Cel puțin 7 momente vesele și triste cu iarbă, inclusiv cu îngerul care-i udă planta unui român

Pentru unii, 20 aprilie e zi de sărbătoare – cum, n-ai auzit de 4/20? Aparent, totul a pornit de la un grup de studenți din America anilor ‘70 care se întâlneau în fiecare zi la 4.20 după amiaza să fumeze iarbă, deși sunt și voci care spun că numărul vine, de fapt, dintr-o povestire de H.P. Lovecraft. În fine, originea nici nu-i așa importantă pentru cei care mai găsesc o ocazie să se bucure de-un joint. 

4/20 e de multe ori pretext de cioace – vezi poza cu Rihanna costumată în joint pentru o campanie Dazed din 2021. Dincolo de asta, e și un pretext pentru activiști să ia la rost politicienii care se feresc de legalizare ca dracu’ de tămâie.

Dacă ești atent la povestea marijuanei în România, dacii și-o ardeau spiritual pe ganja încă de acum cinci mii de ani. Totuși, discuția despre legalizare în România e una complicată – întâi, autoritățile au promulgat la începutul anilor 2000 o lege care a pus la pământ producția internă de cânepă – apropo, înainte de ‘89 România era al patrulea exportator mondial la acest capitol. Cânepa ar putea fi folosită în multe industrii, cum ar fi cea textilă, dar statul român a decis că ar trebui interzisă, deși, spre deosebire de marijuana, are un conținut infim de THC.

Acum poți măcar să cultivi cânepă, dar doar cu autorizație de la Ministerul Sănătății. Iar în caz că te întrebai ce se mai aude cu legea care ar fi permis consumul de canabis în scop medical, ceva ce chiar ar putea îmbunătăți calitatea vieții a multor persoane aflate în dureri fizice din cauza tratamentelor medicamentoase prin care trec sau pur și simplu durerilor provocate de boli sau inclusiv dureri menstruale, află că a fost blocată în Parlament în 2021. În același timp, statul român a dat-o de gard în ultimul hal când a venit vorba de șirul de legalizări și interziceri ale etnobotanicelor.

În contextul ăsta, ți-am făcut o compilație de momente în care autoritățile s-au folosit de o legislație confuză sau proastă ca să facă exces de zel. Ironia situației e literalmente la porțile Parlamentului, pentru că până și unul dintre apropiații lui George Simion a fost prins cu iarbă de SPP-iști, ceea ce-mi amintește de omul care înainte de revoluție creștea iarbă lângă miliție. 

Poate cel mai recent și cunoscut caz pe temă de care ai auzit e cel al lui Cristian Dide, activist și membru al „Legalizăm”, organizație care militează pentru dezincriminarea consumului recreațional de canabis. El s-a trezit cu dosar penal la DIICOT pentru că a comandat de pe site-uri legale pe care le putea accesa oricine produse cu un conținut infim de THC.

Ce a făcut cu ele te întrebi? Le-a ținut în cutii, sigilate, și le-a trimis prin curier cu tot cu bon fiscal și datele lui personale la DIICOT Iași și București pentru a le arăta autorităților cât de ușor pot fi achiziționate. Ce-au făcut autoritățile? L-au prins într-un tren de noapte și l-au reținut pentru trafic de droguri. L-au dus la București, i-au percheziționat casa și au confiscat mai multe produse sigilate „periculoase”, cum ar fi un gel de duș. Way to go!

Epopeea lui Dide a început în 2020, când doi tineri au fost puși sub acuzare pentru trafic de droguri de risc și au fost arestați la domiciliu pentru comercializarea legală a unor produse derivate din canabis cu o concentrație de THC sub 0,2 la sută. Avocatul unuia dintre ei chiar a declarat că toate produsele au fost achiziționate respectând legislația operațiunilor de import, iar comercializarea lor a fost fiscalizată. Ba mai mult, produsele comercializate de tineri au fost analizate internațional.

Politica agricolă comună a UE subvenționează cultivarea anumitor soiuri de plante de canabis pentru uz industrial, cu condiția ca conținutul lor de THC să nu depășească 0,2 la sută. De ce e important asta? Pentru că, după cum declara atunci avocatul lor, „problema e că legislaţia românească nu prevede un prag valoric care să permită vânzarea de cannabis, aşa cum se întâmplă în anumite ţări europene”. Nici dacă-ți dorești foarte mult n-ai cum să te droghezi cu așa ceva, dar n-ai cu cine discuta.

O poveste deosebită a fost publicată de VICE în 2018, despre cum patru străini au cumpărat lângă Iași, în Urșița, un hectar de pământ și au ridicat trei sere și o clădire pentru a cultiva, depozita și procesa canabis. Planul era să-l scoată ilegal din țară, ascuns în doze de suc. Sătenilor și autorităților locale le-au spus că acolo cresc legume și plante medicinale. O razie DIICOT a găsit acolo două mii de plante de canabis. 

Cultivatorii au fost săltați, dar satul a rămas cu niște amintiri. Uite cum i-a zis un sătean reporterului VICE: „Sunt pline șanțurile celea cu buruienile astea. Se duc copiii, nu știu ei ce-s acelea, dar ei de curiozitate se duc pe-acolo. Ar trebui anunțat, făcut ceva cu dânșile”. Un mic sat ieșean, iată, a intrat în istoria traficului internațional cu droguri. Și a aflat abia după.

