Am vorbit cu părinții adolescenților care urmează să fie executați în Arabia Saudită

Aceasta este prima parte dintr-o serie de trei materiale produse de VICE News, despre execuția deținuților minori în Arabia Saudită. În părțile doi și trei, vom analiza procesele arbitrare și sinistre din care e alcătuit sistemul de justiție saudit și strategia sa „anti-teroristă" și vom dezvălui povești despre care nu s-a mai scris până acum, ale unor copii prinși în rețeaua sa.

Un regat în care orice faptă poate fi incriminată pe baza interpretării personale a unui judecător a legii sharia, în care femeile n-au voie să iasă din casă fără însoțitori bărbați, în care protestele sunt interzise și în care adolescenții sunt executați, pentru a li se expune apoi în public corpurile decapitate.

Lumea occidentală e ferm împotriva unor astfel de atrocități, când au loc în califatul autoproclamat al Statul Islamic. Dar aici e vorba de Arabia Saudită, aliat de încredere și partener comercial important.

Pe 2 ianuarie, patru tineri saudiți arestați înainte să împlinească 18 ani au murit într-o execuție în masă, care a dus la moartea a 47 de persoane. Au apărut între timp temeri că ar mai fi fost omorâți încă trei după câteva zile. Presa saudită a anunțat vineri că execuția în masă din ianuarie o să fie „completă" în curând, prin uciderea a încă patru prizonieri condamnați la moarte de țara lor, în cadrul Curții sale Penale Specializate (CPS), o instituție secretă și aspru criticată.

Ali al-Nimr, Dawood al-Marhoon și Abdullah al-Zaher, arestați pentru participare la proteste la vârsta de 17, 17 și respectiv 15 ani, au fost toți condamnați de CPS anul trecut și, inițial, au fost incluși pe o listă publică de 52 de persoane care urmau să fie executate pe 2 ianuarie. Se presupune că atenția sporită pe care-au primit-o cazurile lor la nivel global le-a salvat viața. Dar acum se pare că mila Regatului s-a terminat.

Pericolul execuției a îngrozit familiile tinerilor, cărora autoritățile saudite nu le-au oferit nicio informație despre cazuri și care n-au avut nici măcar cum să ia legătura cu rudele lor din decembrie și până acum.

„De când l-au arestat pe Abdullah, trăim un coșmar", spune tatăl lui Abdullah, Hassan al-Zaher. Își descrie fiul ca pe-un copil haios, care iubește animalele, mai ales caii. Avea 15 ani, când forțele de securitate saudită au deschis focul asupra lui, în timpul unei demonstrații pro-democrație, înainte să-l aresteze și să-l ducă la o secție de poliție, unde a fost bătut atât de tare cu răngi de fier, încât a rămas cu răni permanente și vizibile. „Vă rog, ajutați-mă să-mi salvez fiul de la moarte iminentă", a implorat Zaher comunitatea internațională. „Nu merită să moară doar pentru c-a participat la un protest".

Arabia Saudită execută mai mulți oameni decât orice altă țară din lume, în afară de Iran. Trei sferturi din ei sunt omorâți pentru crime care nu implică violență, adesea doar pentru participare la proteste. Printre cei executați se numără și prizonieri care au comis presupusa infracțiune când erau copii, o violare clară și incredibilă a dreptului internațional.

În afară de vârsta lor mică, Nimr, Marhoon și Zaher mai au două trăsături importante în comun: sunt toți musulmani șiiți, o minoritate care se confruntă cu discriminarea la nivel sistemic în Arabia Saudită. Și au fost toți condamnați la moarte pentru că au participat la demonstrații în Provincia de Est a țării lor, majoritar șiită. Demonstrațiile cereau tratament mai bun pentru membrii religiei lor.

Reacția la tentativa de Primăvară arabă din Arabia Saudită, o serie de proteste începute la final de 2011 în Provincia de Est, învecinată cultural și geografic cu Iranul, a fost brutală. Cel puțin zece și poate câteva zeci de demonstranți au fost declarați morți și sute dintre ei au fost arestați.

Protestatarii, printre care și minori, zac de-atunci la pușcărie, sau au fost judecați în secret de CPS, un tribunal înființat în 2008 pentru judecarea suspecților de terorism, dar care e folosit din ce în ce mai des pentru judecarea activiștilor și disidenților.

Reprieve, un ONG internațional pentru drepturile omului, susține că Nimr, Marhoon și Zaher au fost convinși prin tortură să semneze mărturii false prin care-și recunoșteau faptele și li s-a negat dreptul garantat de lege de a avea avocat la proces.

