De ce iei mereu aceleași decizii greșite

Cu toții facem alegeri proaste, ne dăm seama de asta, ne promitem că nu mai facem și le repetăm la nesfârșit. E un cerc vicios.

În spatele acestui cerc vicios sunt „niște capcane mentale în care poate cădea oricine – la muncă, în dragoste sau în viața de zi cu zi”, a zis Sara Garofalo, om de știință și cercetătoare la Universitatea din Bologna specializată în neuroștiința cognitivă.

Garofalo a descris aceste mecanisme în videoclipul „Psihologia din spatele deciziilor iraționale” și în eseul ei recent intitulat Greșeala nu te învață (Il Saggiatore). Aceste mecanisme se numesc, mai exact, biasuri și euristici cognitive. „Euristica e o scurtătură mentală, un fel de evaluare rapidă, pe care o folosim ca să rezolvăm o problemă complexă fără să avem suficiente informații, pe când biasul cognitiv e un tipar de gândire ineficient care ne afectează percepția, o credință dominantă care ne influențează capacitatea de analiză”, a continuat Garofalo.

Dar de ce ești influențat de aceste „deviații de la rațiune”? „E o chestie care ține de economie: pur și simplu irosim mai puține resurse astfel”, a explicat Garofalo. „Aceste mecanisme au și beneficii: la începuturile timpului, am învățat să recunoaștem orice zgomot, ca să putem scăpa de prădători, iar astăzi intrăm în alertă de la primul claxon.” Dar, în multe alte situații, tot mecanismele astea ne induc în eroare – iar noi nu realizăm asta, deși lucrul acesta poate avea consecințe majore.

Există sute de biasuri și euristici. Mai jos, le voi explica pe cele mai răspândite, cu exemple practice.

Deși nu realizezi, una dintre cele mai mari erori din sistemul nostru e tendința de a fi atenți doar la informațiile care ne confirmă ideile pe un anumit subiect și să le reducem sau excludem pe celelalte.

Acest trend, numit biasul de confirmare, se manifestă în două moduri: „În primul caz, căutăm în mod activ informații sau opinii care să ne confirme ceea ce credem deja”, a continuat Garofalo. „În al doilea caz, selectăm doar informațiile din lumea exterioară pe care le considerăm corecte.”

Ce trebuie să reții de aici e că nu ești un actor pasiv în fața unui exercițiu de artă oratorică, în cadrul căruia cineva argumentează doar în favoarea subiectului care îl interesează și omite restul. În acest caz, creierul nostru e cel care dă o importanță mai mare mesajelor transmise de anumite televiziuni, anumiți prieteni și anumite rețele de comunicare. Asta te face să nu mai verifici veridicitatea anumitor afirmații, să nu te mai documentezi și să iei totul de bun.

E uman să cauți confirmări, dar situația se complică atunci când vine vorba de știri false.

Se vorbește mereu despre cum rețelele sociale ar trebui să își asume responsabilitatea pentru reducerea știrilor false, dar, din punct de vedere uman, „cei mai vinovați de răspândirea lor sunt cei care cred aceste știri false despre coronavirus și 5G și chemtrails și continuă să le dea mai departe”, a zis Garofalo.

„Algoritmii care selectează conținut potențial interesant pentru noi se bazează fix pe biasurile de confirmare, pentru că un utilizator care vede informații care îi dau dreptate e satisfăcut și petrece mai mult timp pe platforma socială.”

O altă evaluare grăbită pe care o faci e din cauza efectului de încadrare. „E un tipar cognitiv care se concentrează pe felul în care e prezentată problema – de exemplu, prin accentuarea părților pozitive sau negative – iar asta îți influențează decizia finală”, a explicat Garofalo.

Conceptul se aplică perfect la strategiile de marketing. De exemplu, în frigider la supermarket există în proporție de 97 la sută iaurt slab și în proporție de unu la sută iaurt gras. Pe care îl alegi?

