trecut. Probabil că, de atunci, când comentatorii sportivi spun „offside", puștiul strigă tremurând din fața televizorului: „N-a fost, n-a fost!".

La alții, lucrurile stau diferit. Pe lângă faptul că asemenea episoade sunt mult mai rare, se lasă și cu urmări concrete. Cel mai celebru caz din ultima vreme este cel al lui Delio Rossi. În 2012, antrenorul italian a fost dat afară de Fiorentina, imediat după meciul în care l-a luat la bătaie pe atacantul sârb Adem Ljajic, care îl aplaudase ironic. Președintele Fiorentinei, Andrea Della Valle, a declarat că nu există nicio justificare pentru reacția agresivă a antrenorului și, deși acesta era pregătit să-și ceară scuze, a luat decizia să-l demită imediat.

În schimb, la noi, totul e dat repede uitării. Ioan Viorel, de exemplu, continuă să fie angajat la Gloria Buzău, iar pe site-ul clubului nu există nicio referire la violențele recente ale antrenorului. De altfel, după fiecare bătaie care a ieșit la iveală, conducătorii cluburilor românești, adică cei care-i plătesc pe antrenori, au încercat să minimalizeze scandalurile și apoi să le mușamalizeze. E un tipar clasic: se promite că se vor declanșa anchete care să stabilească exact ce s-a întâmplat și că vinovații vor fi trași la răspundere pentru faptele comise. Dar, în cele din urmă, niciun antrenor n-a plătit nici măcar o amendă, darămite să-și piardă postul pentru că a snopit în bătaie un jucător.

Singurul tehnician român care a fost concediat din cauza ieșirilor violente a fost Sorin Cârțu. Acesta a fost demis de CFR Cluj după ce a devastat banca de rezerve a stadionului din Basel, în timpul unui meci de Champions League. Gestul lui Cârțu, care a lovit geamul cu pumnii, după care i-a dat un picior și l-a făcut bucățele, a făcut înconjurul planetei. Ce reclamă de țară mai bună?

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește și alte chestii despre bătaie:
Ghidul VICE de luat bătaie
Întrebarea zilei: Care e cea mai mare bătaie pe care ai luat-o?
Un șofer vrea să ia la bătaie un biciclist și ajunge să dea cu fața de asfalt