Vreau să mă despart de iubitul meu, dar mi-e teamă să nu-și facă rău

Niciodată nu va fi ușor să te desparți de o persoană. Fie că a fost un nesimțit cu tine, fie că ați luat-o pur și simplu pe căi diferite în viață, mereu va exista doliul pentru ceea ce ați experimentat împreună și ce ar fi putut fi în viitor. 

Despărțirile sunt cu atât mai complicate când partenerul se chinuie cu sănătatea mintală. Dar asta înseamnă că ar trebui să menții relația, chiar dacă simți că s-a terminat? Și există vreo modalitate de a te despărți de partener fără niciun impact negativ? Nu chiar. 

Ca să aflu mai multe despre această situație grea, am vorbit cu specialista în relații Eleanor Butterworth. 

Eleanor spune că „Nu ar trebui să stăm în relații în care nu vrem să fim, chiar dacă cineva are o sănătate mintală precară.”

„Cum nu e bine pentru tine să stai cu un partener din frică sau obligație, în același fel nu e bine pentru partenerul tău să fie cu cineva care îi e alături din acele motive. Pe termen lung, nu-l va ajuta să-și îmbunătățească sănătatea mintală.”

De asemenea, un bun momento:

„Nu e rolul tău să-ți asumi responsabilitatea pentru sănătatea lui mintală.”

Înainte să intrăm în strategii de despărțire, Eleanor a spus că multe persoane cu probleme de sănătate mintală pot să o gestioneze foarte bine. 

„O persoană cu probleme de sănătate mintală poate fi un partener la fel de respectuos și iubitor ca unul fără ele, așa că ar trebui să fim atenți să nu punem comportamentul nesănătos pe seama sănătății mintale.”

Hai să nu stigmatizăm sănătatea mintală, ok?

Când spune asta, Eleanor notează că o persoană care încă învață cum să-și gestioneze sănătatea mintală ar putea să-l facă pe celălalt partener să se simtă ca și cum ar trebui să fie îngrijitorul, mai degrabă decât un partener. 

„Asta poate duce la un dezechilibru în relație, unde una dintre părți ar putea simți ca și cum speranțele și visurile sale sunt secundare nevoilor partenerului său. Oricând are loc acest tip de dezechilibru într-o relație, poate afecta cât de sustenabilă este relația.”

Eleanor a detaliat semnele la care să fii atent. Se împart în trei categorii.

Prima este o dispoziție scăzută care s-ar putea prezenta ca mai puțin interes în socializare, izolare de familie și prieteni, somn precar și griji pentru trecut sau viitor. Poate avea energie și motivație scăzute și să nu facă lucrurile care îi plăceau cândva. 

Dacă partenerul tău se chinuie cu bunăstarea emoțională, s-ar putea să reacționeze mai intens la situații sau să se teamă de respingere. S-ar putea chiar să aibă comportament autodistructiv. 

Dacă are anxietate, partenerul tău s-ar putea să evite locurile aglomerate, precum transportul public sau mulțimile. Alte probleme de sănătate mintală pot fi mai evidente, precum paranoia, mania sau psihoza, de exemplu. 

Bineînțeles, fiecare relație, persoană și situație sunt diferite. Nu ai cum să urmărești niște indicații pas cu pas pentru viață, mai ales când vine vorba despre emoții. Dar Eleanor îți oferă câteva strategii care pot ajuta ambele părți. 

În primul rând, alege momentul și locul potrivit ca să ai discuția aceasta dificilă. Pentru început, gândește-te la un loc în care vă simțiți în siguranță. Eleanor recomandă undeva în public, sau poate v-ați simți mai confortabil să aveți discuția acasă la partenerul tău, unde are un sistem de suport. 

„Oricare loc ai alege”, spune Eleanor, „este foarte important să fiți treji amândoi.”

Drogurile și alcoolul pot face emoțiile să se simtă mai intense. Așa că, deși poate fi tentant să bei puțin înainte de întâlnire, probabil că nu e cea mai înțeleaptă (sau sigură) idee. 

Potrivit lui Eleanor „Partea ta în situația de față este să spui adevărul într-un mod grijuliu. Și dacă adevărul tău este că nu vrei să fii în relație, trebuie să spui asta.”

Poate că simți că e mai natural să vă despărțiți „încet” prin a oferi o pauză sau un timp pentru a vă reevalua relația în viitor. Eleanor recomandă să nu faci asta. 

„Fii atent să nu promiți lucruri care pot părea mai ușoare pe termen scurt, dar care vor face situația mai dureroasă pentru amândoi pe termen lung.”

Dacă-ți faci griji pentru siguranța partenerului (de exemplu, dacă a amenințat cu autovătămarea sau are un istoric de automutilare), contactează un prieten sau un membru al familiei care poate să-i ofere suportul de care are nevoie. 

„Spune-i ce se va întâmpla, ce te preocupă și cere-i să fie acolo pentru partenerul tău”, spune Eleanor. 

Bineînțeles că astfel de amenințări te pot îngrijora, dar Eleanor spune că uneori oamenii pot folosi amenințările de autovătămare ca să controleze alegerile partenerului. 

„În special dacă sugerează că va fi vina ta dacă alege să se rănească.”

„Astea sunt tactici abuzive”, spune Eleanor. „Fie că persoana intenționează să fie sau nu abuzivă, nu ești responsabil pentru deciziile altcuiva.”

Dacă tu ești în situația asta, Eleanor recomandă să primești susținere în plus de la un terapeut. 

Așa cum am menționat mai devreme, e greu să te desparți de cineva și oricât de mult ai încerca, probabil că nu poți evita rănirea unei persoane (inclusiv pe tine) în acest proces. 

Eleanor recomandă să activezi rețelele de suport. „Nu te gândi atât de mult la partenerul tău încât să uiți de tine.”

Până la urmă, e important să ții minte că ești o persoană din viața partenerului tău. Și, deși un partener poate fi un sistem de suport principal, e important să nu fie singurul. 

„O parte din orice proces de sănătate mintală presupune să construiești o gamă de sprijin atât formal, cât și informal”, spune Eleanor, „și dacă o persoană are aceste tipuri de sprijin pe lângă relație, poate începe să apeleze la ele odată ce se termină relația.”

Bunăstarea ta este importantă și, până la urmă, n-ar trebui să stai într-o relație în care nu vrei să fii. Atât de simplu. Nu îți face bine nici ție, nici celeilalte persoane din relație. 

„Nu e rolul tău să-i fii psihoterapeut.”