O șahistă, un fotbalist și un IT-ist mi-au zis cum au ajuns jucători profesioniști de poker

Deși pokerul este privit drept un joc de noroc e de fapt unul dintre cele mai complexe jocuri de strategie. Norocul își are, ce-i drept, locul lui, însă nu are un rol definitoriu. Tocmai de asta, dacă în filmele americane pokerul e portretizat ca hobby-ul oamenilor plini de bani, care-și vântură averea în scenarii de tipul „totul sau nimic”, în viața reală jucătorii de poker sunt oameni ca mine și ca tine.

Diferența e că au descoperit într-un moment sau altul pasiunea pentru acest joc, au devenit buni, apoi au ajuns să îl joace la nivel profesionist.

În 2022 am avut ocazia să ajung la European Poker Tour, în Barcelona. Cum la poker nu mă pricep la nivel de top – ba din contră – am zis că poate învăț de la câțiva dintre ambasadorii internaționali ai PokerStars. Și așa am aflat cum au ajuns de la diverse joburi și din diferite backgrounduri – fotbalist, rapper sau web developer – la statutul de jucători pro.

Jennifer Shahade e campioană la şah, comentatoare şi jucătoare pro de poker. Participă la conferinţe și evenimente dedicate femeilor în poker, printre care, recent, PokerStars Women’s Day, unde au fost dezbătute teme referitoare la gen şi diversitate în poker.

VICE: Cum s-a produs tranziția de la jocul de șah către cel de poker?
Jennifer Shahade: Când eram la facultate, eram super pasionată de șah. Am publicat o carte despre asta – „Chess Bitch: Women in the Ultimate Intellectual Sport” –, am câștigat un campionat al juniorilor și două campionate de șah feminin. Însă unul dintre lucrurile care îmi plăceau cel mai mult era că, în calitate de jucătoare profesionistă de șah, aveam oportunitatea de a călători mult și de a cunoaște oameni noi.

Când o parte dintre prietenii mei s-au apucat să joace poker mai serios – inclusiv fratele meu, care a fost unul dintre primii ambasadori PokerStars – mi-am dat seama „Hey, oamenii ăștia au ocazia să călătorească peste tot în lume și să cunoască persoane noi”. 

Mă entuziasma tare și că pokerul era o provocare pentru creierul meu obișnuit să gândească critic și strategic de pe urma anilor de șah.

Ce simți că ai descoperit despre tine prin intermediul pokerului?
Că sunt foarte bună atunci când vine vorba despre citit alte persoane. Nu prea-s bună la mințit, în schimb. Am remarcat că mi-e foarte ușor să depistez când cineva blufează, însă când am eu nevoie s-o fac, nu-mi vine așa natural. Să știi și să blufezi, dar și să depistezi când lumea blufează, e un skill util și în viața reală. 

Cum e să joci ca femeie într-un domeniu care e dominat de bărbați?
Pe de o parte, există acel bias și lumea uneori te subestimează, ceea ce e enervant. Pe de altă parte, e distractiv când lumea e entuziasmată să vadă o femeie la masa de poker și primești multe încurajări, tocmai pentru că e ceva mai puțin comun. Ai nevoie să nu ieși însă în evidență la o masă, să nu atragi atenție asupra ta, pentru că te distrage de la joc. Depinde mult atât de personalitatea fiecăreia, cât și de moodul în care ești când te așezi la o masă plină de bărbați. 

Ai vreo strategie care te ajută să treci peste prejudecăți?
Mi-am creat o comunitate pozitivă de oameni care mă susțin. Cred că e foarte important să ai în jurul tău oameni care-s acolo pentru tine.

Într-un interviu mai vechi spuneai că ți-ai modificat părerea despre femeile care își folosesc atuurile feminine ca să își promoveze cariera. Ce s-a schimbat?
Oamenii ar trebui să fie liberi să facă orice îi face fericiți sau le aduce succes – e suficient de dificil să fii femeie, nu doar în poker, ci și în viața de zi cu zi, așa că orice te face să te simți mai bine cu tine e o idee bună. Dacă o femeie preferă să își ascundă feminitatea și să rămână invizibilă, e perfect okay, cum e și dacă o femeie vrea să devină celebră și să se folosească de imaginea ei pentru a căpăta notorietate în joc.

