Am încercat metoda care ar trebui să-mi aducă destui bani cât să ies la pensie la 40 de ani

Să câștigi bani nu-i mare schemă. Problema apare când vrei mai mulți și suficienți cât să nu muncești toată viața. Filosofia FIRE propune să pui destui bani deoparte înainte să-i investești și să trăiești de pe urma dividendelor.

În cazul meu, mulțumită prietenilor mei mai sensibili care trăiesc pe picioarele lor pentru prima oară în viață, nevroza mea financiară ușoară s-a transformat într-o anxietate economică de proporții. Așa că am decis să încep să economisesc și m-am gândit să iau calea cea mai extremă ca să mă forțez să o fac corect.

Fondată în America în anii 1990, mișcarea FIRE înseamnă „Independență Financiară, Pensionare Timpurie”.

Vei recunoaște principiile de bază în exemplul persoanei de 23 de ani care a reușit să-și cumpere un apartament și nu se distrează niciodată. Adepții mișcării încearcă să economisească 50 la sută sau mai mult din venitul lunar, cu scopul de a strânge destui bani ca să-i investească, să renunțe la job și să trăiască din dobânzi și dividende.

Mulți nu se pensionează în totalitate după ce ajung în punctul ăsta, ci își folosesc investițiile să se elibereze de joburile de birou ca să poată face lucrurile care le aduc plăcere.

Salariul meu era puțin sub cel mediu din Londra în 2019, de 40 de mii de euro (34 de mii de lire). După ce am pus deoparte jumătate din venitul lunar, împreună cu chiria, facturile și abonamentele lunare precum Netflix și Spotify, mai rămâneam cu 445 de euro pentru toată luna — un buget de aproximativ 14 euro pe zi pentru mâncare, transport și alte cheltuieli.

Bugetul pentru prima săptămână a fost aproape cheltuit după ce am dat banii pe berile pe care le iau de obicei între ajunul Anului Nou și Revelion.

Ca să echilibrez balanța, mi-am petrecut restul săptămânii fie la muncă, fie acasă, fără să cheltui mult și fără să fac aproape nimic de fapt. Timpul se expandează când n-ai nimic de făcut. Mi l-am ocupat cu ce făceam și pe vremea studenției - am băut ceai și mi-am zis că voi începe să citesc o carte după ce termin următorul meci de Fifa.

Un aspect din mișcarea FIRE care m-a atras a fost că e anti-consumerism. Unele dintre blogurile pe care le-am citit susțin că, dacă am cumpăra mai puțin și nu am mai acționa impulsiv, am putea economisi mai mult și ieși din chinul zilnic. Unii combină mișcarea FIRE cu ecologismul și susțin că dacă cumperi mai puține lucruri, poți economisi bani și salva planeta în același timp.

Stilul ăsta de viață e văzut ca un amestec de inteligență financiară și stoicism. M-am imaginat ca pe un Henry David Thoreau care economisește jumătate din salariu și trăiește cu fasole și pâine până adună o mică avere care-i permite să se pensioneze devreme. 

„Dacă ești de acord cu ideea fundamentală că cheltuitul nu aduce fericire de durată, atunci și restul lucrurilor vin mai ușor”, spune Barney Whiter, care are blogul FIRE The Escape Artist.

Deși Whiter are un mod de gândire anti-consumerist, cumpătarea lui se trage din copilărie.

Părinții lui au cumpărat cea mai mare casă pe care și-au putut-o permite, cu cea mai mare ipotecă, dar când a venit criza la începutul anilor 1980, au trebuit să-și restrângă drastic cheltuielile ca să facă față. Pe Whiter l-a afectat cât de rapid viața lor confortabilă s-a dus pe apa sâmbetei, așa că a trăit cumpătat toată viața lui de adult. La 48 de ani era de cinci ani independent financiar - ceea ce însemna că nu mai trebuia să muncească niciodată.

Când am vorbit la telefon i-am zis de situația mea: am 28 de ani, nicio ipotecă, departe de a avea economii pentru un avans, și am datorii mai mari la creditul pentru facultate decât fac într-un an. „Când am început, m-am simțit la fel ca tine”, m-a asigurat el. „Se simte ca și cum ești la poalele Muntelui Everest și te uiți la vârf, dar trucul este să nu te lași copleșit și să te gândești că: «Fiecare pas pe care îl fac mă aduce mai aproape.»”

Mi-am făcut o nouă rutină în zilele lucrătoare: iau autobuzul către muncă și acasă (3,5 euro) - câteodată merg pe jos spre casă ca să economisesc jumătate din banii de transport - și la prânz îmi iau mâncare din supermarket (3,5 euro). Știu că ar trebui să-mi pregătesc singur prânzul ca să mai economisesc niște bani, dar efortul necesar ca să economisesc un singur euro pe zi nu merită pentru mine. Mai împart și cumpărăturile alimentare săptămânale (între 25 și 35 de euro) cu iubita mea.

Rutina mea din timpul săptămânii înseamnă că economisesc aproximativ jumătate din bugetul meu zilnic pentru alte lucruri - e măcar o bază solidă de la care să-mi construiesc imperiul zgârcit.

Faza e că nu a durat foarte mult până să se destrame versiunea romantică a frugalității pe care mi-o imaginasem. În timp ce mâncam un sandviș cu pui a șaptea oară la rând, mi-am amintit de un articol pe care l-am văzut despre deputatul conservator Dominic Raab care mănâncă aceeași baghetă la prânz în fiecare zi.