„Folosesc genul ăsta de terorism și forță împotriva copiilor", a declarat Mohammed al-Nimr, tatăl lui Ali, pentru Washington Post în octombrie anul trecut. Ali a fost reținut și arestat fără mandat, în timp ce pleca cu bicicleta de la școală în februarie 2012, susțin membrii familiei lui.

A fost acuzat de participare la o demonstrație ilegală și alte câteva delicte, printre care „sfaturi despre prim-ajutor acordate protestatarilor" și folosirea Blackberry-ului ca să-i cheme pe alții să i se alăture la protest. Mărturia lui falsă a fost singura dovadă împotriva lui, susțin reprezentanții Reprieve. În Arabia Saudită, e o dovadă suficient de puternică pentru o condamnare la „moarte prin crucificare", ceea ce, conform definiției din Regat, înseamnă decapitare, urmată de expunerea corpului în public.

Deși Ali a scăpat de la moarte pe 2 ianuarie, unchiului lui, arestat în iulie 2012, n-a scăpat. Nimr al-Nimr era un preot și activist șiit cunoscut, care cerea de mult drepturi în plus pentru musulmanii șiiți din Arabia Saudită. Moartea lui a provocat proteste la nivel global și tensiuni periculoase între Regat și Iran.

Și Dawood al-Marhoon a comis greșeala de a ieși în stradă să ceară reformă politică în 2011. A fost arestat fără mandat în mai 2012, dar eliberat în aceeași zi, cu condiția că îi va spiona pe activiști. Pentru că nu s-a supus ordinelor, a fost arestat din nou, se presupune că ar fi fost torturat și obligat să semneze o mărturie. A fost condamnat de CPS la moarte prin decapitare în octombrie 2015.

„E un om puternic, răbdător și cu multă voință", a spus mama lui, Umm Dawoud. Era foarte bun la școală și voia să facă inginerie la facultate ca să-și „împlinească visele". Acum, singurul vis rămas e ca Dawood va rămâne în viață.

„Nu știm nimic despre [ce i se întâmplă]", a spus femeia. „E-o nedreptate să condamni pe oricine la decapitare, cu-atât mai mult pe cineva de vârsta lui. N-a ieșit decât ca să-și ceară drepturile".

Maya Foa, șefa departamentului care se ocupă de condamnările la moarte, din Reprieve, a calificat drept foarte îngrijorătoare știrea de vineri, conform căreia încă patru oameni condamnați de CPS urmează să fie executați.

„În ianuarie au murit în execuția în masă și protestatari politici și minori. Deținuții aceștia nu erau «teroriști», ci oameni normali care și-au pierdut viața pentru așa-zisa «infracțiune» de a se declara împotriva regimului saudit", a spus aceasta. „Ar fi îngrozitor dacă saudiții ar ma executa acum încă trei minori, care-au fost torturați în moduri brutale, ca să «recunoască»".

„Regimul încearcă să dea o lecție prin măsurile luate împotriva celor care se opun deschis", a spus Catherin Higham, care se ocupă de cazul Arabiei Saudite în cadrul Reprieve. Fenomenul a fost cu totul aparte în Provincia de Est, dominată de șiiți, unde lumea e furioasă din cauza zecilor de ani de discriminare împotriva musulmanilor șiiți, precum și din cauză că zona n-a beneficiat deloc de pe urma veniturilor din petrol, deși stă pe unele dintre cele mai mari câmpuri petrolifere din țară.

„Persoanele identificate drept protestatari sunt adunate, torturate și forțate să recunoască că ar fi comis crime violente", a spus Higham. „Cazurile minorilor au atras multă atenție, dar mai sunt mulți alții, în vârstă de 18-19 ani, pe care-i așteaptă execuția, sau care-au fost deja executați. Sunt folosiți pentru a da o lecție despre ce se-ntâmplă atunci când ridici tonul prea tare, sau când te opui prea mult guvernului".

Se menționează des China când vine vorba de cel mai mare călău din lume, pentru că țara condamnă mai mulți oameni la moarte decât oricare alta. Dar numărul de execuții pe cap de locuitor din Iran, Arabia Saudită și Pakistan îl depășește lejer pe cel din China.

Pornind de la o estimare, conform căreia în fiecare an sunt executați circa trei mii de oameni, numărul de execuții pe cap de locuitor din China e de una la 452 000 de oameni, conform Death Penalty Worldwide, un proiect al Facultății de Drept de la Universitatea Cornell, care colectează date despre execuții din toată lumea. Compară asta cu rata de unu la 71 000 de oameni în Iran și cu un număr de execuții per capita de circa unu la 183 000 de oameni în Arabia Saudită, în 2015.
________________________________

Urmărește reportajul VICE despre Mecca

Persoanele condamnate la moarte în Arabia Saudită sunt date pe mâna unui sistem de justiție fără legi scrise de drept penal.