Când eram adolescentă și vedeam fete care apăreau în pictoriale din reviste ca să promoveze că erau jucătoare de șah mi se părea foarte ciudat. Credeam că este nefeminist să amestecăm una cu cealaltă. Pe măsură ce am crescut am realizat că, dimpotrivă, nu trebuie să le judec, ci să le admir, căci feminismul este despre libertatea femeilor de a face ce își doresc.

Ce sfat ai pentru cineva care și-ar dori să se apuce de poker, dar se teme să nu pice în capcana gamblingului?
Dacă cineva își pune din start problema asta, ar trebui să se felicite, pentru că toți marii jucători de poker se gândesc la bankroll management. Gestionarea banilor e un skill în sine, și în viața reală, dar și în poker.

Cheia e să te gândești în avans ce presupune pentru tine un joc sau înscrierea într-un turneu, apoi să-ți ajustezi abordarea jocului. Dacă se întâmplă să câștigi un premiu mare, niciodată nu bagi toți banii ăia în următorul joc.

André Akkari și-a descoperit din întâmplare pasiunea când lucra la o companie de web developing și un client a avut un proiect pentru o platformă de poker online. A încercat pentru prima dată jocul și a fost captivat instantaneu.

VICE: Cum ai trecut de la jobul tău la statutul de jucător pro de poker?
André Akkari: Pe proiectul cerut de clientul respectiv am început să joc cu niște chips care nu aveau valoare reală. În câteva zile, m-am prins că e un joc care, de fapt, implică multă strategie și skill, și m-a intrigat mult asta. M-am apucat să citesc despre poker în stânga și-n dreapta, pe unde apucam. Apoi m-am apucat să joc serios.

Când m-am apucat să joc, stăteam tare rău cu banii, așa că am căutat turnee online care îți permit să joci fără să bagi tu bani. Când câștigi, îți revin câțiva cenți. Câștigam un cent sau cinci per joc, apoi zece și așa mai departe. Jucam câte cinci–șase jocuri online simultan și am ajuns să câștig câteva sute de dolari. Cu banii ăia, am intrat în jocuri unde plăteai mai mult la buy-in, dar și miza era mai mare. Într-un an, am ajuns să fac mai mulți bani din poker decât făceam la job, cu toate că nu jucam câte ore munceam pe zi.

Se zice că-i o cale facilă către dependență de gambling. Tu cum vezi lucrurile?
Poți să devii foarte ușor dependent de orice – zahăr, sală, sex. Nu ține atât de activitatea în sine, cât de abilitatea creierului tău de a judeca limpede, pentru a nu cădea în capcana excesului. Pokerul e un hibrid între joc de noroc și joc de strategie.

În cazul jocurilor ca blackjack sau la aparate din cazinouri, unde ești tu împotriva casei, nu îți trebuie cine știe ce skill, ai șanse măricele să câștigi chiar și când nu știi mare lucru despre joc, așa că nu trebuie să te străduiești, trebuie doar să fii acolo și să joci.

În cazul pokerului, joci împotriva altor persoane, nu a casei, așa că trebuie să dezvolți niște strategii suficient de bune cât să le bată pe cele ale celorlalți, despre care uneori nici nu știi cât de buni sau experimentați sunt. Când joci poker, nu joci pentru un influx instant de cash, joci ca să-ți exersezi skill-ul și memoria și ca să te dezvolți și să devii din ce în ce mai bun la joc.

Ce te-a ajutat să devii un jucător de poker mai bun?
Experiența de viață, pentru că am crescut în Brazilia, o țară complicată din punct de vedere economic și politic. Te face să dezvolți un simț ascuțit al detectării de bluffing, ca să zic așa. De exemplu, când te uiți la buletinul de știri de la TV, trebuie să distingi cine îți vinde minciuni și cine îți spune adevărul, pentru că așa supraviețuiești – nu în sensul radical al ideii de supraviețuire, ci în sensul că te călește.

Papo MC – Alejandro Lococo, pe numele real – este rapper și jucător de poker. Originar din Argentina, și-a clădit un nume pe scena muzicală din 2008 încoace, devenind unul dintre cei mai de success rapperi freestyle din America Latină.

