Publicitate
18+

De ce adori cum miroase partenerul tău

Am analizat mecanismul genetic care ne împiedică să facem sex cu rudele noastre.

de Sirin Kale; translated by Oana Maria Zaharia
14 Martie 2018, 5:00am

Fotografie de Bonninstudio via Stocksy

Mama Natură are tot felul de șmecherii pe care noi abia acum am început să le înțelegem – de exemplu, numerele Fibonacci ascunse în petalele florilor, tiparele complexe de zbor ale păsărilor migratoare sau simetria perfectă a fulgilor de zăpadă. Dar acum, știința ne poate ajuta să înțelegem unul dintre cele mai impenetrabile secrete: cum reușim să nu facem sex din greșeală cu rudele noastre? Se pare că totul are legătură cu felul în care mirosim.

Dr. Claus Wedekind de la Universitatea din Berna mi-a explicat că suntem programați genetic să discernem prin miros dacă potențialii parteneri ne sunt rude și să-i respingem sau acceptăm în funcție de asta. Wedekind, expert în selecția sexuală umană, e specializat în analiza unui grup de gene numit complexul major de histocompatibilitate (CMH). Aceste gene joacă un rol esențial în sistemul imunitar al vertebratelor și de multe ori sunt testate pentru a determina cât de potriviți sunt anumiți indivizi pentru transplantul deorgane. Dacă donatorul tău de organe nu are același bazin de gene MHC, sunt șanse mai mari ca transplantul să nu funcționeze. În cazul oamenilor, feromonii secretați de corp ajută la identificarea genelor MHC la fiecare individ.

În plus, genele MHC pot demonstra compoziția genetică a unui individ. O persoană cu gene MHC foarte similare cu alte tale îți poate fi rudă; o persoană cu un cod genetic foarte diferit nu e rudă cu tine.

„Am citit un vechi studiu științific din 1976 despre cum influențează genele MHC mirosul urinei la șoareci”, mi-a zis Wedekind. „S-a descoperit că șoarecii masculi și femele preferă șoarecii care miros diferit, pentru că au gene MHC diferite.” Autorii raportului au sugerat că acesta ar putea fi un mecanism care să împiedice împerecherea în familie.

Sugestia i-a rămas în cap lui Wedekind. „Mi s-a părut că are sens. Un astfel de mecanism chiar împiedică automat cuplarea între rude.”

Inspirat, cercetătorul a hotărât să testeze ipoteza pe oameni în 1995. Oare mirosul ne arată cât de înrudiți suntem cu alți oameni? Cât de mult ne influențează chestia asta alegerile romantice? „Am vrut să aflu dacă genele MHC au un rol important în evitarea împerecherii între rude”, a explicat el.

„Această funcție a genelor MHC sunt o rămășiță evoluționară veche. E un mecanism foarte vechi care s-a dezvoltat într-o perioadă în care oamenii trăiau în triburi de câte o sută de persoane și relația genetică dintre indivizii din trib nu era mereu clară”, mi-a zis Wedekind.

Deși indivizii știau cine e mama lor, poate că nu știau cine e tatăl sau care sunt originile genetice ale familiei extinse. „Era posibil ca partenerii de împerechere din trib să fie pe jumătate frați cu tine și să nu știi asta”, a explicat el. Rezultatul. Un incest involuntar.

Unele persoane aflate în relații incestuoase au argumentat că nu e nimic în neregulă – cel puțin din punct de vedere etic – la sexul consensual cu o rudă. Dar un lucru e sigur: incestul e o idee foarte proastă când vine vorba de procreere. Copilul rezultat dintr-o astfel de relație are șanse mari de a contracta mai multe boli genetice și va avea o durată de viață mai scurtă. Așa că e normal ca oamenii să fi dezvoltat un mecanism prin care să evite acuplarea cu rudele.

În experimentul lui, Wedekind a recrutat 49 de studente și 44 de studenți. Studentele au primit tricouri care fuseseră purtate de șase participanți și le-au rugat să le evalueze după miros. Jumătate dintre tricouri fuseseră purtate de bărbați care aveau gene MHC similare cu ale femeilor și jumătate fuseseră purtate de bărbați cu gene MHC diferite de ale lor.

Femeile au preferat ca parteneri bărbații cu gene diferite de ale lor, a explicat Wedekind. Practic, suntem programați să preferăm parteneri sexuali care nu au gene similare cu ale noastre și să respingem persoanele care au același bazin genetic ca noi.

În mod fascinant, femeile care luau pastila contraceptivă au preferat tricourile bărbaților cu gene similare cu ale lor. „Din cauză că pilula contraceptivă asimilează, într-o oarecare măsură, efectele sarcinii asupra corpului femeii, e posibil ca femeile însărcinate să prefere mirosul unor indivizi cu gene MHC similare cu ale lor pentru că femeile însărcinate preferă să fie în jurul rudelor care să le susțină pe parcursul sarcinii”, a explicat Wedekind. Totuși, e nevoie de mai multe cercetări ca să ajungem la o concluzie clară.

Studiul cu tricouri al doctorului Wedekind e susținut de o generație întreagă de cercetători, deși există mici dezacorduri cu privire la anumite detalii. De exemplu, se dezbate în continuare dacă preferăm să găsim parteneri care sunt doar diferiți genetic de noi sau sunt chiar la polul opus de tipul nostru de gene MHC. „Acum ceva vreme, știința a realizat că cea mai bună strategie nu e neapărat diferența maximală, cât cea optimală”, mi-a explicat într-un e-mail profesorul Charles Wysocki de la Universitatea din Pennsylvania.

În orice caz, dovezile că genele MHC joacă un rol important în selecția partenerilor e atrăgătoare: o recenzie din 2015 a 34 de studii științifice a descoperit că „MHC e implicat în alegerea partenerului în multe populații și că, lăsând la o parte factorii socio-economici care complică lucrurile (cum ar fi ritualurile de igienă care ne maschează mirosul natural), populațiile umane își aleg partenerii cu gene MHC diferite.”

Așadar, dacă îți place cum miroase persoana cu care faci sex ocazional, e perfect! Dar cum nu trăim în comunități atât de izolate ca pe vremuri, probabil că riscul să faci sex cu o rudă nu e foarte mare.

„Ecologia de azi nu se potrivește cu ecologia din vremea când a evoluat acest mecanism evoluționar. Dacă întâlnești pe cineva cu un MHC similar cu al tău, probabil că nu ți-e rudă. Deci mecanismul și-a pierdut funcția evoluționistă, dar încă există”, a explicat Wedekind.

Tagged:
Rude
familie
genética
παρτενέρ
miros
studiu