Îți mai aduci aminte, pe vremuri, când PSD îl avea pe Liviu Dragnea? Prin 2019 era pe cai mari. Și tot pe-atunci a comentat el cum a fost primit cu mu*e la Iași. A scos din jobenul discursurilor sforăitoare teza „drogaților” – acum cu marijuana – care zici că n-a îmbătrânit o zi din ‘89 până în prezent. „[...] privirea pe care o aveau acei oameni, acei bătăuși, o privire plină de ură, ochii injectați. Acuma nu știu, nu am stat lângă ei, dar am tot văzut filmulețe chiar la dumneavoastră la televiziune (Antena 3 – n.r.) când se vorbea în grupul Rezist de jointuri”.

Pentru Dragnea, dar mai ales pentru politicienii care s-ar mai putea trezi cu discursul anti-drog în gură, e bine de știut că, de regulă, dacă nu ai deja niște predispoziții în sensul ăsta, drogul marijuana – canabis, iarbă, jointul, cioata, spune-i cum vrei – nu te face mai violent, dimpotrivă. „Bătăuși” injectați cu jointuri periculoase aruncă mai degrabă cu flori, glume proaste și cugetări profunde despre Univers, nu cu violență de-aia tip miner circa anii 90 București plantat panseluțe.  

Două produse bazate pe cânepă au fost retrase de pe piață de Lidl după ce și-au dat seama că acestea au o concentrație cam mare de THC. Sunt curioasă să aflu cine sunt clienții care au returnat produsele după ce au aflat această știre odioasă.

Un moment de o poezie rară a avut loc în aprilie 2019, pe fondul unor certuri dintre două familii din Vrancea care nu s-au înțeles la niște tranzacții imobiliare. Un echipaj de poliție a fost chemat să rezolve problema, conflictul s-a aplanat, doar că pe picior de plecare ce le-a fost dat să vadă polițiștilor? O plăntuță destul de falnică, care se vedea de la o poștă că a primit mai multă îngrijire decât răsadurile cu roșii. Ce-a avut de zis proprietarul? „Este dată de Sus, de Dumnezeu, și vine câte un înger și o udă în fiecare zi.” Din păcate, oamenii răi nu au crezut povestea și au tăiat planta și au luat-o cu ei la secție. Sad reacts only.

Și dacă tot vorbeam de influența divină, nu pot să nu amintesc de preotul clujean care s-a apucat să vândă ciocolată cu canabis la salina din Praid. Poliția Română ar putea considera că e vorba despre droguri, dar părintele a avut altă părere: „Nu e drog, e cânepă. Această ciocolată nu are mult zahăr, e făcută cu binecuvântare, unsă cu bun simț, cu dragoste. Este făcută de un părinte din comuna Florești”. De altfel, preotul misionar Daniel Criste a încercat să-și ducă business-ul mai departe și l-a pitchuit juraților emisiunii „Imperiul Leilor”, dar antreprenorii nu s-au declarat entuziaști.

În vara lui 2021 ți-am spus o poveste: colegul nostru VICE a fost plimbat de Poliție prin București cât timp trebuia să iasă testul de droguri. Al lui a ieșit negativ, dar de ce doamne iartă-mă l-au luat la ochi? Victor a stat de vorbă cu un avocat în drept penal ca să afli dacă a fost sau nu okay că a fost de săltat de poliție, fără vreo suspiciune, pentru un control de rutină. În același timp, a vrut să afle și ce riști dacă te prinde poliția fumat la volan tocmai fiindcă știa de vidurile legislative.

Trebuie să reții că legea nu face nicio distincție între băutură și substanțe psihoactive. De exemplu, la consumul de alcool există un prag valoric care delimitează contravenționalul de infracțiune. Ce este mai mic de 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat (minimum 0,80 g/l alcool pur în sânge) este contravenție. Iar în România conducerea sub influența substanțelor interzise e prevăzută în Codul Penal, iar dacă ești prins te poți alege cu amendă, dosar penal sau închisoare. „Dacă norma de drept nu prevede un prag valoric ca la alcool, atunci orice cantitate găsită în interiorul corpului se prezumă că poate da o anumită influență și se încadrează în textul de lege care are legătură cu conducerea sub influența substanțelor”, i-a zis avocatul Adrian Nănuț.

Ai putea spune și că Poliția Română nu apreciază arta. Și, da, povestea asta n-are treabă cu canabisul, dar are cu absurdul. Libertatea a prezentat cazul unui tânăr pictor orădean a fost condamnat în primă instanță la trei ani și ceva de închisoare pentru că a adus din Argentina patru pliculețe cu frunze de coca. Frunze cu care, evident, n-ai ce să faci. Ca good to know, ai nevoie de peste 200 de kile de astfel frunze ca să le faci pastă la care oricum ajungi doar printr-un proces chimic extrem de complicat. Apoi o prelucrezi și-o transformi în praf.

Pictorul a susținut în fața procurorului că a adus plantele în scop artistic, însă acesta nu l-a crezut, deși băiatul putea să le arate pasiunea lui către plante în lucrările sale – ba chiar crede că băiatul nu merită vreo circumstanță atenuantă și cere o pedeapsă mai mare. „Am cumpărat acele frunze cu gândul la lucrarea de diplomă, în care urma să le colez pe suprafața picturală. Nu m-am gândit nicio secundă la impactul pe care îl va avea această decizie”, a spus acesta.

Dacă ar fi să fac o evaluare acum, aș zice că suntem la jumătatea drumului. Iarba – marijuana, ganja, canabis, îi zici cum vrei – nu mai e tabu; sau măcar nu acel tabu de anii 2000. Va urma, fără îndoială, legalizarea și folosirea medicinală ceva mai serioasă. Apoi, cine știe, poate chiar prima cafenea. Mă arunc și zic: în zece ani o să avem cafeneaua aia să pipăm olandă și nu doar pe Amsterdam – desigur, dacă vrem.