VICE: Cum ai trecut de la rap la poker?
Papo MC: Sunt genul de persoană care face orice cu pasiune, care dă sută la sută. Cred că de asta am succes, abordez totul ca-n Squid Game – fă bine ceea ce faci sau, dacă nu, dispari. 

Ca jucător de poker am început prin a juca cu prietenii mei, apoi uneori în cazinouri, alteori online. Acum cinci ani, m-am apucat să joc în turneuri și am tot câștigat, așa că m-am gândit „hai că ar merge să încerc asta la modul serios”.

Cum e pentru tine să joci online versus live?
Într-un joc de poker pe viu, pot să-mi folosesc skill-urile cu care câștig rap battles, nu mă simt intimidat dacă am o mână slabă la poker.. Poți să te uiți la oameni, să-i citești, să-i analizezi.

Cum rămâi motivat când se întâmplă să pierzi mai mult?
M-a ajutat mult o anume experiență – când am jucat primul meu mare eveniment în Las Vegas, în a doua zi, am pierdut un pot absolut imens. Apoi am ajuns în finala evenimentului. Aia a fost lecția cea mai importantă. Nu e totul pierdut până când nu se termină jocul. 

Și pe ce guilty pleasure ai cheltuit banii câștigați la poker?
Mi-am luat un NFT Bored Ape.

GJReggie – Georgina James, pe numele real – e jucătoare pro de poker și streamer de succes pe Twitch. E pasionată de RPG-uri.

VICE: Cum treci peste prejudecăți, că ești o femeie într-o lume în care-s mai mult bărbați?
GJReggie: Eu joc mai mult online și treaba bună e că poți să rămâi relativ anonim dacă asta îți dorești. Totodată, fac foarte mult streaming și am norocul că am dezvoltat o comunitate excelentă de oameni, așa că nu mă confrunt prea des cu abuzuri online. Am zero toleranță față de lumea care nu se poartă profi într-un joc, care e venită acolo ca să trolleze sau ca să strice în vreun fel vibe-ul.

Cum ai ajuns în lumea pokerului?
Prima dată am jucat în facultate. După ce am absolvit un tip pe care-l știam de la cursuri a ajuns să joace într-un turneu PokerStars din Barcelona și făcea un livestream de acolo. Nu numai că m-am uitat la tot jocul, ci am urmărit tot turneul, până s-a anunțat câștigătorul. Am devorat podcasturi și streamuri de la turneele mari.

Cum ai ajuns să faci tu însăți streaming de poker?
Doi alți ambasadori PokerStars comentau pe stream un turneu din Bahamas și jucau online în același timp. Mi-am dat seama că mi-ar plăcea să fac asta și primul meu livestream a fost de la o competiție numită The Platinum Pass Adventure. N-am câștigat atunci, dar m-am îndrăgostit de livestreaming și am continuat să o fac constant. Apoi am început să fac și pentru jocuri video, că îmi face plăcere să împărtășesc și pasiunea asta a mea cu lumea.

Cum se simte un turneu mare pentru tine, în special ca streamer?
Am multe emoții în jocurile care se întâmplă pe viu, simt că nu am atât de multă experiență la jocurile live, dar ador să le joc și e super distractiv.

Steve Enríquez a jucat fotbal timp de 14 ani, înainte de poker. 

VICE: Cum ai făcut tranziția de la jucător de fotbal profesionist la jucător de poker profesionist?
Steve Enríquez: Mulți dintre noi, din echipă, aveam o tradiție – jucam jocuri de cărți în autocar. Am început să jucăm poker și m-a prins imediat.

Unul dintre prietenii mei m-a învățat regulile de bază, dar m-a prins jocul atât de rapid, încât am început să caut singur informații. Am devenit atât de curios și pasionat, încât țin minte că la școală m-a prins un profesor când mă prefăceam că citesc ceva ce trebuia pentru clasă, dar în interiorul cărții respective, aveam una despre poker. 

În cât timp ai trecut la jocuri de poker pe bune, nu doar în autocar?
Mai puțin de trei luni. În prima lună fără bani reali, doar cu prietenii mei. Sunt o persoană foarte pasională. Când mă apuc de ceva care-mi place, o iau foarte în serios.

