Toate scandalurile de corupție care ți-au arătat cât de bolnav e sistemul de sănătate din România

Ce e sistemul medical național? În majoritatea țărilor dezvoltate reprezintă o rețea de spitale, clinici, medici, echipamente și resurse, care are scopul de a asigura oricărui pacient acces la îngrijire medicală adecvată în timp util. La noi însă, rețeaua asta aduce mai mult cu fungusul ăla din The Last of Us, că tot e pe val serialul. 

Cum ar veni, corpul sistemului medical a fost infectat și acaparat de o mare rețea de interese ale unor medici corupți, firme căpușă apropiate de politicieni sau epoleți și de lobby-ul firmelor private de sănătate. Parazitează gazda, n-o lasă să moară, dar încearcă să extragă toate fondurile și banii din nevoile pacienților. Doar în ultimele săptămâni am văzut la știri două dintre cele mai macabre exemple.

Primul caz e despre doctorița Anca Ababneh din Suceava, care condiționa tratamentele pentru bolnavii de cancer în funcție de mita primită. Procurorii au înregistrat-o luni de zile cum accepta sau pretindea șpăgi – de exemplu, într-o singură săptămână primise bani de 64 de ori. 

În alte ocazii, întârzia tratamentul sau refuza să prescrie medicamentele până nu primea plicul. Ca o parabolă a cinismului, unui pacient i-a refuzat banii după ce i-a spus că are două tipuri de cancer, deci trebuie și șpagă dublă. Foarte corect, nu? Așa au gândit și aproape o sută de colegi de-ai ei de spital care au semnat o scrisoare de susținere pentru doamna doctor.

Al doilea caz e și mai grotesc: o rețea de medici care luau dispozitive medicale pentru inimă de la cadavre ca să le monteze pacienților. Culmea e că mulți nici măcar nu aveau nevoie de ele. Medicii puneau diagnostice fictive și chiar le dădeau medicamente care să le agraveze starea de sănătate după care, ce să vezi, veneau băieții cu soluția magică unde în loc de cinci mii euro, le „găseau” ei unul mai ieftin cu doar două mii. Dar, hei, făceau asta „pentru a salva vieți”, cum îi apără avocatul unuia dintre medici, așa că se justifică.

Mai ții minte investigația despre Gheorghe Burnei din 2016? Seria de articole a arătat cum celebrul medic ortoped supranumit „chirurgul îngerilor” făcuse de-a lungul timpului operații cu metode neomologate nicăieri în lume – simplu spus, niște experimente – pe copii, fără să-i avertizeze pe părinți despre pericolul la care-i expuneau. 

Cum era de așteptat, experimentele i-au lăsat pe copii cu sechele și au distrus șansele lor la o viață normală, dar răspunsul lui Burnei a fost direct: „Eu nu greșesc”. Medicii ortopezi de la alte spitale știau bine despre experimentele și eșecurile lui, dar omul era atât de influent că niciun alt doctor nu voia să-și riște pielea atacându-l. În plus, după cum ziceam, omul își construise o întreagă imagine publică cu ajutorul televiziunilor care ani de zile i-au mâncat din palmă. 

Colac peste pupăză, „îngerul copiilor” punea părinții pacienților să cumpere echipamente medicale peste prețul pieței de la o firmă aleasă de el. Fapte recunoscute și de el până la urmă, mai ales că procurorii l-au înregistrat cum primește peste 19 șpăgi și au găsit în biroul lui peste opt mii de euro doar din mită. Ce a zis președintele Colegiului Medicilor? Că Burnei e de fapt un pionier, așa se făcea „progresul” științific pe atunci, aia e, csf ncsf.

În același timp, Realitatea TV a difuzat la oră de vârf un talk show în care s-a vorbit despre cum Burnei e o victimă și totul e o conspirație antiromânească. Printre cei care i-au luat apărarea atunci s-au numărat Dan Puric, Gigi Becali și o doctoriță cu o acuzație de malpraxis la activ.

Burnei a cerut senin să fie lăsat să se întoarcă în sistemul de stat. A fost refuzat, așa că s-a dus la privat. Pe lângă asta, a încercat să-și opereze nepotul fără acordul mamei (nora lui), deși și în cazul ei pusese un diagnostic greșit. Cu ce s-a ales până la urmă Burnei? Și-a pierdut posturile din spital și din Universitatea de Medicină și a primit o pedeapsă de doi ani jumate cu suspendare pentru șpăgile primite – ca o comparație, cu noua lege, poți să iei închisoare și de la 5 la 15 ani pentru droguri.

