Cinci simptome ale depresiei pe care le treci cu vederea

Depresia e descrisă adesea prin lipsă de încredere în sine, pierderea interesului față de lume, tristețe profundă. E o listă de simptome corectă, dar incompletă.

Dacă iei în considerare modelul biopsihosocial, depresia e considerată „rezultatul interacțiunilor mai multor factori biologici, psihologici și sociali”. De exemplu, după cum arată un studiu al Universității Cambridge, tulburarea depresivă se manifestă diferit la bărbați și la femei. Bărbații au mai mult simptome externe cum ar fi furia și manifestările nervoase, dar tot ei au și mai multe tendințe suicidare, deși tulburarea depresivă afectează mai des femeile, din cauză că stereotipurile sociale îi descurajează pe bărbați să ceară ajutor.

Ca să înțeleg mai bine toate astea, am stat de vorbă cu Sara Angelini, psiholog și psihoterapeut cu o abordare comparativă – un tip de abordare care se bazează pe personalizarea intervenției psihoterapeutice în funcție de nevoile pacientului. Am vorbit cu ea despre simptomele mai puțin cunoscute ale depresiei, sub premisa că „acestea nu se manifestă toate la același pacient, unele sunt cauzate de proasta funcționare a sistemului serotoninergic, care controlează impulsivitatea, sexualitatea, instinctul, iar altele de proasta funcționare a sistemului noradrenergic care, prin intermediul neurotransmițătorilor factorilor sociali, ne permite să interacționăm cu lumea exterioară.”

În acest punct, ar fi util să menționez că expresia „sunt deprimat” nu descrie automat o tulburare depresivă. Ca să vorbim de așa ceva, conform manualului de diagnosticare, trebuie să existe cel puțin cinci simptome care să descrie starea unui individ pe o perioadă de minimum două săptămâni – dar de obicei durează mult mai mult timp.

Acestea fiind spuse, unul dintre simptomele care e adesea subestimat în identificarea unei tulburări depresive e dificultatea de concentrare, pe care mulți pacienți o descriu ca pe „minte încețoșată” și care se manifestă și prin pierderi de memorie.

Persoana depresivă tinde să uite evenimente recente, să uite de întâlniri și planuri, să elimine din minte discuții în care și-a vărsat nervii pe o persoană dragă care nu avea nicio vină.

„Din punct de vedere biologic, problemele legate de memorie au legătură cu alterațiile neurocognitive și chimice la nivelul sistemului noradrenergic”, a explicat Angelini, și pot fi detectate cu niște teste neuropsihologice standard.

Când mintea pierde piese de puzzle, e în joc și o componentă preponderent psihologică: „Subiectul deprimat intră într-o stare de anhedonie, în care își pierde total interesul pentru activitățile care înainte îl satisfăceau și îl bucurau. Acesta tinde să elimine trecutul, să nu trăiască în prezent și să nu se gândească la viitor”, a continuat Angelini. „Și toate astea îi afectează concentrarea.”

Schimbările programului de somn, mai ales cele extreme, sunt unul dintre simptomele care afectează cel mai mult viața persoanelor care suferă de tulburări de stare, și, ca urmare a lor, de depresie. Practic, când funcțiile care permit alternarea somn-veghe a sistemului serotoninergic nu funcționează la capacitate maximă, dormi prea mult sau prea puțin. „În prima situație, subiectul se trezește foarte greu și tinde să petreacă ziua în pat, e mereu obosit, sare peste mese, nu se ocupă de igiena personală – elemente care nu ajută deloc la nivel social”, a zis Angelini.

Pe de altă parte, „persoanele care dorm prea puțin sunt, de obicei, bombardate cu gânduri negative care se adâncesc noaptea: griji iraționale, credința că nu au valoare, gânduri suicidare”.

În acest caz, simptomele se pot manifesta într-un mod diferit: pe lângă faptul că nu pot adormi noaptea, se trezesc de mai multe ori, prea devreme dimineața și nu mai reușesc să adoarmă. Nici asta nu ajută în relațiile cu ceilalți pentru că îi face iritabili, obosiți și lenți. Ca să nu mai menționez că multe persoane se atașează de mâncare. Și așa ajungem la următorul simptom.

Din nou, există două extreme: pierderea excesivă de greutate sau îngrășarea excesivă. „Dar când te gândești la o persoană depresivă, îți imaginezi o persoană slabă și fantomatică, deși mai multe studii arată că un simptom mult mai răspândit al depresiei e îngrășarea”, a explicat Angelini.

Se întâmplă des ca persoanele supraponderale să fie depresive, din cauză că privesc mâncarea ca pe o consolare sau un refugiu. Evident, în aceste cazuri, persoanele respective nici nu mănâncă sănătos, ci aleg feluri pline de calorii care le oferă o satisfacție temporară. Același mecanism se întâmplă și când abuzezi de alcool sau droguri.

Consecința directă a acestor obiceiuri e lipsa de atenție pentru înfățișare, ceea ce agravează problema psihologică. „Deși mâncarea și odihna sunt paliative prin care persoanele depresive încearcă să evite problema, în realitate, acestea dau naștere unui ciclu vicios: subiectul refuză să se privească în oglindă, se simte vinovat, inadecvat, dar continuă să acționeze în defavoarea sa.”

Corpul și mintea sunt în strânsă legătură, iar atunci când mintea nu funcționează, și corpul are de suferit. „Poți fi mai sensibil la durere sau poți experimenta dureri specifice: dureri de spate, de stomac, de rinichi, în general dureri acute și bruște”, a zis Angelini. S-a dovedit cum corpul somatizează problemele mintale și de multe ori nu se întâmplă automat, ca să îți dai seama că anumite dureri au legătură cu această conexiune.

Dar dacă, pe de o parte, tulburarea depresivă se poate manifesta prin dureri psihosomatice, pe de altă parte se poate întâmpla ca, din cauza anhedoniei, unii subiecți să aibă tendința să se automutileze. E o situație puțin studiată, dar foarte răspândită. „De exemplu, multe persoane tinere cu simptome depresive se automutilează, se taie sau se ard, ca să simtă ceva.” În astfel de cazuri, trebuie să intervii cu multă sensibilitate și delicatețe.

Când apar simptomele unei tulburări depresive, e util să sugerezi persoanei respective o dietă corectă, activități fizice. Dar Angelini avertizează că „aceste sfaturi pot răni dacă nu sunt date la momentul corect, pe un ton suficient de empatic”.

„Din acest motiv, e esențial să îi propui unei persoane dragi depresive să consulte un psihiatru sau un psiholog. Fiecare persoană e unică și fiecare caz de depresie trebuie să primească tratamentul corect”, a concluzionat Angelini.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.