Problema corporală despre care bărbații nu vor să vorbească

Unul dintre cele mai bune articole despre cultura dietelor pe care l-am citit a fost scris de actorul american Matthew McGorry, cunoscut pentru rolul de gardian în serialul Orange is the New Black.

În articol, publicat pe Medium, McGorry a scris despre tulburarea sa alimentară declanșată când s-a îngrășat puțin și i s-a spus că nu va mai prinde roluri principale. „O perioadă lungă de timp am crezut că să fiu plinuț era cel mai rău lucru. Bărbații trebuie să fie tari, puternici și masivi”, a scris el.

Povestea lui McGorry reamintește că tulburările alimentare nu afectează doar femeile.

„În Italia, doar cinci până la zece la sută din oamenii cu anorexie, și zece la sută din cei cu bulimie, sunt bărbați”, spune dieteticiana Viviana Valtucci. În America de Nord statisticile sunt similare. „Dar nu este nicio diferență între sexe când vine vorba de mâncatul compulsiv. Apoi mai este și bigorexia, obsesia să ai un corp musculos, neclasificată ca boală, dar care afectează bărbații.”

Asemenea anorexiei, bigorexia are legătură cu dismorfia corporală, o obsesie delirantă față de „defectele” pe care le percepi la corpul tău. În timp ce anorexia este efortul constant de a rămâne slab/ă, bigorexia (sau dismorfia musculară) poate fi definită ca o grijă obsesivă că nu ești îndeajuns de musculos și tonifiat. Conform NHS, dismorfia corporală poate duce la depresie, automutilare și suicid.

Obsesia pentru fitness este o parte fundamentală a culturii wellness și dietei, unde chiar și cele mai aparent sănătoase obiective personale pot ascunde adesea aspirații estetice nesănătoase sau nerealiste, de exemplu să ajungi la un anumit procent de grăsime corporală. Pentru bărbații care încearcă să se construiască și sculpteze în forme idealizate, dietele precum paleo sau keto sunt văzute adesea mai „masculine” pentru asocierile ridicole cu oamenii peșterilor, deși nu sunt sustenabile, ba chiar sunt periculoase pe termen lung, mai ales combinate cu steroizi anabolici.

„Masculinitatea toxică creează idealuri corporale de neatins”, spune Giuseppe Magistrale de la Centro Pugliese per i Disturbi Alimentari (Centrul pentru Tulburări Alimentare din Apulia), din propria experiență cu această problemă.

Magistrale descrie experiența avută în comunitățile de bodybuilding și powerlifting ca pe „o lume care mi-a oferit sentimente grozave de putere și adăpost, unde am împărțit totul în corpul corect versus corpul greșit. Eram obsedați de greutate și de procentaje de grăsime. Îmi amintesc ce a scris un tip pe un forum de fitness: «Nu sunt sigur că vreau să o invit pe tipa aia în oraș până brațul meu nu atinge 44 de centimetri.» Totul se învârte în jurul corpului.”

Deși experiența lui poate părea extremă pentru unii, Magistrale spune că există semnale de alarmă după care bărbații să fie atenți. „M-aș alarma dacă angajamentul de a-mi schimba corpul începe să-mi mănânce tot timpul, sau dacă ajung să-mi neglijez relațiile și să dezvolt un comportament compulsiv”, explică el. „Problema nu este fitnessul în sine, ci gândirea că este soluția pentru toate problemele tale. Încerci să depășești rușinea vizavi de corpul tău, care de fapt nu va dispărea niciodată.”

Apoi mai e faptul că bărbaților le e greu să ceară ajutor. „Dacă se duc la terapie o fac pentru alte probleme, iar obsesia cu fitnessul apare mai târziu”, spune Magistrale. Valtucci îl aprobă: „Femeile au astăzi mai multe modele de urmat în calea spre acceptarea corporală, dar bărbații nu. Și ajung să sufere în tăcere. Cererile de ajutor vin de obicei de la mame și iubite îngrijorate.”

Dacă până în urmă cu câțiva ani, feed-ul meu era plin de conținut #fitspo, care-mi amintea constant că ar trebui să ard acel biscuit cu tortură la sală, acum e plin cu alt tip de conținut inspirațional: recuperare de pe urma tulburărilor alimentare, anti-grasofobie și feminism intersecțional. Aproape tot conținutul ăsta e produs de femei.

Unul dintre puținii bărbați care fac asta este Riccardo Onorato, aka Guy Overboard. După ce a lansat în 2012 un blog de modă pentru bărbați, a cunoscut bloggerițe, activiste pentru pozitivitate corporală, și a realizat că experiențele lor nu erau atât de diferite de ale lui, inclusiv lupta de a găsi haine pe măsura lui. A decis să vorbească despre asta și să impulsioneze și alți bărbați să se deschidă despre relația lor cu mâncarea, corpul și emoțiile. „Cred că e important să-mi fac vocea de bărbat cunoscută și să arăt că poți fi vulnerabil, să te îndoiești de corpul tău sau de tine și să continui să fii bărbat”, spune el.

Conform lui Onorato, orientarea sexuală joace și ea un rol în relația problematică cu „a fi bărbat”. Crede că bărbaților homosexuali le poate fi chiar mai greu să renunțe la statutul care vine cu obținerea așa-zisului corp masculin perfect. „Trăim într-o lume care e încă prea homofobă ca ei să se simtă liberi și în siguranță ca bărbați”, spune el. Iar asta nu face decât să crească numărul tulburărilor de percepție corporală și comportamentelor alimentare nesănătoase în rândul bărbaților gay. Conform Asociației Naționale Americane pentru Tulburări de Alimentație, 42 la sută din bărbații cu tulburări de alimentație obsesivă se identifică drept gay, deși reprezintă numai cinci la sută din populație.

Fiindcă am trecut și eu prin tulburări alimentare, n-am nicio îndoială că trupul femeii este mai asuprit în societatea noastră: suntem obiectificate, hipersexualizate și ni se spune că frumusețea este singura noastră resursă. Femeilor li se cere constant să se abțină, să se adapteze și să ocupe fizic mai puțin spațiu.

Dar suntem cu toții victime ale culturii dietelor, indiferent de sex. „Lupta împotriva culturii dietelor este despre un sistem de privilegii și discriminare pe care trebuie să-l dezmembrăm”, spune Riccardo Onorato. „Poveștile despre sănătate și fitness pe care și le spun bărbații provin dintr-un set de credințe care pun anumite corpuri pe piedestal în comparație cu altele. Este opresiv pentru toți care nu se potrivesc idealului cultural.”