Românii care se bucură că-n Turcia s-a votat dictatură îți arată de ce țara asta se duce dracului

(Fotografia din deschidere via contul de Facebook al lui Victor Ponta)

După ce Erdogan și-a trecut referendumul prin care a primit de la popor puteri sporite, pe Facebook-ul românesc au început să curgă, cum era și normal, mesajele de bucurie ale fanilor președintelui turc. Mă rog, nu toate au fost mesaje de bucurie, unele sunt doar pline de scârbă la adresa celor care au îndrăznit să se îndoiască de corectitudinea votului. Că, se știe, mama democrației de pe planetă în acest moment este Turcia.

Pe scurt, 51,31% din turci au votat „Da" pentru transformarea Turciei dintr-o republică parlamentară într-o republică prezidențială. Totul pentru a concentra și mai multă putere în mâinile omului care a condus țara c-o mână de fier timp de 14 ani, Recep Tayyip Erdogan.

Erdogan se încadrează lejer în categoria șefilor de state autoritari care „au făcut și lucruri bune, maică". În 14 ani la putere a dus economia Turciei pe culmi nebănuite, a reformat în stânga și-n dreapta, a construit autostrăzi și aeroporturi, iar pentru o clipă a accelerat chiar negocierile de aderare la UE. Pe de altă parte, însă, sub conducerea sa, Turcia a devenit tot mai islamistă și autoritară, îndepărtându-se de originile laice ale statului turc. Aceste derapaje nedemocratice au devenit tot mai evidente în 2013, când au avut loc proteste anti-guvernamentale masive, iar unul dintre feciorii lui Erdogan a fost implicat într-un scandal de corupție ce a distrus relația dintre el și Fethullah Gülen, un influent lider religios care era suspectat că trage sforile sistemului judiciar.

Neo-sultanul turc a ignorat nemulțumirile protestatarilor din 2013 și a băgat pumnul în gura presei independente, iar bomboana de pe colivă a venit în vara anului trecut, când o tentativă eșuată de puci a fost urmată de epurări masive în armată, educație, justiție și sistemul administrativ, plus cenzurarea și mai intensă a presei.

Pe fondul acestor tensiuni interne a venit și referendumul de acum câteva zile. Un Erdogan tot mai paranoic și autoritar a vrut să se asigure că puterea nu-i va putea fi suflată cu prea mare ușurință. Așa că și-a acordat noi puteri. Prin noile amendamente constituționale, funcția de premier dispare și Erdogan devine șeful oficial al guvernului. De asemenea, Parlamentul nu-i va monitoriza activitatea și nu va putea să-l demită prin moțiune de cenzură, iar Erdogan va putea să candideze pentru încă două mandate, ceea ce înseamnă că-i foarte posibil să rămână sultan suprem al Turciei până-n 2029. Dacă mai trăiește până atunci, vom putea vorbi despre o domnie erdoganistă de 26 de ani.

Toate aceste fapte au generat îngrijorarea oamenilor sănătoși la cap. Mulți au constatat intrarea în moarte clinică a democrației turcești. Bine, Turcia n-a fost niciodată prea democratică de felul ei, având loc patru lovituri de stat în ultimii 80 de ani, dar de acum încolo se anunță a fi mai inexistentă ca niciodată. S-au găsit însă și aplaudaci ai lui Erdogan, care au sărbătorit rezultatul drept o mare victorie pentru… DEMOCRAȚIE.

Victor Ponta, fost premier și actual rival al lui Liviu Dragnea, e un aplaudac mai vechi de-ai lui Erdogan. În vară, când puciul a eșuat, s-a bucurat nespus pe Internet. Astă-iarnă, când a fost ziua lui Erdogan, i-a urat un călduros „la mulți ani" și i-a lăudat iubirea de neam și patrie. Deci știam foarte bine ce-i poate pielea.

Așadar, când m-am trezit luni dimineața și am aflat despre rezultatul referendumului, am intrat instant pe pagina de Facebook a lui Ponta. Unde, deloc surprinzător, am găsit această postare:

Trebuie neapărat amintit că Victor Ponta este același om care-n urmă cu niște ani îl acuza pe Traian Băsescu de tendințe dictatoriale. Pentru lucruri de care se face vinovat și idolul său, Erdogan: nerespectarea rolului de mediator neutru, numirea unor premieri-marionetă, atacuri la adresa presei și așa mai departe. Doar că, spre deosebire de Turcia lui Erdogan, în presupusa dictatură a lui Băsescu n-am prea auzit de jurnaliști băgați la pușcărie (Gâdea, Badea și Ciutacu au fost mai prolifici ca niciodată), de blocare a rețelelor sociale la primul semn de protest, de epurări masive în administrație și educație (o profesoară care l-a contestat aprig a ajuns chiar senatoare în timpul domniei băsiste), iar premierii-marionetă de care spuneam mai devreme au demisionat de bunăvoie sau au fost demiși de Parlament.

