Comentariile despre participantul României la Eurovision îți arată culmea homofobiei și urii

Am ajuns din nou în acea perioadă din an. Copacii înfrunzesc, natura reînvie și românii dau cu hate în reprezentantul țării la Eurovision, deși nu prea e clar cine se mai uită la acest show. Nimic nou sub soare. Mai puțin faptul că cel care încasează toate comentariile răutăcioase, conspiraționiste, homofobe, naționaliste și, pur și simplu, nesimțite e un băiat de 19 ani.

Îl cheamă Theodor Andrei și a câștigat finala Selecției Naționale în urma voturilor, 5.230 la număr. A ajuns să reprezinte țara cu piesa „D.G.T. (Off and On)”, iar românii au găsit toate motivele ca să se supere de la prima variantă a reprezentației: ba că sunt fete „goale” care dansează, ba că e îmbrăcat nu știu cum, ba că și-a scris „Make love, not war” pe piept sau că ar fi gay.

Pe 11 mai a fost a doua semifinală Eurovision, iar Theodor și România comentatorilor de pe Facebook nu s-au calificat mai departe, în finală. De data asta, le-a făcut pe plac românilor supărați și a renunțat la dansatorii îmbrăcați sumar și la scrisul de pe piept. Dar tot n-a fost bine.

Piesa nu era, într-adevăr, cine știe ce bijuterie muzicală. Catchy pe alocuri, pare mai degrabă o copie obosită după Måneskin, de unde presupun că e și partea cu „I’m begging you, I’m on my knees”. Dar versurile ar putea fi, cu indulgență, o combinație dubioasă între Ian și Jean Gavril. Titlul îmi dă și el second-hand embarrassment.

Lucrurile astea nu ar fi trebuit însă să țină de cântăreț, ci de echipa care a coordonat întreaga reprezentație. Theodor, care e într-a 12-a și se pregătește de bac, a compus singur instrumentalul, prima strofă și refrenul piesei de la Eurovision. „A început ca o joacă – am început să fac instrumentalul piesei din plictiseală și apoi am început să tot adaug elemente și începea să îmi placă, iar după am început să scriu linii pentru refren”, a zis el într-un interviu.

Toate astea sunt însă irelevante în fața shitshow-ului din comentariile românilor.

Unii au mers atât de departe încât au făcut o petiție împotriva lui, cu titlul: „România NU e reprezentată de Theodor Andrei la «Eurovision 2023»”. În descriere, deasupra unor poze cu acesta, au scris: „Domnul/doamna din imagini e Theodor Andrei: probabil reprezentantul unei minorități agreate de UE la «Eurovision 2023», dar nu un reprezentant al României tradiționale și creștine.”

Dragă România tradițională și creștină, permite-mi să-ți răspund în aceeași notă absurdă și să te întreb: cine te-a întrebat?

Sigur, au zis după că n-au nimic cu „minoritatea ce o reprezintă”, dar au ceva cu trădătorii României care, vezi Doamne, primesc ordine de la Bruxelles și-și bat joc de credința și valorile naționaliste. A strâns vreo 600 de semnături. Poate cel mai trist lucru e că asta e nimic pe lângă comentariile care apar la fiecare articol despre Theodor.

Reprezentantul României la Eurovision 2022, Andrei Ionuț Ursu, a trecut și el prin furia românilor de pe Facebook. Motivele? Fiecare a dat în ce a putut și a știut: de la faptul că n-a cântat în română și numele lui de scenă, WRS, conține o literă ca nu există în alfabetul românesc (wtf?), până la faptul că bărbații-s „efeminizați”. Evident, n-au lipsit nici comentariile homofobe că, deh, comunitate LGBT e obsesia primordială a „României creștine și tradiționale”.

Conchita Wurst, câștigătoarea din 2014 și, probabil, unul dintre cei mai urâți participanți la Eurovision, a comentat și ea prima variantă a piesei lui Theodor. „Este un interpret foarte bun, îmi place să-l privesc. Are o voce extraordinară, da. Piesa se potrivește. Toată prestația este surprinzător de plăcut de privit”, a zis Conchita într-un clip postat pe canalul ei de YouTube. Ba chiar a punctat și că „toată ciudățenia are farmec”.

