Familia mea m-a traumatizat, dar n-am cum să plec de acasă. Ce pot să fac?

Uneori, tocmai oamenii care ar trebui să te iubească și să te protejeze îți fac cel mai mult rău. 

Evenimentele traumatizante, abuzurile și neglijarea se pot petrece acasă fiindcă ai mai multe șanse să fii rănit de cei apropiați, la propriu și la figurat, și fiindcă familiile pot transmite mai departe traumele generaționale. Asta înseamnă că uneori oamenii n-au încotro decât să facă față sarcinii dificile de a trăi împreună cu cei responsabili pentru durerea lor. Shae Chisman, o psihoterapeută din Georgia, Statele Unite, a spus că poate fi extrem de obositor pentru mintea și fizicul unei persoane. 

„Este epuizant să te simți triggered și nesigur în propria casă și în propriul corp. Când asta se întâmplă în copilărie, înainte să se dezvolte complet creierul, poate duce la schimbări mentale, emoționale și fizice care persistă”, a spus Chisman. 

Vanessa Pezo, o terapeută din California, a spus că experimentarea abuzului familial sau a traumei afectează cel mai probabil modul cum oamenii gestionează emoțiile, cum se percep pe ei înșiși și ce simt legat de viitor. Adesea, a spus ea, supraviețuitorii traumelor vor să înțeleagă ce s-a întâmplat, să justifice într-un fel sau altul. Unii ajung să se învinovățească pe ei înșiși și să-și asume responsabilitatea pentru abuz sau pentru faptul că au fost ignorați, ca și cum ei ar fi cauzat asta într-un fel. Alții s-ar putea să submineze gravitatea a ceea ce au îndurat, lucru care i-ar putea conduce în alte relații nesănătoase unde este repetat abuzul sau neglijarea. 

Toate situațiile potențial traumatizante sunt diferite și să ieși din ele și să te vindeci e nevoie de schimbări unice și personale. Există totuși niște lucruri care să te ajute să te simți în siguranță și să ai grijă de sănătatea ta mentală pe termen lung. 

„Dacă trebuie să locuiești cu un membru al familiei care te-a rănit sau care nu a avut grijă de tine așa cum ar fi trebuit, prioritatea ta trebuie să fie să-ți asiguri siguranța fizică și emoțională”, a spus Chisman.

Potrivit lui Pezo, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine este să ieși din acea situație ca să poți începe vindecarea. „Gândește-te la ce suport ai disponibil”, a spus ea și a indicat către posibilitatea de a te muta cu prietenii, chiar și temporar, să cauți adăposturi dacă sunt disponibile sau să mergi la poliție dacă asta te face să te simți în siguranță.”

Pezo a adăugat că oamenii în astfel de situații ar trebui să aibă un plan pentru prevenirea abuzului dacă și când e posibil în timp ce se pregătesc să plece. Asta include să aibă persoane sau linii telefonice unde să sune în caz de urgențe. De asemenea, gândește-te la ce ai avea nevoie ca să pleci. Poate să ai niște bani puși deoparte, să-ți aduni documentele și medicamentele importante și să împachetezi totul pentru când ești gata să pleci. 

„Să pleci din situații abuzive e important, dar poate fi dificil și implică mult sacrificiu. Să ai un plan poate face procesul mai lin și ajută supraviețuitorii să se simtă mai în control”, a spus Pezo.

Dar nu toată lumea poate pleca de acasă. Pentru început, mulți s-ar putea să nici nu-și dea seama că sunt abuzați sau că să plece dintr-o situație abuzivă ar fi o opțiune. Există mereu și problema banilor, a sănătății fizice și a siguranței și locurile unde să te duci. Dar există și alte modalități prin care oameni pot găsi răgaz mental și emoțional. 

„Oferă-ți timp să-ți recunoști emoțiile, să înveți modalități sănătoase de coping și cum să-ți oferi ție dragostea, compasiunea sau protecția pe care nu le-ai primit de la membrii familiei”, a spus Pezo. 

Poate părea dificil să vorbești despre situație, mai ales când membrii familiei nu sunt dispuși să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor sau când e prea dificil pentru victimă să vorbească despre traumă. În asemenea cazuri, poate că te temi că abordarea traumelor din trecut ar putea agrava problemele în loc să le rezolve. Dar Chisman a spus că să nu vorbești despre traumă poate înrăutăți lucrurile pe termen lung. Dacă opțiunea este disponibilă pentru tine, să vorbești despre durerea ta cu alți membri ai familiei și chiar cu un terapeut s-ar putea să fie o modalitate bună prin care să începi să te vindeci. 

Cu toate astea, e important să-ți amintești că membrii familiei pot sau nu pot să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Dacă nu o fac, nu înseamnă că emoțiile tale sunt invalide. 

„Uneori, membrii familiei vor nega ce au făcut. Sau vor spune că ești tu prea sensibil sau că trebuie să treci peste trecut”, a spus Pezo. „Este important să-ți oferi spațiu ca să procesezi ce ți-a întâmplat și ce impact a avut asupra ta. Experiențele și emoțiile tale sunt valide. Învață să practici autovalidarea, poate fi un pas important în vindecare.”

În cazuri de genul, Joe Kort, un terapeut de cuplu și sex din Michigan, a spus că cel mai important mod de gândire este să „recunoști că vei lucra la tine fără ajutorul lor”. Poate fi dificil pentru unele persoane, dar e realitatea pe care trebuie să o înfrunte. 

Un alt lucru pe care oamenii îl pot face este să folosească unelte de echilibrare emoțională sau tehnici de împământare care ajută ancorarea corpului în momentul prezent și te fac să te simți în siguranță. 

O tehnică de coping este „Activitatea 5, 4, 3, 2, 1”, a spus Chisman. „Identifică cinci lucruri pe care le poți vedea în camera în care ești, patru lucruri pe care le poți atinge fizic, trei lucruri pe care le poți auzi, două pe care le poți mirosi și unul pe care îl poți gusta.”

Faptul că nu poți să pleci de acasă nu înseamnă că trebuie să-ți petreci tot timpul acolo. Să creezi spațiu fizic și psihologic între tine și familia care te-a traumatizat poate să te ajute. Dacă nu petreci atât de mult timp în preajma oamenilor, în locuri care te fac să te simți nesigur, te vei simți mai rar nesigur. 

Kort te sfătuiește să te apuci de hobby-uri pentru care trebuie să ieși din casă, cum ar fi sportul, muzica și teatrul sau activități în aer liber. Aceste hobby-uri te pot ajuta să găsești și să-ți clădești un sistem de suport mai larg, lucru cu cât mai important cu cât oamenii care ar trebui să te iubească și să te protejeze fac exact opusul. 

„Să-ți lărgești suportul social poate fi extrem de ajutător”, a spus Chisman, care te sfătuiește să te conectezi cu alții din grupuri sau comunități de sprijin.

Niciunul dintre lucrurile astea nu sunt menite să forțeze oamenii să-i ierte pe cei pe care nu sunt încă pregătiți să-i ierte. Dar să ierți și să te vindeci sunt lucruri diferite. Potrivit lui Chisman, să înțelegi că iertarea nu este o necesitate pentru vindecare este un semn că persoana respectivă se vindecă de pe urma traumei.

Kort este de părere că poți testa asta dacă-ți observi emoțiile în timp ce vorbești cu membrii familiei care te-au rănit sau când vorbești despre ce s-a întâmplat. Dacă există puține resentimente sau deloc, ești pe drumul cel bun.  

Nu uita: „Iertarea nu e o necesitate, dar acceptarea da”, a spus Kort.