Și-s destul de convins că dacă Băsescu ar fi organizat un referendum similar, de sporire a puterii prezidențiale, Ponta s-ar fi aflat în prima linie a luptătorilor pentru libertate. Putea să câștige Băsescu și cu 80%, că Ponta tot l-ar fi numit „dictator". Ce face Erdogan acum e democrație, însă, în cazul lui se aplică alte standarde. De ce? Pentru că ăsta-i Ponta, un demagog inconsecvent și ipocrit. Sunt curios ce mai zic acum cei care întrebau cu inocență „ce se întâmpla dacă ieșea Ponta în 2014?". Sau cei care acum vreo două luni îl regretau pe Ponta, pentru că, vez' Doamne, era mai ok decât Dragnea. Eu nu regret nimic, îi stă bine acolo, în groapa politicienilor irelevanți.

Tot cu ocazia asta au apărut și o serie de analiști împăciuitori care îndemnau la calm, că nu-i dracul atât de negru. Că există și alte republici prezidențiale pe lumea aceasta, deci transformarea subită a Turciei nu are de ce să ne îngrijoreze. Și aici fac referire în mod special la SUA, unde, într-adevăr, președintele joacă rol de șef al executivului și are puteri sporite față de alte democrații ale lumii. Nimic fals până aici.

Doar că toți acești analiști 100% obiectivi ignoră complet contextul. Atât pe cel actual, cât și pe cel istoric. Constituția și instituțiile Statelor Unite n-au fost concepute ca să servească interesele unui singur om avid de putere. Părinții Fondatori nu erau niște lideri autoritari care conduseseră țara de un deceniu deja și au scris Constituția pentru a rămâne la putere pe viață.

În schimb, Erdogan e un lider cu derapaje autoritare tot mai evidente, care deja conduce Turcia de 14 ani și prin aceste modificări constituționale nu face decât să concentreze și mai multă putere în mâinile sale. Sunt niște amendamente date cu direcție precisă, nu din admirație pentru Constituția și instituțiile Statelor Unite. Trebuie să fii puțin bătut în cap să nu observi lucrurile astea și să compari situațiile strict pe text, fără să iei în considerare contextul și intențiile.

Mă bucur că există și această voce a rațiunii. Că acest domn vede cât de periculoasă e transformarea unei superputeri NATO într-o dictatură islamistă… stai, ce, Ataturk e Stalin, secularismul băgat în aceeași oală cu nazismul și comunismul? Ceva nu sună bine aici.

Aparent, separarea bisericii de stat este o „mizerie totalitară". E rău că se islamizează Turcia, dar e bine că măcar se întorc la credință și bagă-n faliment „utopia iluministă". Trebuie să procedăm și noi la fel, să ne întoarcem la credință. Doar că la aia corectă, creștinismul. Numai așa putem lupta împotriva pericolului islamist, prin fundamentalism religios propriu.

Pare foarte logică abordarea, nu? Gen, mergi pe stradă și vezi un domn înjunghiat care suferă. Să zicem că-l cheamă Democrație Turcească. La tine-n buletin scrie Democrație Occidentală. Cum faci ca să-l ajuți? Ei bine, iei un cuțit și ți-l înfigi în burtă. Acum, că sunteți amândoi înjunghiați, totul va fi ok, hemoragia a fost înfrântă.

Deși au fost sesizate nereguli în organizarea votului atât de opoziția din Turcia cât și de observatorii internaționali, Ponta și aplaudacii de pe pagina lui sunt absolut convinși că totul s-a desfășurat ok. De ce ar vrea un lider cu tendințe autoritare să influențeze rezultatul unui vot de care depind atâtea? Rezultatele-s clare, poporul a decis, e timpul ca detractorii lui Erdogan să plece acasă. Și să tacă din gură. Altfel, sultanul e îndreptățit să ia orice fel de măsuri împotriva lor, chiar să-i omoare dacă electoratul îi va da voie. Democrație 101.

E aceeași atitudine pe care a avut-o PSD după câștigarea Parlamentarelor. Acum noi suntem la putere, ciocul mic și joc de glezne. Putem face ce ne taie capul în următorii patru ani, doar avem susținerea poporului. Din fericire, Dragnea n-a avut suficient sânge-n coaie ca să meargă până la capăt atunci când a fost contestat în stradă de sute de mii de oameni. Ne-a numit manipulați și plătiți de Soros, dar măcar nu ne-a băgat la pușcărie și nu ne-a închis Facebook-ul. Poate d-asta-l urăște Ponta atât de tare, pentru că nu-i la fel de bărbat ca noul său idol, Erdogan.