„Procurorii și judecătorii au libertatea să incrimineze orice faptă, conform propriilor interpretări asupra preceptelor legii islamice", explică Human Rights Watch.

Din cei 158 de oameni uciși de statul saudit în 2015, 72% au fost condamnați pentru delicte non-violente, precum protestele politice sau infracțiunile legate de droguri, conform cercetărilor întreprinse de Reprieve.

„Se folosește tortura la scară largă, pentru a obține «mărturisiri»", arată un raport al organizației din octombre anul trecut. „Reprieve a identificat cazuri particulare în care prizonierii au fost bătuți până li s-au rupt oasele și dinții. În cele din urmă, Regatul întrebuințează forme îngrozitoare de execuție, printre care decapitarea și «crucificarea», sau lapidarea, și astfel încalcă cele mai de bază interdicții împotriva pedepselor crude și neobișnuite".

Arestările arbitrare, procesele nedrepte, pedepsele inumane și execuțiile pentru crime comise de inculpați minori la momentul comiterii faptei sunt încălcări flagrante ale legilor de drept internațional, printre care Convenția Drepturilor Copilului și Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Dar, pentru că Arabia Saudită întreține ample relații comerciale și de investiții cu occidentul, abuzurile sale sunt tolerate de puterile lumii, într-o măsură mai mică sau mai mare. Asta până-ntr-acolo încât ambasadorul Regatului la Organizația Națiunilor Unite la Geneva, Faisal bin Hassan Trad, a fost ales în iunie, anul trecut, președinte al unei comisii importante din cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

Numirea acestuia, care a avut loc la scurt timp după ce ministerul funcționarilor publici din Arabia Saudită a postat pe site un anunț de angajare prin care se căutau opt noi călăi, a demonstrat că „petrolul e mai important decât drepturile omului", a spus Ensaf Haidar, soția activistului pro-democrație, care a fost condamnat la o mie de lovituri cu biciul pentru că a scris pe blog despre libertatea de exprimare.

Cantitățile impresionante de petrol ieftin de care se bucură țara au alimentat creșterea economică a Vestului. În ciuda căderii libere în care se află prețurile pentru petrol, Regatul a atins un record anul trecut în noiembrie, când a înregistrat exporturi de 7,72 de milioane de barili pe zi. Dar nu doar petrolul unge roțile relațiilor diplomatice ale Arabiei Saudite, ci și armele.

Un studiu amplu al comerțului cu arme, publicat săptămâna trecută de Institutul Internațional pentru Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI) afirma că, între 2011 și 2015, Arabia Saudită a fost al doilea cel mai mare importator de arme din lume, cu o creștere de 275% față de perioada 2006–10.

Arabia Saudită e cea mai mare piață de desfacere a armelor vândute de Statele Unite, indică raportul, și e și cel mai mare client pentru armele Marii Britanii, conform ONG-ului Campaign Against the Arms Trade.

Se estimează că producătorii britanici de armament le-au vândut arme în valoare de peste opt milioane de dolari saudiților din 2010 și până azi. În același timp, exporturile Statelor Unite către Regat însumează circa zece miliarde de dolari pe an, cu acorduri de export de arme noi în valoare de 46 de miliarde de dolari semnate doar pe perioada mandatelor președintelui Obama. Exporturile statului britanic către Arabia Saudită au crescut și mai intens vara trecută, când s-au vândut către regat bombe în valoare de 1,5 miliarde de dolari, într-o perioadă de numai trei luni.

Exporturile de arme din Uniunea Europeană către Arabia Saudită valorează circa 13,3 miliarde de dolari pe an. Luna trecută, Parlamentul European a aprobat prin vot un embargo asupra vânzării de armament către Regat, dar pe baza campaniei de bombardare a Yemenului, care provoca „un dezastru umanitar". Situația dezastruoasă a drepturilor omului din Arabia Saudită n-a fost un criteriu.

Contribuția Marii Britanii la apărarea și securitatea Arabiei Saudite nu constă numai în furnizarea de arme. Colegiul de Poliție din Marea Britanie agață contracte în valoare de milioane de lire cu Regatul, ca să-i educe forțele de ordine.