Compozitorul Horia Moculescu, 86 de ani, a criticat și el reprezentația lui Theodor. Deși recunoaște că are o voce bună, îl deranjează hainele cu care se îmbracă și zice că-i e „jenă”. Chiar Moculescu l-a premiat pe băiat la vreo patru concursuri diferite, după cum a declarat într-un interviu. 

Recunoaște că e vina organizatorilor, dar și a celor „care l-au votat că l-au trimis.” Dă cu presupusul și spune că Theodor ar vrea să reprezinte LGBTQ, „poate că așa vrea să adune voturi, din zona aceea.” Mă rog, Horia Moculescu e același care a trimis o scrisoare la TVR în care spunea că ar vrea ca România să nu mai participe la Eurovision. Pare un pic supărat că nu i-a răspuns nimeni.

Nici pe Trăistariu pare că nu-l bagă TVR în seamă. Poate d-asta a simțit nevoia să-și scrie CV-ul pe Facebook. „Nu înțeleg de ce Tvr nu mă trimite direct pe mine !!! Fără alte preselecții. Ce pierde? Pe bune! [...] De 11 ori am fost finalist la Eurovision România!”. 

Speră la o minune de la TVR pe 1 octombrie: „Îl trimitem pe Mihai Trăistariu, care a adus totuși punctaj record României cu TORNERO … și … îi compune toată omenirea piese până pe 31 decembrie”, și-a imaginat Mihai Trăistariu un scenariu cu Mihai Trăistariu. Nu-l condamn, și eu îmi fac filme d-astea ca să pot să adorm mai repede.

Toți oamenii ăștia sunt din filme complet diferite, cu un singur cadru comun: ura. Față de Theodor, Eurovision, țară, comunitatea LGBT, haine, limba engleză și, pe larg, despre orice le-a venit mai la îndemână când s-au trezit în fața tastaturii.

N-am să te mint, n-am nicio idee cum funcționează concursul asta, la care mă mai uitam în copilărie, în lipsă de altceva. Din când în când, mai aud de câte o trupă sau artist cu potențial care participă la Selecția Națională și nu trec mai departe pentru că nu primesc voturi, ca E-AN-NA sau Dora Gaitanovici în 2022. Sunt convinsă că dacă ar fi trecut oricare dintre ei, comentariile ar fi arătat așa: „ce e batjocura asta???? Cine sint satanistii astia care schelalaie an microfon?”

Indiferent de cel care e pe scenă și de calitățile vocale sau interpretative pe care le are, românii găsesc mereu ceva care nu le convine. Apoi încearcă să dea vina pe cineva, oricine, că ei ar fi luat decizii mai bune. 

Dincolo de caracterizarea pe care i-a făcut-o lui Theodor această persoană de, probabil, 40+ de ani, cine sunt, mai exact vinovații? Cei 5.230 de români care au votat la Selecția Finală. Sau cine? Angajații TVR? Statul? Presupun că nu vom afla niciodată.

Poate cea mai importantă calitate umană e asumarea. Poate că mulțimea de oameni care a votat e „de vină” că România nu s-a calificat în finală. 

Până la urmă, chiar așa e. Mii de români l-au trimis pe acest băiat de 19 ani să concureze la Eurovision, competiția care i-ar fi putut aduce oportunități în domeniu și vizibilitate. S-a trezit, în schimb, că-l urăște jumătate de Facebook.

Unii au tratat situația ca pe un prilej de a-și exprima creativitatea prin jocuri de cuvinte. Good for them, deși nu prea înțeleg ce-a vrut să zică autorul aici.

Am dat un search rapid pe dexonline ca să văd ce înseamnă „scelerat”. Aparent, e o persoană vinovată sau care ar fi capabilă de comiterea unei crime. Crimă în modă? În muzică? Scenariu SF în care toți artiștii români „promovați” omoară oameni și d-aia „suntem unde suntem”?

Cea mai mare crimă și obsesie pentru români rămâne homosexualitatea și combinația dintre testosteron și culoarea roz.

Poate nu e cea mai inspirată alegere de cuvinte, dar insinuează cumva că, așa cum Conchita continuă să trăiască fără chirie în gândurile unora, și reprezentantul de anul ăsta va avea succes? Pentru că e, în continuare, remarcabil câte reușite are la activ Theodor: de la premiile pe care le-a câștigat la competiții muzicale și până la piesele pe care le-a scris. Sigur, poate a și gafat, dar are tot timpul să facă lucruri frumoase.

