Victimele lui Burnei și ale altor medici mi-au zis cum au trăit abuzurile sistemului medical

„Noi murim și așa murim: cu dosarele îngropate, prăfuite, la ei în sertare.”

„Noi nu trăim în România? Nu suntem cetățeni? