Povestea transilvăneanului care a creat o sectă în America cu „arhive de la Vatican”

Cel puțin așa povestește Szekely în memoriile lui scrise șaizeci de ani mai târziu, când nu a mai rămas nimeni în viață să-l poată contrazice.

Rancho la Puerta, stațiunea pe care Szekely a fondat-o în Mexic în primii ani din cel De-al Doilea Război Mondial, e încă înfloritoare. Evanghelia Eseniană a Păcii a fost tradusă de el în engleză în 1930, dar nu a avut un efect prea mare asupra creștinismului mainstream. În schimb, învățăturile lui Szekely despre nutriție au ecouri până azi în trendurile de wellness: fructe și legume crude, sucuri, iaurt, cereale integrale.

Evanghelia eseniană e în viață și azi prin pâinea eseniană – pâinea din grâu încolțit a lui Ezekiel 4:9, cea mai faimoasă variantă, se găsește în toate magazinele naturiste din Statele Unite. E o pâine integrală cu grâu încolțit și leguminoase. Food of Life, brutăria din sudul Californiei care produce Ezekiel 4:9, nu îi recunoaște originile. Dacă citești versetul din Biblie de pe ambalaj („Să pui și grâu, ovăz, fasole, linte, mei și alac”), ai zice că rețeta e bazată pe scripturile iudaice.

Dar evanghelia eseniană se diferențiază în mod foarte interesant de scripturile canonice. 

În perioada timpurie a stațiunii, oaspeții ieșeau dimineața din corturi și salutau soarele și dealurile înverzite. Făceau exerciții de respirație și mișcare și își expuneau corpurile elementelor naturii. Mâncau fructe și legume proaspete și iaurt din lapte de capră. Apoi ajutau la muncă în grădină – taxa săptămânală pentru Rancho La Puerta era de 17,50 dolari plus două ore și jumătate de muncă pe zi.

Szekely, care avea pe atunci treizeci și ceva de ani, le dirija exercițiile și ținea seara discursuri în franceză și esperanto, presărate cu greacă veche, latină și ebraică. Avea niște sprâncene dese și ciufulite și un aer bonom. Mulți îi ziceau „Profesorul”.

Călătoria Profesorului din Vatican în nordul Mexicului l-a purtat în jurul lumii. După Roma, Szekely s-a oprit la universitatea din Paris, unde și-a terminat studiile. De acolo, a pornit spre sudul Franței, ca să se alăture unei comune zoroastriane aliată cu mișcarea germană Lebensreform (reforma vieții), care încuraja drumețiile în natură, plajele de nudism și dietele cu mâncare crudă. La 29 de ani, Szekely a plecat în Tahiti, unde a studiat tradițiile polineziene și a oferit consiliere nutrițională pentru o comunitate de leproși.

În Tahiti, Szekely a întâlnit două persoane care i-au influențat viitorul. Prima a fost un tânăr aristocrat britanic pe nume Lawrence Purcell Weaver, care primise un diagnostic de boală terminală și își petrecea ultimele luni din viață călătorind în jurul lumii. A doua persoană a fost Deborah Shainman, viitoarea soție a lui Szekely – care avea atunci 12 ani și era fiica unor vegetarieni din New York care plecaseră din oraș în timpul Marii Crize Economice în căutarea unei diete mai sănătoase.

Damilia Shainman s-a întors în Statele Unite după ce economia și-a revenit, iar Weaver a urmat sfaturile nutriționale ale lui Szekely și s-a însănătoșit. L-a chemat pe Szekely în Anglia în anul care a urmat și cei doi au cofondat Societetatea Internațională de Biogenică (SIB). Cu Weaver ca traducător și  editor personal, Szekely a scris zeci de cărți despre filosofie, traiul sănătos și ceea ce Szekely numea cosmovitalism, o combinație de tradiții indigene mistice cu știința secolului douăzeci. SIB a publicat și o traducere în engleză a Evangheliei Eseniene a Păcii.

La sfârșitul anilor 1930, un mic grup de europeni și nord-americani boemi s-au adunat să studieze împreună cu Szekely în Anglia, apoi în Caraibe, apoi în sudul Californiei. În California, acesta s-a reunit cu familia Shainman, iar Edmond, care avea atunci 34 de ani, și Deborah Shainman, care avea 17, s-au căsătorit în 1939. Pe atunci, Transilvania făcea parte oficial din România, iar România era de partea germanilor, așa că Statele Unite n-au vrut să-i reînnoiască viza lui Szekely. Germania invadase Polonia, Marea Britanie și Franța îi declaraseră război și, deși Szekely își ascunsese mult timp originile evreiești, toți evreii est-europeni fugeau atunci spre America de Nord. Cuplul s-a stabilit în Mexic, lângă San Diego. Acolo au construit o comunitate bazată pe învățăturile lui Szekely și au invitat californienii să învețe alături de el.

„Omul e un microcosmos într-un macrocosmos”, a scris Szekely în The Essene Science of Life. „Trăiește într-un câmp de forțe diverse. Sănătatea lui e în armonie cu forțele cosmice și naturale – bolile fizice sau mintale apar când omul nu e în armonie cu ele. Cosmoterapia e cel mai vechi și cel mai modern sistem de vindecare, practicat de marii maeștri ai tuturor epocilor.”

Szekely credea atât în Buddha, cât și în Lao-Tsu. La fel și esenienii. Flavius Iosif, un academician roman din primul secol, i-a descris pe esenieni ca pe o sectă de evrei care trăiau în comunități mici, refuzau să aibă sclavi, nu mâncau carne și își foloseau talentele ca să îi vindece pe bolnavi. „Esenienii din Palestina, de la Marea Moartă, și cei de la Lacul Mareotis din Egipt au fost marii vindecători ai Antichității”, a zis Szekely la două mii după existența acestora. „Au dezvoltat o coordonare perfectă între toate forțele fizice și materiale.”

Esenienii nu au lăsat în urma lor texte în afară de cele pe care Szekely le-a descoperit în arhivele secrete ale Vaticanului. Iisus cel din tradiția eseniană le vorbea credincioșilor lui despre Dumnezeu Tatăl, dar și despre Mama Pământ și cele patru elemente naturale: Îngerul Soarelui, Îngerul
Apei, Îngerul Pământului și Îngerul Aerului. Scriptura îmbina creștinismul cu iubirea pentru natură și considera că sănătatea fizică era un barometru al sacralității.

Acest Mesia le recomanda adepților să mănânce conform mișcării Lebensreform: legume, cereale, lapte proaspăt și miere. Le recomanda să țină post regulat și să își facă și clisme.

La Rancho La Puerta, unde Deborah Szekely era responsabilă de mulsul caprelor, grădinărit, colectarea mierii și hrănirea oaspeților după metoda eseniană, aceasta făcea și pâinea eseniană după rețeta din scriptură:

Lasă îngerii Domnului să pregătească pâinea. Umezește cerealele, ca să intre în ele Îngerul Apei. Apoi lasă-le la aer, ca să le îmbrățișeze Îngerul Aerului. Și lasă-le la soare, în paza Îngerului Soarelui. Binecuvântarea celor trei îngeri va face grâul să încolțească. După ce au încolțit, zdrobește cerealele și fă din ele pâinici. Pune-le la soare din nou să se usuce. După ce soarele a urcat sus pe cer, întoarce-le pe partea cealaltă până la apus.

Iisus cel esenian și traducătorul lui din secolul 20 credeau că plantele încolțite erau cea mai nutritivă formă de alimentație. Așa că Deborah lăsa grânele la încolțit și apoi făcea din ele pâine care semăna cu niște biscuiți enormi.

În vremea în care a apărut fiica lor, Sarah Livia Brightwood, care încă se ocupă de Rancho La Puerta împreună cu mama ei de 99 de ani, bucătarii renunțaseră la biscuiții uscați la soare în favoarea pâinii „zarathustriene”, o franzelă din grâu încolțit. Avea exteriorul tare ca piatra și interiorul foarte moale.