Nu știu suficiente cuvinte cât să descriu libertatea pe care o simți când porți fustă. Te miști mai lejer, ai aerisire încorporată și arăți și te simți mai bine. Mai mulți „candidați” ar trebui să poarte fuste și, mai ales, să fie promovați, nu stigmatizați pentru o bucată de textilă pe care aleg să o poarte.

Ăsta e dinainte de finală și n-are nevoie de altă prezentare. 

Ți-am zis că nu știu multe despre Eurovision, dar nici nu mi-aș fi imaginat că se organizează și bătăi în care luptătorii trebuie să arate într-un anumit fel.

O altă referință la Conchita, de parcă ar fi fost reprezentanta noastră. Dacă era, măcar câștiga și România într-un an fără Trăistariu, care, apropo, e alb. Rămâne însă un mister sursa pe care o citează acești oameni. Ar ști acești oameni să arate unde a zis Theodor că e parte din comunitatea LGBT? Majoritatea oamenilor au tras concluzia asta din alegerile sale vestimentare și lungimea părului. Restul au auzit și s-au activat fără loc de îndoială.

„Ciudații Europei” reprezintă aceeași țară care nu e în stare să acorde drepturi minorităților, ca în celelalte țări normale. Aceeași țară care e pe primul loc în statisticile despre mamele minore din Europa. Chiar suntem cam ciudați.

Cum e „îmbrăcat ca un gay de ultimă speță” dacă e „mai mult dezbrăcat”? Optzeci la sută din supărările românilor nici măcar n-au legătură cu piesa în sine. Poate nici n-au ascultat-o măcar. Cei care au făcut-o s-au simțit ofensați că sunt și versuri în engleză, ca Dan Negru, care a scris pe Facebook că d-asta noi nu intrăm în finală și Moldova ne dă mereu clasă.

Ar fi fost în regulă, dacă n-ar fi dat-o după în conspirații. Că, vezi Doamne, refuzăm ceva ajutor al Moldovei (mi-e incert la ce ajutor se referă), că Guvernul, care finanțează TVR, ne zice să „țopăim când Moldova ne întinde mâna peste prăpastie. De Theodor nu s-a legat decât subtil: „Unii oameni banali ca să devină interesanți, exagerează.”

Un caz clasic de filosof contemporan care, în timpul liber, diagnostichează oameni pe care-i vede la TV și le face portretul moral.

Trăim vremuri revoluționare, în care scenariile bărbaților, ca cele în care femeile nu pot să avanseze în carieră decât dacă și-o trag cu șefii, se schimbă și ajung chiar mai aberante, agresive și deplasate.

Theodor a început să participe la festivaluri de muzică între clasa a șasea și a cincea. Atunci a început să primească tot felul de comentarii de la colegii lui de clasă: că face muzică de bătrâni, că jurații ar fi fost plătiți să-l mintă că are talent, că părinții lui îi plătesc orele de canto degeaba și nu are voce. 

A început apoi să scrie piese, iar pentru colegii lui ăsta n-a fost decât un alt motiv ca să-l ia peste picior și să-l hărțuiască. „Mă jigneau, mă făceau prost, mă înjurau cu fiecare ocazie și eu am încercat să ignor și am tot încercat până când la un moment dat am ripostat”, a povestit el pentru Libertatea.

Așa că a făcut o piesă în care exprima tot ce-l făceau să simtă. Asta i-a făcut pe colegii lui să devină și mai agresivi: „[...] toată lumea mă judeca și am ajuns să fiu prins în parc, amenințat cu bătaia și înconjurat de băieți mai mari cărora doar le răspunsesem în felul meu.”

A găsit totuși curajul să le povestească părinților și, în timp, a reușit să aibă mai multă încredere în el.

Comentariile de pe Facebook îl aduc din nou în poziția de victimă a bullying-ului. E cu atât mai penal cu cât de gândești că, de data asta, agresorii nu mai sunt niște adolescenți care nu știu mai bine, ci niște adulți în toată firea care-și varsă frustrările pe un băiat de 19 ani. Toți oamenii ăștia o țin una și bună cu „promovarea valorilor țării”, dar nu fac decât să denigreze un tânăr care nici măcar n-a terminat liceul și deja a arătat cât de mult potențial ar putea avea.