Pedeapsa pentru experimentele făcute pe copiii? Nu au mai fost, pentru că s-a prescris. În final, omul s-a pensionat, a rămas cu ceva bănișori și a făcut o singură zi de închisoare când l-au reținut procurorii. 

Să trecem puțin de la medici care acționează pe cont propriu la cei care au un simț al businessului ceva mai dezvoltat: oamenii de afaceri. Bine, e un pic mai greu de definit, pentru că unii sunt directori de spitale, dar fac afaceri și cu propriul spital, alții au o firmă, dar nu au afaceri reale, ci sunt doar un paravan pentru deturnarea fondurilor publice. 

Să luăm Hexi Pharma, de exemplu. Sigur îți amintești de investigațiile jurnalistice de după tragedia de la Colectiv care au arătat că mai mulți supraviețuitori ai incendiului au murit în spital din cauza infecțiilor nosocomiale. Una dintre principalele cauze a fost că dezinfectanții din spitale erau atât de diluați că aproape treceau drept apă chioară. Hexi Pharma era cel mai mare furnizor pe atunci, hegemonul contractelor cu statul, care făcea profituri imense.

Cum ar veni, în loc să fie bune de spălat pe jos, produsele lor aveau scopul de a spăla bani prin offshore-uri. După care patronul companiei s-a sinucis – așa zic procurorii, cel puțin –, iar firma și persoanele implicate au fost puse sub urmărire penală. Ce se mai aude despre dosar? O parte din acuzații s-au prescris, iar restul vor urma și ele destul de probabil același traseu. 

Dacă te pasionează subiectul și ai timp, poți să citești aici investigațiile despre Florin Secureanu, directorul de la Malaxa care și-a delapidat propriul spital. Da, cazuri de delapidări sunt multe, însă aici e fenomenal cât de miserupist o făcea omul. Omul făcea facturi fictive cu firme de bijuterii, lua zilnic două–trei mii de lei bani gheață din casieria spitalului și, culmea corupției, folosea fondurile spitalului public ca să plătească operația unei mătuși a iubitei lui la un spital privat. 

Omul fusese rezidentul lui Sorin Oprescu, deci știa meserie. Pe lângă asta, avea susținere de la politicieni PNL și PSD, era doctorand la Academia SRI, avea relații absolut peste tot. Probabil de aia și toată nonșalanța cu care acum se afișează drept mare personalitate în lumea medicală – deși el nici măcar nu mai opera de ceva ani – și merge liniștit prin vacanțe în Italia. Condamnări? Doar una în prima instanță, în timp ce alt dosar bate pasul pe loc. Aceeași poveste. 

După ce vezi toate cazurile de mai sus ai putea spune „vai, ce corupție e în sistemul de stat!”. Atunci să apelăm la privat să ne salveze, nu? E amuzant când te gândești că de multe ori același medic de la stat te trimite la tratamente și consultații la clinica lui privată, de unde ia bani și de la stat, dar și de la tine.

„Oh, dar asta nu e cu adevărat privat și piața liberă”, mai spun unii, „adevărați privați” sunt alții, cum ar fi clinicile sau marile spitale private care-și fac reclamă cu articole plătite la toate publicațiile online. Cumva, pot să le dau dreptate, deși inclusiv Burnei își trimitea pacienții la Regina Maria contra cost, dar după scandal, aceștia l-au scos de pe site și au cerut redacției Casa Jurnalistului să șteargă referința despre ei din articol. Of, alteță, nu așa merg lucrurile...

Treaba amuzantă e că și marile clinici private tot la banii de la stat trag. Vezi cazul din 2019–2020, când guvernul Orban a numit ministru al sănătății pe Victor Costache – un medic din mediul privat și, zic gurile rele, un reprezentant al lobby-ului privat. Mă rog, nu chiar atât de rele, pentru că omul nici nu depunea vreun efort să ascundă conflictul de interese. 

Nu, serios, omul era ca un copil cu ciocolată la gură care spune că habar n-are unde a dispărut ciocolata. Treaba a fost așa: la trei zile după ce Victor Costache a devenit ministru, hop, a semnat și un contract prin care a devenit angajat la clinica privată Polisano, deținută de gigantul MedLife. Omu’ meu a intrat după pe un Google Doc al ministerului și a adăugat personal Clinica Polisano – da, propriul angajator – pe lista de beneficiari ale unor fonduri de stat. 