Veridicitatea scripturii eseniene nu pare să îi intereseze prea tare pe fanii lui Szekely din sudul californiei. Aceștia sunt pregătiți să încerce orice îi poate face mai frumoși sau mai sănătoși. Pe la mijlocul secolului 20, Los Angeles s-a umplut de cafenele naturiste și de magazine care vindeau tot felul de ciudățenii precum germeni de cereale și pudră de ficat. Familia Szekely s-a integrat rapid în această lume și a atras mulți californieni la Rancho La Puerta să studieze cosmovitalismul. Au deschis și o a doua stațiune în Escondido, numită The Golden Door. Între 1950 și 1960, a funcționat ca stațiune pentru vedete. Mulți oameni susțineau că se simt mai bine după ce petreceau câteva săptămâni acolo și făceau exerciții, mâncau sănătos și stăteau la soare.

În acest timp, nutriționiștii cu studii reale se luptau să convingă lumea să nu pună botul la profeții precum Edmond Szekely.

În 1960, hipioții spirituali au început să propovăduiască cu entuziasm peste tot Scriptura eseniană a Păcii, așa cum distribuiseră și Bhagavad Gita sau profețiile lui Aleister Crowley. Evanghelia a devenit baza meniului la The Source, un restaurant vegetarian popular operat de familia Source, discipolii lui Father Yod, care se îmbrăcau în mantii albe, înregistrau albume de rock psihedelic și trăiau într-o casă enormă în Hollywood.

În anii 1970, tinerii cu părul lung care lucrau în brutăriile precum Wildflour din Ann Arbor, Michigan, urmau rețeta eseniană de făcut pâine. Patruzeci de ani mai târziu, când am vorbit cu unii dintre ei, mi-au zis că pâinea eseniană e o formă de artă care s-a pierdut. 

Cam în aceeași perioadă, Rancho La Puerta a început să cumpere pâine eseniană de la o brutărie din sudul Californiei. Sarah Livia Birghtwood a lăudat-o mult și a zis că și-ar fi dorit să mănânce așa ceva în copilărie.

Compania care o producea se numea Food for Life și face și acum pâinea Ezekiel 4:9. Pe site-ul ei, compania scrie că a fost înființată de patriarhul Max Torres în 1964, în aceeași comunitate de pasionați de nutriție unde Edmond Szekely își preda învățăturile. N-am găsit mai multe despre asta, iar compania n-a vrut să-mi răspundă la întrebări. În schimb, în cartea lui Ezekiel din Vechiul Testament, capitolul 4 zice că profetul i-a avertizat pe israeliți că babilonienii vor cuceri Ierusalimul și că vor fi obligați să supraviețuiască cu pâine făcută din mâncarea animalelor și prăjituri arse din propriile fecale. Deci nu prea sună a rețetă divină. Totuși, rețeta lui Ezekiel se potrivește perfect cu cea a lui Iisus în Evanghelia eseniană a Păcii.

Pâinea Ezekiel 4:9 care se găsește azi în magazine e o relicvă nutrițională care nu mai are nicio legătură cu tradițiile care au creat-o. La fel bem și ceaiurile Celestial Seasonings pentru că un vegetarian din secolul 19, Sylvester Graham, a zis că ceaiul adevărat (adică frunzele de Camellia sinensis), cât și carnea și zahărul ne slăbesc organismul. Păstrăm în dulăpiorul cu medicamente laxative pentru că așa recomandau doctorii din secolul 20.

De-a lungul istoriei omenirii, sănătatea a fost amenințată de mii de pericole pe care nu le putem prezice sau controla și ele ne-au făcut să încercăm tot felul de dubioșenii precum irigarea colonului sau ultramaratoanele. Americanii, cel puțin, sunt disperați după diete stricte și suplimente care promit restaurarea rapidă a sănătății, chiar dacă nu se pot ține de ele. Poate că nu e de mirare că Edmond Bordeaux Szekely a recurs la spiritualitate și a legat de ea nutriția. Dacă un academician cu idei bune despre diete și exerciții nu ne-a putut convinge să mâncăm mai bine, poate că universul va reuși.

Jonathan Kauffman e un jurnalist care a primit premiul James Beard și autor al cărții Hippie Food, o istorie a mișcărilor naturiste din anii 1970.