De la globalism la sexomarxism: tot ce zic conspiraționiștii români fără să înțeleagă

Imaginează-ți că e 2013, te plimbi prin București și deodată te lovește ceva în cap, lângă un semn cu „Atenție, cade tencuiala”. Intri-n comă și, zece ani mai târziu, te trezești singur în spital. Deschizi televizorul să vezi ce s-a mai întâmplat și afli de pe burtiere despre „dictatura sexomarxistă din România” sau că „globaliștii din UE ne bagă ideologia gender în școli”. În același timp, unii sunt acuzați de neocomunism și ceaușism.

E clar, îți spui, înseamnă că socialiștii au ajuns la putere în România. 

În funcție de orientarea ta ideologică, asta o să te bucure sau o să te terifieze, doar că, ce să vezi, după ce ieși puțin în lume, vezi că știrile n-au nicio legătură cu realitatea. Suntem tot aceeași societate conservatoare și retrogradă când vine vorba până și de cele mai benigne idei progresiste. Până și conceptul urbanistic al „orașului de 15 minute” a ajuns să fie mare teorie a conspirației, promovată inclusiv de AUR.

Sigur, e stupid să iei în serios niște tâmpenii care pot fi demontate în câteva minute, dar nu strică să ai măcar o vagă idee despre ce mai crede lumea și ce se întâmplă în jurul tău, măcar de amuzament. Vino alături de mine într-o călătorie fascinantă prin dicționarul termenilor folosiți de conspiraționiștii români și vezi care-i legătura lor cu Trump, Jordan Peterson și extrema dreaptă. 

O să încep cu unul din termenii grei. Sună așa de bizar încât e greu să crezi că e pe bune, ci că a fost inventat în glumă ca să-i parodieze pe oamenii speriați de schimbările sociale. De fapt, o perioadă am și folosit-o în felul ăsta, ca pe un apelativ tip flat earthers. Doar că, ce să vezi, există oameni care iau în serios termenul și construiesc o întreagă teorie în jurul lui. Dacă te gândești la Adrian Papahagi, ai ghicit, despre el e vorba.

Omu’ meu Papahagi spune că el e cel care a popularizat termenul în România. A și construit o întreagă explicație pe Dilema Veche, adică multă muncă pentru a spune „mă sperie preferințele sexuale ale altor persoane” în niște cuvinte mai complicate. Sau, în cuvintele lui Papahagi: „Sexomarxismul e deci marxism cu alte mijloace, dar scopul lui e același: răsturnarea revoluționară a orânduirii capitaliste, burgheze și imperialiste euro-americane”. Mai bine citește articolul lui Dan Alexe pe subiect.

Termenul nu a prins însă la un public așa larg. L-au mai folosit pe la QMagazine și alte câteva site-uri conspiraționiste, a avut un vârf în perioada cu referendumul din 2018 și cam aia a fost. Se pare că sexomarxismul n-a fost destul de sexy.

Ceva mai bine a prins însă neomarxismul. Mai puțin melodios, dar cu o etichetă mult mai largă, poți să folosești termenul ăsta pentru a desemna orice nu-ți place. 

Uite, de exemplu, clipul ăsta urcat de Arhiepiscopia lui Teodosie despre cum a fost el atacat de neomarxiști – parte din atacul mult mai mare al ocultei globaliste la adresa BOR, desigur. 

Senatorul PSD Titus Corlățean îi acuza pe cei care vor educație sexuală în școli că sunt neomarxiști. Site-ul Fluierul.ro spunea de Canada că a ajuns dictatură neomarxistă, în timp ce în SUA există „Sistemul Progresist Neomarxist Totalitar”. Cum, nu știai?

Într-un fel, e ca un fel de detergent universal: poți să-l folosești la orice fără să ții cont de nicio nuanță. Oricine nu e de acord cu tine e clar neomarxist. Bun, dar te întrebi: sunt și vechii comuniști tot neomarxiști? Nu, ăia-s „comuniști” – adică așa cum îi numeam pe profesorii prea stricți când eram într-a cincea. Neomarxiștii sunt „noul val de comunism” care distruge occidentul din interior. 

La noi e cam greu să faci o legătură între vechea gardă comunistă ajunsă la pensie în care toți erau niște dacopați conservatori și „progresiștii neomarxiști” de azi. Culmea, o să-i vezi mai degrabă pe (foștii) securiști din ceaușism ajunși acum la pensie cum apără patria și tradițiile de neomarxism.

O mențiune onorabilă merită și frățiorii marxiști mai mici, eco-marxiștii. Termenul e mai recent, cam de când a început UE să vorbească tot mai mult de tranziție verde și reducerea poluării. Poate ție ți se pare o idee bună prevenirea dezastrului climatic planetar, dar cu ce preț, te întreb? 