„Iaurturile sunt aproape identice, dar majoritatea oamenilor îl aleg pe cel slab dacă se grăbesc, pentru că strategia de marketing accentuează un atribut considerat pozitiv, pe când celălalt are un atribut considerat negativ. Pe scurt, când avem de luat decizii, vom alege în funcție de cum e prezentată situația”, a explicat Garofalo.

Contextul și mesajele circumstanțiale te fac să te concentrezi doar pe anumite aspecte specifice. De exemplu, dacă mă interesează o piesă rară pe eBay și licitația urmează să se încheie sau au rămas doar câteva bucăți, nu mă mai întreb dacă am nevoie de ea sau dacă depășesc bugetul înainte să o cumpăr.

În psihologie, asta se cheamă „aversiunea față de pierdere”.

Ai primit jobul pentru care te-ai pregătit și în care ai investit energie, timp și bani, dar ai descoperit că acesta te face extrem de nefericit. Există multe relații de durată, dar tu nu mai ești fericit în relația ta. Mașina ți se strică la două săptămâni, dar o tot repari. De ce nu îți schimbi jobul, relația sau mașina?

Acesta se cheamă biasul costului ascuns: „Când încercăm să ducem la capăt un proiect cu orice preț pentru că ne gândim că vom pierde timp și resurse dacă renunțăm la el, ne concentrăm pe trecut și nu luăm în considerare diverse posibilități din viitor”, a zis Garofalo.

În esență, schimbarea nu e considerată o posibilă resursă, ci un eșec.

În acest context, poate apărea un alt bias, numit Efectul Ikea: „valoarea unui lucru sau a unei persoane crește considerabil în ochii noștri pentru că am investit timp și efort”.

Când ai dubii, ascultă-ți inima. Expresia aceasta descrie perfect euristica afecțiunii. „Când avem de făcut o alegere dificilă, ne lăsăm în seama emoțiilor, fără să mai facem o evaluare eficientă a situației”, a explicat Garofalo.

De exemplu, vrei să votezi la un referendum, dar nu te-ai informat despre el. Ți-ai promis să o faci, dar nu ai apucat și nu știi nimic. Așa că, atunci când trebuie să alegi între „da” și „nu”, o faci în funcție de ce îți spune instinctul, chiar dacă ai îndoieli.

Uneori e inevitabil să te lași transportat de emoții, dar lipsa obiectivității poate avea consecințe majore pentru tine și comunitatea din care faci parte. „Un astfel de exemplu e opoziția față de vaccin: credem că mergem într-o singură direcție, dar nu realizăm că șansele de a merge în multe alte direcții cresc de zece ori”, a zis Garofalo.

„Disponibilitatea euristică se bazează pe faptul că, cu cât ne amintim mai bine o informație, cu atât ne va părea mai adevărată și credibilă”, a continuat Garofalo.

În cartea ei, cercetătoarea întreabă: care dintre următoarele evenimente crezi că e cauza cea mai răspândită de deces? A. Să fii lovit de fulger. B. Atac terorist. C. Să te îneci cu mâncare. Majoritatea participanților au ales varianta B, pentru că despre ea au auzit cele mai multe lucruri de-a lungul anilor. Dacă cineva moare înecat cu mâncare, asta nu apare la știri, deși sunt șanse de o sută de ori mai mari să mori astfel, decât într-un atac terorist.

În orice caz, dacă înțelegi cum funcționează biasurile și euristicile cognitive, asta nu înseamnă că n-o să mai comiți erori de evaluare. „Acestea sunt mecanisme automate și se declanșează atunci când nu avem timp sau dorința să ne documentăm și, astfel, în cazul în care am făcut o greșeală fără să realizăm, nu vom reuși să ne schimbăm comportamentul data viitoare.”

Totuși, dacă știi aceste mecanisme și momentele care le declanșează, ești în avantaj.

Articolul a apărut inițial pe VICE Italia.