Și familia regală saudită s-a dovedit un aliat de nădejde pentru implementarea politicilor externe ale Marii Britanii și Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Îi unește scopul comun al „stabilității zonei" și susținerea prezenței occidentale în regiune. Deși, la nivel declarativ, susține cauza palestiniană, Arabia Saudită are un acord tacit cu Israelul, prin care cele două țări nu-și încalcă una alteia interesele. Acordul dintre Statele Unite și Iran, care vizează ambițiile de înarmare nucleară ale iranienilor, i-a adus cu-atât mai aproape pe cei doi tovarăși insoliți de drum, care au în comun ostilitatea împotriva oricărei apropieri față de republica islamistă.

Atât timp cât Regatul își menține titlul de cel mai mare producător de petrol din lume, are cele mai mari rezerve și pompează petro-dolari în visteriile vesticilor, la schimb pentru provizii nelimitate de arme, statutul său privilegiat îi va sfida abuzurile împotriva drepturilor omului, indiferent cât de multe și de grave ar fi.

Liderii Statelor Unite și ai Marii Britanii au dat declarații despre Nimr, Marhoon și Zaher, dar, în mare, s-au mărginit să-și exprime „profunda îngrijorare" față de cazurile lor. Când BBC-ul l-a întrebat de cazul lui Marhoon, în octombrie, Cameron a spus că mesajul său pentru Arabia Saudită e: „Să nu faceți asta". Pe tonul pe care cerți un văr obraznic, a adăugat: „nu ne sfiim să le spunem că nu suntem de acord cu ce fac, pe temele astea de drepturile omului".

Niciunul dintre cele două guverne n-a fost în stare să spună nimic despre minorii care au fost deja executați, iar secretarul britanic pe probleme de Afaceri Externe, Philip Hammond a mers până-ntr-acolo încât să justidice execuția în masă din ianuarie. „Să nu uităm că oamenii ăștia erau teroriști condamnați", a declarat pentru BBC. A ignorat faptul că sistemul și instituțiile din Arabia Saudită, prin care așa-zișii teoriști sunt condamnați, încalcă toate regulile unui proces echitabil.

Dac-ar vrea să facă asta, comunitatea internațională ar putea, probabil, să salveze viețile tinerilor, conform lui Ali al-Dubaisy, fondatorul Organizației Saudiților Europeni pentru Drepturile Omului. „Am văzut ce rezultate apar, când aliații pun presiune", a spus acesta. „Raif [Badawi] n-a mai fost biciuit, iar tinerii n-au fost executați în ianuarie. Dar pot să facă mai mult. Atâta timp cât au contractele astea pe petrol și arme cu Ministerul de Interne, instituția responsabilă de toată violența asta și de torturi, sunt parte din problemă".

În raportul său anual, dat publicității la începutul lunii, Raportorul Special al ONU pe probleme de tortură, Juan Mendez, a criticat mai multe țări, printre care și Arabia Sauditp, pentru folosirea pedepsei cu moartea. Conform lui Mendez, e „echivalentă cu tortura".

Într-o răsturnare șocantă de situație, autoritățile saudite au declarat că e o prostie.

„Arabia Saudită e una dintre primele țări care au promovat drepturile omului", a spus Bandar al-Ali, Ministrul Culturii și Informației din Arabia Saudită, în timpul unei alocuțiuni în plenul ONU de la Geneva. „Țara mea luptă împotriva torturii în toate ipostazele sale fizice și morale, prin legi stricte și măsuri executive care se aplică tuturor".

Afirmațiile de genul ăsta sună ca „o glumă perversă", când te gândești la ce se-ntâmplă în țară, spune Foya de la Reprieve. Fără îndoială, familiile lui Nimr, Zaher și Marhoon ar spune același lucru. Pentru moment, nu mai au ce să facă, decât să spere cu disperare că o să se-ntâmple un miracol.

„Ne e groază că fiul nostru, Abdullah, e pe cale să fie executat", a spus Hassan al-Zaher. „Stăm și așteptăm să aflăm c-a murit și nici nu putem să-l vizităm. E ținut la carceră, la peste 1 500 de kilometri depărtare. Sperăm că aliații Arabiei Saudite o să împiedice moartea fiului nostru și a celorlalți deținuți minori".

Aceasta este prima parte dintr-o serie de trei produsă de VICE News, despre execuția deținuților minori în Arabia Saudită. În părțile doi și trei, vom analiza procesele arbitrare și sinistre din care e alcătuit sistemul de justiție saudit și strategia sa „anti-teroristă" și vom dezvălui povești despre care nu s-a mai scris până acum, ale unor copii prinși în rețeaua sa.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre Arabia Saudită:
Fotografii de la concursul de frumusețe pentru cămile, din 2015
Fotografii cu femei aflate între Orient şi Occident
Femeile saudite se filmează la volan ca să poată șofa