Când l-am citit, m-a uimit banalitatea și dedicarea ciudată pentru un astfel de comportament dubios. Acum sunt intruchiparea lui.

La fel ca dieta, frugalitatea începea să-mi afecteze și relațiile. Nu mai ieșeam la băute cu prietenii în timpul săptămânii — și deși era mai ușor la începutul anului fiindcă mulți oameni încearcă să nu bea în ianuarie — mă făcea să realizez că pe mulți prieteni îi vedeam doar în pub.

Trecerea de la una sau două mese în oraș pe săptămână la niciuna nu îi convenea prietenei mele, care a observat deja că cheltuia mai mult ca să compenseze pentru zgârceniile mele.

La început a fost ușor să ne umplem weekendurile cu chestii gratis, deși după câteva săptămâni ne-am săturat. Sunt doar câteva expoziții de artă gratuite la care poți merge până devine plictisitor. Am petrecut o sâmbătă în care ne-am îmbătat cu ajutorul unor aplicații care îți dau o bere gratis dacă te abonezi la ei, dar am descoperit că barurile în care erau disponibile ofertele erau cam nasoale.

Era satisfăcător că puneam bani la ciorap, dar în același timp să-mi privesc viața din punctul de vedere al costurilor și beneficiilor îi lua tot farmecul. Departe de a mă ajuta cu anxietatea financiară, mi-a agravat-o.

„Nu mai făceam chestii fiindcă îmi urmăream fiecare ban cheltuit”, a spus Huw Davies, care are blogul Financially Free by 40. „Am exagerat și mi-a afectat viața.” Davies a recunoscut că a fost prea extrem cu frugalitatea la început — era atât de axat pe ideea să economisească îndeajuns cât să-și părăsească jobul plictisitor în vânzări că ar fi făcut orice să se întâmple mai rapid.

Într-un final a ajuns la un echilibru între economisit și bucuria de a trăi. Pentru el frugalitatea se rezumă la a cheltui pe consumabile versus pe experiențe. „Dacă pot să mă bucur de o excursie de weekend de care-mi voi aminti cu drag, atunci mai degrabă prefer să cheltui așa banii”, mi-a zis el. 

Am economisit 1 200 de euro (o mie de lire) în prima lună de FIRE, un pic peste jumătatea salariului meu lunar.

Am observat câte nimicuri cumpăram în timpul unei luni obișnuite și cât de mult aș fi putut economisi dacă nu mai cumpăram atâtea. Deși m-am simțit bine să rămân cu atâția bani, economisirea unui procentaj atât de mare din venitul meu mi s-a părut un chin nesustenabil. Whiter mi-a zis că e inevitabil la salariul meu. Cu cât câștigi mai mult, cu atât mai ușor e să economisești o proporție mai mare din venit.

Unele articole despre FIRE au fost ridiculizate — pe bună dreptate, în opinia mea, fiindcă subiecții din ele câștigă mulți bani sau au moștenit averi mari. Adevărul e că FIRE e construit pe presupunerea că vei economisi și investi mai mult în timp ce progresezi în carieră. Având în vedere starea în care se află jurnalismul, mă îndoiesc că voi câștiga substanțial mai mult în viitorul apropiat.

Dacă economisirea a jumătate din salariul meu mediocru ți s-a părut extrem, așa cum mi s-a părut și mie, probabil că ai vrea o variantă de mijloc între frugalitatea extremă și cheltuitul fără limite.

Ambii bloggeri cu care am vorbit au fost de acord că FIRE nu este o opțiune binară — să economisești 50 la sută din salariul lunar nu este singurul mod prin care să ai un viitor confortabil —, dar nu ai nevoie de alt articol despre „trucuri financiare” și beneficiile gătitului ca să știi că probabil ar trebui să economisești mai mult decât o faci deja.

„Nu e inutil dacă nu ai destui bani cât să nu mai trebuiască să muncești”, a spus Whiter. „Fiecare ban în plus îți oferă mai multă libertate și mai multe opțiuni.”

Odată cu încălzirea globală care declanșează colapsul unor ecosisteme întregi și puzderia constantă de alte știri care produc anxietate, nu pare momentul oportun să-ți bazezi viitorul pe instabilitatea economiei globale - și chiar dacă ar fi posibil, unii oameni din spatele FIRE au probleme cu matematica.

Jared Dillian, care scrie pentru Bloomberg, crede că „cea mai mare problemă cu mișcarea FIRE este că e un fenomen bull market (o piață financiară în care prețurile cresc sau sunt estimate că vor crește). FIRE pare să funcționeze fiindcă bursa e în creștere.” Chiar dacă continuă așa, folosind cifrele care stau la baza multor ipoteze ale mișcării FIRE, „nu va fi deloc distractiv să trăiești cu un buget redus și să vezi cum investițiile îți scad ca valoare cu 30 până la 50 la sută”.

Dincolo de problemele cu matematica din spate FIRE, nu mi se pare că merită să trăiești prezentul atât de drastic încât să-ți reduci viața la o serie de decizii financiare imperturbabile, în speranța a ceva care s-ar putea să nu vină niciodată. „Dacă fac un atac de cord în șase luni, ar fi nașpa fiindcă mi-am amânat cheltuielile pentru viitor”, a zis Whiter. „Dacă nu mai apuc să mă bucur de ele?”