Unii oameni spun că e mai okay să te deplasezi cu transportul în comun decât să te fâțâi cu mașina personală peste tot, în timp ce alții văd în asta o dictatură ecologist-neo-marxistă. Nu serios, chiar asta zice Petre Costea, candidat AUR la europarlamentare. 

Tot pe același film e și George Simion, care spune că UE ne va obliga să mâncăm gândaci. Nu uita nici de conspirația cu „orașul de 15 minute”, preluată de Gheorghe Piperea și alți trepanați. În principal, dacă ești un adult cu maturitatea emoțională a unui copil răsfățat, super supi de orice mic deranj pe care ți l-ar putea aduce vreo măsură de reducere a poluării și risipei, atunci eco-marxismul e termenul pentru tine. 

Tre’ să-ți recunosc că e destul de greu să faci distincție între mulți din termenii ăștia. Mă rog, oamenii care le folosesc nu-s chiar fani științe politice și le aruncă pe toate la grămadă când vor să te insulte. Cam ca atunci când îți lovești degetul mic în mobilă și pornești șuvoiul de-njurături. Zici și de morți, de mame, sfinți, grijanie și împielițatul, nu mai are importanță. 

Deși oamenii ăștia le pun în aceeași oală, există totuși și niscaiva nuanțe, dar trebuie să te uiți puțin la context ca să le înțelegi. Globalist e ca un fel de neomarxist, dar îl folosești când zici de cineva că vrea să-ți distrugă tradițiile, ca să ne facă pe toți drone fără identitate.

Pentru că se axează pe naționalism, merge blană dacă ești politician. De exemplu, Diana Șoșoacă spune că politicienii sunt doar marionete ale imperiului globalist mondial. George Simion o formulează un pic altfel: aparent, globaliștii vor să creeze un guvern… global. Un episcop din Bălți încearcă să-i dea o savoare mai religioasă și a declarat că „globaliștii sataniști” au născocit COVID-19.

Dacă până acum am dat-o cu conspirații mondiale, hai să vorbesc puțin și despre ce oferă culoarea locală. În primul rând, reziștii și haștagiștii sunt ca sarea și clorura de sodiu: același lucru, depinde doar cum vrei s-o zici. Ei acționează la comenzi de mai sus ori din afară, dar denumirea e valabilă doar pentru cei din România. În mod normal, ești haștagist dacă ai participat la protestele organizate din 2017 și până acum, dar acum titulatura include mult mai multe chestii. Ca o mențiune, ca să fii soroșist tre’ să fi declarat că ești finanțat de Soros – de obicei, primele vizate sunt ONG-urile, fundațiile, bursierii sau presa. 

La nivelul cel mai de jos al lanțului trofic de haștagiști-reziști sunt protestatarii #rezist: tineri frumoși și liberi, dar păcăliți și manipulați. Apoi vin protestatarii de serviciu, activiștii, presa haștagistă și ONG-urile, responsabili să-i manipuleze și dirijeze pe cei dintâi. Abia mai sus sunt politicienii și liderii mișcării haștagiste. E adevărat că și ei răspund la comenzile din afară de la overlorzii globalisto-marxiști, dar se aseamănă cu viața la corporație: lucrezi 30 de ani și, în cel mai bun caz, ajungi Regional CEO for the Romania & Moldova Branch. Dezavantajul la cabala mondială e că nu poți să anunți pe LinkedIn că ai fost promovat.

Asta cu LGBT-iștii se cam explică singură din nume, dar trebuie spus că poți fi pus în categoria asta chit că nu te identifici. Vezi, de exemplu, pseudodrama cu Theodor Andrei, băiatul care ne-a reprezentat la Eurovision anul trecut și cum s-a scandalizat toată lumea că „ne reprezintă legebetiștii”, deși omul nu a vorbit niciodată despre orientarea lui. Oamenii au tras singuri concluzia, pentru că a purtat fustă.

Cât despre woke-ism, e de ajuns să-l asculți pe Andrei Șerban, regizorul de teatru român stabilit în SUA care preda la Columbia University. A plecat de acolo din cauza – ce altceva putea să fie? – dictaturii corectitudinii politice. În emisiunea Profesioniștii de pe TVR1, acesta a declarat că a plecat din cauza noului tip de comunism, care vrea, zice el, să angajeze numai persoane provenind din comunitatea LGBT și alte minorități. Ce s-a întâmplat în realitate și ce-or fi zis oamenii de la universitate, n-avem de unde să știm.

