Mi-am întrebat crush-urile de ce nu vor să se culce cu mine

Anul ăsta am fost singură de Valentine's Day și m-am simțit nasol. M-am simțit nedorită și neputincioasă. Și am vrut să înțeleg de ce crush-urile mele, bărbați hetero de douăzeci și ceva de ani, nu vor să se culce cu mine. Așa că le-am scris.

Prietenii mei m-au avertizat că n-ar trebui să scriu acest articol și că tipii probabil nu vor să facă sex cu mine pentru că sunt hetero și, na, le plac femeile. De parcă eu n-aș fi femeie pentru că sunt trans! Prietenii mei au încercat să sugereze că heterosexualitatea implică o atracție între bărbați hetero și femei hetero și atât. Dar eu nu cred așa ceva!

Dorința sexuală a fost explicată în multe feluri. Freud atribuie atracția sexuală traumelor cauzate de părinți în copilărie, pe când Darwin spune că e determinată de trăsăturile competitive în cursa pentru reproducere. Psihiatrul Frantz Fanon și academiciana și feminista de culoare Hortense Spiller argumentează că dorința e influențată de forțe sociale mai mari precum colonialismul și moștenirea sclaviei.

Pe scurt, unii spun că dorința sexuală e o variabilă prestabilită, pe când alții spun că ne e inoculată. Dar cu toții știm că dorința e flexibilă: de exemplu, atracțiile sexuale ale persoanelor trans se schimbă după ce acestea încep tranziția.

Și când studiile susțin că majoritatea persoanelor cis, queer sau hetero nu vor să iasă cu persoane trans, normal că ajung să mă întreb de ce ar fi nevoie ca să mi-o tragă și mie cineva. Și nu mă refer la bărbații ăia care ne fetișizează, că de ăia n-am chef. Mie îmi plac fix bărbații ăia care sunt atrași de fete cis și vreau să știu de ce nu sunt atrași de mine.

Primul e Chris. Un băiat înalt și inteligent, cu un zâmbet seducător. Îl admir de cinci ani de zile. Suntem prieteni buni și am împărțit la un moment dat o cameră de cămin. Ne-am pișat împreună într-un borcan și l-am aruncat pe geam, ca să nu fim nevoiți să mergem la baia comună, care nu ne plăcea deloc. Deci aș putea spune că am împărtășit fluide corporale în numele prieteniei, dar nu în numele sexului.

Totuși, de flirtat am flirtat de-a lungul timpului. M-a ținut în brațe, mi-a zis că sunt frumoasă și s-a frecat de mine pe ringul de dans. Odată, la o plimbare, mi-a zis că îi place ideea de a face sex cu prietenele din gașca lui (din care fac și eu parte). Altădată, a zis că îi place mult de Kim Petras și că ea îl deschide către ideea de sex cu femei trans.

Am hotărât că e timpul să acționez. Într-un weekend, după o noapte de beție, m-am strecurat la el în pat și l-am așteptat să vină. Când a venit, l-am întrebat de ce nu vrea să facem sex. A făcut niște glume și aia a fost.

Dar acum am decis să încerc din nou, când suntem amândoi treji. I-am dat mesaj și l-am întrebat direct de ce nu vrea să mi-o tragă. L-am rugat să fie cât mai sincer, brutal de sincer.

„Nu înțeleg cum funcționează atracția pentru mine, dar cred că sunt atras, în general, de anumite trăsături”, mi-a scris. „Trăsături pe care tu nu le ai.”

Am plâns, normal. După care am trecut la următoarea victimă, colegul meu de apartament, Alex, un băiat hetero înalt și afectuos, cu care am dormit de mai multe ori. L-am întrebat de ce nu vrea să facem sex. A dat-o la întors într-o mie de feluri, fără să-mi spună ceva clar.

„Din cauză că ești trans!”, mi-au zis prietenii mei. „Ți-am zis noi!” Da, o fi asta, sau o fi din cauză că am vergeturi și alunițe sau naiba știe ce alte defecte. N-aș vrea să trag concluzia că singurul motiv pentru care sunt respinsă e faptul că sunt trans, dar nici nu știu ce altă concluzie să trag.

Când un tip hetero îmi zice că nu-i place de mine și nici de alte femei trans, mă simt rănită. Fetele deștepte se întorc cu spatele și caută pe altcineva. Dar eu nu vreau pe altcineva, eu îi vreau fix pe bărbații ăștia care nu mă vor.

Știu că nu pot forța oamenii să fie atrași de mine, indiferent că sunt transfobi sau nu. Știu că întrebarea „De ce nu faci sex cu mine?” e oarecum agresivă, pentru că sugerează că e dreptul meu să fie atrași de mine și să mă fută. Dar ideea că lipsa dorinței față de femeile trans se reduce la transfobie confundă dorința cu rațiunea. Dorești pe cineva pentru că asta simți. Ți se scoală sau nu. Nu-i poți comanda penisului să aibă erecție. La urma urmei, dacă aș fi o feministă bună, aș face sex cu alte femei trans, și n-aș umbla numai după bărbați hetero.

Nu știu de ce nu mă plac Chris și Alex, dar îi înțeleg că nu pot să îmi explice exact. Și nici nu îmi doresc să încerce să mi-o tragă din compasiune pentru persoanele trans. Nu vreau să trăiesc într-o lume cu inimioare de Valentine pe care să scrie: „Te doresc... Pentru că sunt aliat LGBTQIA.”

Asta e problema cu dorința sexuală: e influențată și de lumea socială. Ni se spune să fim mândri de sexualitatea noastră, dar totuși, după cum zic feministele, să nu uităm că dorința e violentă, la bază. 

Eu mi-aș dori să fiu hetero, dar uite că nu se poate. Deja m-am transformat în femeie. Și nu pot schimba dorințele bărbaților hetero, așa cum nu pot schimba faptul că sunt queer.