Tipii ăștia intră unii în alții cu mașinile până le fac praf

Pentru majoritatea șoferilor, un accident pe pistă e un scenariu foarte nasol. Dar există și curse unde nu doar că șoferii nu evită ciocnirea, ci chiar sunt premiați pentru asta. Născut în 1970 și popular în Marea Britanie, Irlanda, Belgia și Olanda, acest sport se practică cu mașini vechi reparate pe care șoferii le conduc pe piste ovale, în timp ce alți concurenți încearcă să îi saboteze cu ciocniri super periculoase.

Una dintre aceste piste a fost construită în satul Warneton, din vestul Belgiei, de o comunitate de fani ai acestor curse. Numită The Speedway, această pistă găzduiește și alte evenimente, inclusiv raliuri obișnuite, dar este, în primul rând, un loc de adunare pentru șoferii pasionați de curse periculoase.

Regizorul și fotograful belgian Julien Henry a pătruns în lumea motoarelor asurzitoare și a adrenalinei pentru un proiect recent. După ce a orbitat în jurul comunității timp de câțiva ani, a ajuns să capteze spiritul ei, atât în fotografii, cât și într-un scurtmetraj ficțional, Lynx. L-am întrebat ce l-a atras la acest sport și de ce îl iubesc oamenii, în ciuda riscurilor.

VICE: Salut, Julien, cine sunt oamenii pe care i-ai fotografiat?
Julien: Sunt pasionați de mașini – de fapt, mai mult sunt pasionați de distrugerea lor. Majoritatea sunt mecanici, șoferi de camion sau colectori de fier vechi.

Ce se întâmplă într-o astfel de cursă?
Mai întâi, oamenii fac rost de mașini vechi și stricate. Le repară, le vopsesc și le trimit pe pistă. Scopul e să faci cât mai multe ture de pistă fără să se strice mașina sau să cauzezi accidente cât mai periculoase, izbind mașinile care merg pe pistă. Toate astea se întâmplă la viteze între optzeci și 110 kilometri pe oră. Există mai multe categorii și premii – pentru cea mai arătoasă mașină, pentru mașina care a distrus cea mai arătoasă mașină, pentru cea mai rapidă mașină sau cel mai spectaculos accident.

Cursa începe dimineața cu prezentarea mașinilor. Șoferii stau cocoțați sus pe vehiculele lor. E împărțită în trei runde, cu două ore de pauză între ele. Aceste pauze le dau participanților șansa să repare mașinile. Sunt mașini care au fost izbite complet de zid în prima rundă, așa că oamenii le ridică pe camioane și le îndreaptă, scot motorul, îl repară, îl pun la loc și bagă mașina la loc în cursă. N-ai zice că mai pot conduce cu ele, dar totuși reușesc. E incredibil. Chiar dacă fac o singură tură, e o victorie.

Unde găsesc șoferii mașinile astea?
De obicei în anunțuri unde membrii își dau tag unii altora. Petrec enorm de mult timp să le repare, ca apoi să le distrugă, uneori, după doar cinci sute de metri. Mi se pare foarte interesant că le oferă acestor mașini luate de la fier vechi o ultimă tură glorioasă.

De cât timp există pistele din Warneton?
În Belgia erau înainte trei astfel de piste, dar acum a rămas doar una, Speedway.

Cât de tare se accidentează șoferii?
Sunt foarte atenți la siguranță, dar totul e permis în timpul curselor. Nimeni n-a murit până acum, dar mulți și-au mutat din loc vertebre, și-au perforat plămâni sau și-au rupt membre.

De ce crezi că o fac?
Ei spun că le place adrenalina, se simt mai vii când fac asta. Nu au frică. Atunci când încep să conducă, se deconectează de la propriul creier. Dacă te gândești prea mult la asta, nu ai curajul să te izbești în cineva la peste o sută de kilometri la oră. Pe de altă parte, sunt oameni care nu au avut o viață ușoară. Regiunea are o rată imensă a șomajului, cu terenuri agricole și nimic altceva. Cred că pentru ei e un fel de a-și descărca frustrarea. Nimeni nu se bate pe Speedway, orice conflict se rezolvă pe pistă.

Ca să-ți dau un exemplu, unui tip i s-a furat mașina. Știa cine a furat-o, dar nu l-a confruntat – și-au reglat conturile în timpul cursei. Așa funcționează. E o adevărată pasiune, un stil de viață. Le dă ocazia să strălucească. Își construiesc reputația pe accidente spectaculoase – îi aclamă o mulțime de șase mii de oameni. Premiile sunt simbolice, totuși: câștigă doar niște trofee din plastic.

Pare că pista e centrul comunității.
Exact. E ca un fel de biserică pentru ei. Aici învață copiii să conducă și află lucruri despre mecanică. Au loc tot felul de ritualuri – botezuri, nunți. Aici se adună oamenii când fac colectă de bani pentru cineva bolnav. Rar am văzut o comunitate mai unită decât oamenii ăștia.

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.