Cât de serios poți să iei critica woke-ismului? Andrei Șerban spune că în SUA stânga radicală vrea ca „negrii să ocupe toate pozițiile” și că „Utopia America s-a dus”. Stai, care utopie, te întrebi mirat? Păi, cea în care a ajuns el în anii ‘60-’70, când, în cuvintele lui: „America era cu adevărat un spațiul al libertății și democrației, care oferea șanse egale oricui”. 

Da, omul a ajuns în perioada când încă mai existau legi segregaționiste și de interzicere a căsătoriilor interrasiale, iar Ku Klux Klan era pe val, dar el vedea doar utopia cu șanse egale pentru toți. Din fericire, în România woke-ismul și dictatura corectitudinii politice sunt încă departe. Cât de departe? Nu foarte. Altfel, cum am putea avea o companie românească, multinațională, care dă blană consumerismului an de an de Black Friday și, cu toate astea, este comunistă?

N-aveam cum să nu trecem și prin terminologia unei alte bule, formată din bărbați de peste 40 de ani, din clasa de mijloc sau bogătani, care se văd drept „lumea bună” și tot repetă „Nu ne mai facem bine!”. Tot de dreapta sunt și ăștia, doar că dreapta aia pro-occidentală, care face simping pentru Reagan & Thatcher și care se luptă prin tranșee imaginare cu comunismul și Ceaușescu.

Gândește-te la Florin Cîțu care zicea în 2020 că, de fapt, noi ăștia 30 de ani am trăit tot sub socialism „cu față umană”. Toți politicienii care s-au îmbogățit ultimii 30 de ani? Comuniști și ei. Sau neocomuniști, pentru că sunt urmașii comuniștilor. Orice sugestie de a taxa bogătașii, companiile ori de a ajuta pe cei mai săraci e socialism. Singura soluție e să privatizezi tot și să votezi numai afaceriști la cârma țării, pentru că totul trebuie tratat ca un biznis. Ai înțeles ideea, nu mai intru în detalii. 

Ai văzut și tu cam care sunt oamenii și vocile care folosesc jargonul ăsta în cel mai simplist mod. Nu-i bănuiești nici de originalitate, nici de vreun simț filosofic prea mare. Și pe bună dreptate, pentru că de obicei sunt inspirate sau copiate de-a dreptul din presa de prin alte țări, chit că ce treabă are sula cu prefectura și societatea românească. De ce o fac? Lene, aș bănui eu.

Să creezi o teorie a conspirației e mai greu decât pare. Chiar dacă nu trebuie să aibă așa mult sens, tot ai nevoie să găsești dușmanul, pe cine să pozezi în victimă, denumirile trebuie să fie catchy și e foarte mult de muncă.

Dacă tot trăim în capitalismul târziu, poți să privești până și presa conspiraționistă ca pe o industrie de entertainment. De ce să faci de la zero o emisiune locală cu tematică originală, când poți să faci o franciză de la America’s Got Talent ori Big Brother – cam toate emisiunile românești de succes sunt copiate după cele americane. E mult mai simplu să vezi ce nebunii conspiraționiste mai circulă prin media anglofonă și să le iei „la cheie”, numai bune să fie expuse la „Dezvăluiri incendiare” seara de la 20. 

Mult mai interesantă este originea acestor -isme. Dacă mergi înapoi în timp vreo sută de ani o să observi că termentul de bolșevism cultural era folosit din plin de naziști și alți naționaliști împotriva dușmanilor. Dacă promovai vreo viziune incompatibilă cu ideile „tradiționale” despre artă, familie și identitatea etnică erai automat bolșevic cultural susținut de comuniștii din URSS. Sună cunoscut partea cu familia?

Varianta mai modernă pornită în SUA anilor ‘90 este marxismul cultural – mai mult o teorie a conspirației cum că tot ce înseamnă corectitudine politică, identity politics și alte progresisme sunt de fapt create artificial de marxiști din mediul academic ca să distrugă civilizația occidentală. Cum? Prin distrugerea Tradițiilor cu T mare, care țin de familie, religie, masculinitate, roluri de gen și tot ce înseamnă conservatorismul. Dacă înainte asta era o temă marginală crezută doar de extrema dreaptă, Donald Trump a adus-o direct în mainstream, iar Jordan Peterson i-a dat și mai multă apă la moară. 

Cât de mult înțeleg din toată povestea asta românii care folosesc termenii din marxosferă? Nu știu, dar pare că oamenii au rămas în esență tot pe același film din anii ‘80-’90 cu străinii care vor să ne fure Ardealul și copiii, doar că l-au poleit cu niște termeni în vogă. Pentru că nimic nu vinde mai bine în politică și TV decât dușmanii care vor să pervertească societatea. Nu ai? Nicio problemă, inventează-i!