Ai trecut de la sport de echipă la individual. Cum se simte diferența asta?
La poker, trebuie neapărat să înveți cum să pierzi. Tocmai pentru că depinzi doar de tine însuți, și nu te poate salva nimeni din restul echipei. Și un avantaj la poker e că ai un pic mai mult timp să iei decizii legat de următoarea ta mișcare. În fotbal deciziile se iau când ai mingea.

Așa, ca emoții, când câștig la poker nu-mi arăt emoțiile. Pe terenul de fotbal, sunt fix opusul – mă agit, țip, mă bucur cât se poate de sonor.

S-a schimbat relația ta cu ideea de noroc?
Da. Sunt absolut convins că ai nevoie de noroc, chit că ești deja bun. Nu ține tot jocul de asta, clar, aș zice că e 20 la sută noroc și 80 la sută skill, dar, mai ales când ești la început și nu prea știi atât de bine ce faci, e crucial să ai un dram de noroc. 

Cum te pregătești pentru un turneu live?
Cu puțin timp înainte mă apuc serios de sală, fac cardio intens, alerg sau merg pe bicicletă, ridic greutăți. Abordez orice sport într-un mod foarte intens. Pokerul nu face excepție.

Sam Grafton a început să joace alături de frații lui, la un cazino din orașul natal – Leamington, UK. Are un masterat în gândire critică și a lucrat ca vânzător de cărți. Citește tot ce apucă despre poker, în special când se pregătește pentru un turneu mare.

VICE: Cum te-au băgat frații tăi în lumea pokerului?
Sam Grafton: Ei se adunau într-o sală de snooker când eu eram pe la vârsta la care toți ceilalți prieteni ai mei începuseră să se mute cu jobul sau cu familiile prin alte locuri. Aveam 25–27 de ani. Ce mi-a plăcut instant a fost partea de socializare, că în fiecare seară cunoșteam oameni noi. M-a atras și pokerul în sine din prima, n-am să mint. Încă de la primul joc mi-am dat seama că e ceva mai mult acolo decât un simplu joc de cărți în care trebuie să ai noroc.

Până în ziua de azi, pe mine și frații mei ne preocupă să găsim strategii și să analizăm. De fiecare dată când încheiem un joc de poker, vorbim despre el și despre cum a jucat restul lumii de la masă. Ce-i drept, acum discuțiile sunt mai sofisticate, pentru că avem păreri mai informate și avizate, dar tot ni se pare distractiv să deconstruim jocul. 

Cât timp ți-a luat să treci de la pasiune la activitate pro?
Trecerea de la jucător amator la profesionist a venit cu o senzație foarte stranie. Chiar și când devenisem pro spuneam „ah, joc pentru bani de chirie”. Aveam imaginea idealizată a jucătorilor pro ca fiind oamenii ăia pe care-i vezi la TV și care joacă pentru poturi extrem de mari.

Ai studiat gândire critică. Cum simți că te-a ajutat asta în carieră?
Ce am studiat e cum să analizezi societatea și cultura în varii moduri. Am rămas mereu deschis către descoperirea a noi maniere de a gândi sau de a analiza jocurile și strategiile. Dacă văd că ceva ce încerc nu funcționează, sunt mereu deschis să resping o ipoteză de la care pornisem și să mă apuc să privesc problema din alt unghi.  

Crezi mai mult acum în importanța norocului decât înainte să te apuci de poker?
Sunt clar mai conștient de ce chestii incredibile poate face norocul – suite de cărți care par ieșite din filme, pe care nu-ți vine să crezi că le ai în fața ochilor în realitate. Pokerul face conceptul de noroc să devină cumva palpabil.

Care-i ritualul tău de pregătire pentru un turneu mare?
Pentru mine, cel mai important lucru e să mă antrenez mental. Studiez niște strategii pe care le am pregătite în minte, mă asigur că sunt cu capul acolo unde trebuie și că mă gândesc activ la poker și la cum o să joc înainte să mă așez la prima masă. E mereu o idee bună să vii la fiecare turneu cu câteva idei fresh despre cum ai de gând să joci. Asta te face nu numai să încerci chestii noi care poate te scot în față, ci face și ca jocul ăsta să te țină mereu interesat și în priză.