Fotografii intime cu 12 ani din viața unei adolescente obeze

Din 1992 până azi, guvernul britanic a inițiat 14 strategii și 689 de politici ca să reducă obezitatea din Marea Britanie. Și totuși, una din patru persoane din Anglia e obeză – adică are un IMC peste 30 – și obezitatea a devenit principala cauză de deces din țară, mai periculoasă decât tutunul.

Noi cercetări sugerează că persoanele care au suferit de obezitate suportă consecințele psihologice ale bolii chiar și după ce au slăbit, iar asta le afectează sănătatea mintală. Pentru Abbie Trayler-Smith, care era adolescentă când John Major a introdus prima strategie preventivă de sănătate publică în 1992, statisticile despre obezitate și știrile critice și dezumanizante care le acompaniază au o latură foarte personală.

La vârsta de 11 ani, când fotografa galeză le-a cerut colegilor să îi scrie dedicații în albumul de sfârșit de an, mulți i-au lăsat chestii de genul: „Îți doresc să slăbești!” sau „Pentru grăsuța mea preferată”. Jurnalul ei are un ton la fel de trist: la vârsta de 15 ani, Abbie enumera acolo o listă cu motive pentru care ar trebui să slăbească printre care „să nu mă mai sâcâie părinții cu treaba asta” sau „aș avea mai multe oportunități în viață”.

Douăzeci de ani mai târziu, Abbie participa la o conferință de presă pe tema sănătății adolescenților, unde a cunoscut-o pe Shannon, o tânără de 14 ani care i-a adus aminte de ea în adolescență, dar care avea mai multă încredere în sine decât a avut ea vreodată.

„Ai experimentat vreodată un moment în care o sală întreagă amuțește când cineva spune ceva? Shannon a citit o poezie ca reprezentantă a organizației Shine (care are un program pentru adolescenții cu vârste între 10 și 17 ani care suferă de obezitate) și m-au trecut fiori pe șira spinării”, povestește fotografa despre prima întâlnire cu Shannon. Impresionată de puterea și energia adolescentei și dornică să o fotografieze pentru un nou proiect de-al ei, Abbie a făcut cunoștință cu ea.

„Am fost sinceră și i-am zis direct că și eu am fost grasă în adolescență și că vreau să fac un proiect despre adolescenți obezi. Am întrebat-o dacă vrea să stea de vorbă cu mine la un ceai.” Albumul Kiss It!, care conține fotografii făcute pe parcursul a 12 ani și a fost publicat recent de editura GOST, documentează colaborarea dintre cele două.

„Mă săturasem să văd cum e descrisă și ilustrată obezitatea în media și cum sunt judecate persoanele grase. Am vrut să schimb asta”, a zis fotografa, cu referire la proiectul ei The Big O, un studiu intim asupra obezității la copii și adolescenți. „Trebuie să începem să vorbim altfel despre obezitate.”

Astfel, Abbie a făcut paralele între frica de obezitate și frica de a fi diagnosticat cu cancer, a accentuat importanța limbajului când discutăm despre boli și a început să fotografieze adolescenți pe care i-a cunoscut prin organizația Shine. Deși Shannon a devenit rapid protagonistă în munca ei, proiectul ei The Big O e o colaborare cu The Wellcome Collection, Obesity and Britain's boys și mulți adolescenți, printre care și fratele ei Kieran.

Inițial, albumul nu trebuia să includă bucăți din jurnalele ei, dar Abbie a vrut să fie vulnerabilă până la capăt. „Ce gândeam eu în adolescență gândesc și alți adolescenți de azi. Le cer să fie curajoși și să participe la un proiect despre obezitate, așa că am vrut să mă includ și pe mine, pentru că e o colaborare, la urma urmei.”

„Adolescența e o perioadă ciudată și ne face pe mulți dintre noi să ne simțim inconfortabil, cu atât mai mult dacă suntem grași. Oricine a fost la un moment dat obez se satură de gândurile și judecățile celorlalți despre ei.”

Abbie a fotografiat-o mai întâi pe Shannon la ea acasă, în grădina din Sheffield, iar imaginile documentează tranziția ei de la adolescență la maturitate, îi surprind diversele tunsori, iubiții, evenimentele importante și momentele din viața de zi cu zi. „Se simte foarte confortabil în fața aparatului foto și mereu are o opinie despre orice”, a zis Abbie despre relația lor, care a devenit, în timp, o prietenie solidă.

„Are o minte creativă și înțelege puterea vulnerabilității și a autenticității.” Singura disensiune dintre ele a fost legată de procesul de editare al albumului, când Abbie a trebuit să îi explice că nu poate include atât de multe fotografii cu familia sau prietenii ei, pentru că e un album în care Shannon e personajul principal. „Până la urmă, Shannon a înțeles treaba asta și a fost foarte mândră când o imagine cu ea a fost premiată la World Press Photo în 2014.”

Această deschidere a lui Shannon în fața aparatului foto contrastează cu experiențele lui Abbie în clinicile care tratează obezitatea. „E un subiect foarte sensibil și oamenii care lucrează în domeniu spun că obezitatea e un mare tabu, ceea ce e dubios, dacă te gândești la câte subiecte bizare dezbatem ca oameni. De ce nu putem vorbi despre obezitate sincer și fără să emitem judecăți?”

Într-adevăr, în ciuda faptului că știm tot mai multe despre nuanțele obezității și factorii care o cauzează, obezitatea e în continuare stigmatizată, de la locurile de joacă pentru copii până la locul de muncă sau cultura pop. Iar asta afectează sănătatea mintală a persoanelor obeze.

Titlul albumului, Kiss it!, e răspunsul lui Shannon la bârfele și comentariile colegilor de școală cu privire la obezitatea ei. Și-a tatuat cuvintele astea pe fund, la vârsta de 16 ani. Titlul e mare, scris cu roșu pe coperta albumului, de parcă te obligă să-i dai atenție. „Mereu mi-a plăcut acest sentiment de încredere în fața vieții pe care îl are Shannon”, a zis Abbie. „Nu sunt mare fană tatuaje, dar când am văzut tatuajul lui Shannon mi-a plăcut maxim. Atunci am realizat că va fi o carte despre ea și că acesta va fi titlul. E și jucăuș, are tot ce trebuie.”

Deși publicarea cărții pare o concluzie a proiectului, Abbie are de gând să continue să o fotografieze pe Shannon și crede că Kiss It! e doar un capitol din ceva mai măreț. „Vreau să o fotografiez la nuntă sau cu copiii ei, mi se pare un privilegiu să pot documenta astfel viața unei persoane.” 

Abbie a mai zis că acest proiect a ajutat-o să-și vindece adolescenta interioară, care a fost foarte rănită pe vremuri. „Nu mă așteptam ca aceasta să fie o călătorie de vindecare pentru mine și că mă va ajuta să mă înțeleg mai bine și să îmi pansez rănile din trecut. A fost un bonus neașteptat și minunat.”

Articolul a apărut inițial în VICE I-D.