Joburi

Șeful i-a dat cadou un ceas care s-a dovedit a fi o cameră ascunsă

Un raport despre infracțiuni sexuale digitale din Coreea de Sud a scos la iveală niște povești șocante.
Oana Maria Zaharia
translated by Oana Maria Zaharia
22.6.21
sef care spioneaza angajati
Un vânzător ține o mini-cameră care poate fi inclusă în dizpozitive personalizate, în magazinul lui din Seul. Foto: Ed Jones/AFP

Prima oară a devenit suspicioasă când șeful ei, un bărbat căsătorit care se dăduse la ea în trecut, a făcut un comentariu ciudat despre un ceas pe care i-l dăruise. I-a zis că, dacă nu-i place ceasul, i-l poate da înapoi. Asta după ce ea schimbase poziția ceasului la ea în dormitor.

După ce a căutat ceasul online, a descoperit cu groază că avea înăuntru o cameră secretă pentru spionaj care îi trimitea șefului ei filmări din dormitorul ei de mai bine de o lună. „De asta ai stat toată noaptea pe Google?” a întrebat-o el când l-a confruntat cu privire la ceas.

Incidentul în care a fost implicată femeia sud-coreeană e doar unul dintre numeroasele povești de groază documentate într-un raport de 105 pagini pe tema infracțiunilor sexuale digitale din Coreea de Sud.

Intitulat „My Life is Not Your Porn: Digital Sex Crimes in South Korea”, raportul conține 38 de interviuri cu supraviețuitoare, autorități și activiști, despre ceea ce Human Rights Watch (HRW) numește „infracțiuni care implică imagini intime neconsensuale”.

Conform descoperirilor, numărul de condamnări cu privire la infracțiuni sexuale digitale din Coreea de Sud a crescut între 2008 și 2017, de la 585 de cazuri la 6 615. Și multe alte cazuri nu au fost raportate.

După descoperirea șocantă cu ceasul, femeia sud-coreeană a trecut printr-un proces juridic obositor în care s-a chinuit să obțină informații despre cazul ei. Agresorul ei a fost condamnat la zece luni de închisoare, dar ea încă simte efectele traumei, la un an după incident.

Publicitate

„Totul a avut loc în camera mea, un mediu intim pe care îl credeam sigur, așa că acum sunt adesea terorizată fără motiv, am atacuri de anxietate”, a zis ea într-un interviu cu HRW din februarie 2020.

În 2018, o altă femeie a descoperit că un necunoscut o filma în secret pe fereastra casei ei, când s-a trezit cu poliția la ușă. În momentul respectiv, tipul o filma deja de două săptămâni. Femeia a rămas cu paranoia și după ce s-a mutat în altă casă. A zis că trăiește cu frică și acasă, și în locurile publice, la gândul că cineva o urmărește pe ascuns.

Directorul unei companii care detectează camerele de spionaj a povestit cum o clientă a fost atât de tulburată după ce a fost filmată acasă pe ascuns încât a început să trăiască într-un cort pe care l-a instalat în casă.

Pentru că au fost filmate pe ascuns, multe supraviețuitoare ale infracțiunilor digitale au avut gânduri suicidare, iar altele chiar au încercat să le pună în practică, conform HRW.

În septembrie 2019, cu trei luni înainte de propria nuntă, o laborantă medicală s-a sinucis după ce a aflat că un coleg de serviciu o filmase în vestiar la locul de muncă. Agresorul a fost condamnat la zece luni de închisoare, o sentință mult prea blândă, conform tatălui victimei.

Criticii au zis că aceste sentințe mult prea lejere sunt rezultatul culturii care tratează femeile ca pe un obiect și dau vina pe victime. Anul trecut, în cadrul unui caz celebru care a implicat o organizație mafiotă care făcea trafic de carne vie, mai multe filmări cu violență sexuală au circulat în mai multe camere de chat care aveau cel puțin 260 de mii membri.

Autorităților le e greu să prindă acești infractori și pentru că tehnologia progresează constant și există multe portițe în legislație. De exemplu, Actul Infracțiunilor Sexuale susține că doar fotografiile și videoclipurile neconsensuale cu stimuli sexuali sau umilire sunt ilegale. Asta înseamnă că filmările neconsensuale în care persoana nu e dezbrăcată, de exemplu, nu constituie o infracțiune sexuală.

Aceste portițe legislative sunt însoțite și de reacții foarte lente din partea autorităților, conform raportului.

Publicitate

Când o studentă a descoperit, în posesia iubitului ei, fotografii intime cu femei care păreau să fi fost făcute neconsensual – inclusiv cu ea – autoritățile nu au ajutat- o prea mult. Poliția a sfătuit-o chiar să renunțe la acuzații, pe motiv că fostul iubit ar fi putut-o da în judecată pentru defăimare, pentru că a intrat în fișierele lui personale.

Până la urmă, fostul ei partener a primit o amendă de 2 650 de dolari, dar, conform spuselor victimei, cazul n-a părut să aibă niciun impact asupra vieții lui sociale

HRW le cere autorităților sud-coreene să reexamineze legislația cu privire la infracțiunile sexuale digitale, să ia măsuri pentru protecția supraviețuitoarelor și să deschidă discuții educative despre consimțământ și violența pe bază de gen.

În ultimii ani, guvernul sud-coreean a promis că va face eforturi să se ocupe de problema infracțiunilor sexuale digitale. Înființat în 2018, Centrul de Suport pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale Digitale a fost o astfel de încercare. Unii au considerat că e un pas în firecția bună, dar deocamdată nu are capacitatea de a face față cererilor de ajutor.