E amuzant după să vezi cum se încurcă în declarații și spune că de fapt nu era chiar angajat, că opera pe gratis, dar în contract scria că e plătit și alte minciunele. În plus, să nu mai vorbim despre cât de solicitant e să fii șeful unui minister atât de complicat și să mai și operezi în paralel în Sibiu, care e la patru ore distanță de Capitală. Din fericire pentru el, a luat decizia să demisioneze înainte să ajungă în burn-out. Iar, de atunci, privații au revenit la tehnici mai subtile de promovare a privatizării sistemului de sănătate.

Whistleblowerii sau avertizorii de integritate sunt cei care demască abuzurile și nedreptățile din instituțiile în care lucrează. Asta a fost și Camelia Roiu, medicul de la Spitalul de Arși care, la scurt timp după Colectiv, a trimis presei filmarea în care se vede cum colcăie viermii în pielea de pe capul unui pacient. 

Larvele apăruseră din cauza condițiilor din spital, iar omul a murit la scurt timp după. Au urmat niște comunicate de presă, mesaje că se va face, se va drege, se va ancheta. Și s-a anchetat, numai că medicul Camelia Roiu a fost cea anchetată disciplinar. Prin 2021, aceasta spunea că încă speră să se schimbe ceva în bine, dar că ar alege să plece din țară dacă ar putea. 

Trist, nu? Din păcate, regula e că avertizorii ajung să fie pedepsiți, nu protejați. Colegii lor, dacă nu îi privesc ca pe niște „pârâcioși” care lovesc în prestigiul instituției, sunt indiferenți și lipsiți de solidaritate. Cum a fost și cazul celor doi asistenți medicali de la Spitalul Universitar București, care au făcut greva foamei în 2018. Oamenii se plângeau de mizeria din spitale și de că nu se respectă niște norme minime de igienă, dar pe toată durata protestului au rămas destul de singuri.

Sigur, să fii abandonat de colegi e nasol, dar și mai e nasol e că avertizorii sunt abandonați tocmai de noi, pacienții, cei pentru care își riscă slujba și siguranța. Vezi știrea, te revolți, zici un mersi pentru dezvăluiri, după care-ți vezi de-ale tale. Mai departe se descurcă singuri.

Da, știu că asta o auzi de obicei de la câte o tanti care a crescut cu Veronica se întoarce, care a găsit răspunsul panaceu pentru orice discuție, dar capătă cu totul alt sens când vine vorba de medicină. Mai exact, de facultățile de medicină. 

Era o vreme când auzeai an de an de câte un scandal de corupție universitară. Cum ar fi cazul celor doi șefi de catedră de la Carol Davila audiați de DNA pentru că ar fi cerut mită între cinci sute de lei și cinci sute de euro de la studenți. Tot la Carol Davila a mai fost alt scandal de corupție cu reabilitarea universității, pe modelul „dai banul, iei contractul”. Mai ai încă un scandal de corupție la Facultatea de Medicină în Galați, altul la Iași sau în Cluj, unde un profesor cerea favoruri sexuale pentru a da notă de trecere. Iar astea sunt doar cele investigate și cunoscute.

În rest, corupția e tot în floare: se știe bine „piața șpăgilor” și ce preț are fiecare examen. Faptul că marii baștani din Sănătate sunt de obicei și profesori universitari și șefi de spital și patroni de clinică privată explică multe. 

E dezastruoasă situația? Este. Se schimbă ceva? Da, oarecum. E o diferență între generația nouă și cele vechi. Ajută și că salariile medicilor au crescut în ultimii ani la un nivel la care poți să trăiești. 

Nu poți însă să aștepți doar inițiative individuale de eroism sau să se schimbe generațiile în 20 de ani, pentru că cine știe, poate te îmbolnăvești chiar mâine și o să ai nevoie de ajutor medical.

E nevoie de organizare din partea medicilor cu simțul datoriei și de o finanțare mai mare pentru un sistem public accesibil tuturor. Alternativa e fie să continuăm cu sistemul actual, fie să-l privatizăm și să trecem în legalitate accesul doar celor cu bani la sănătate.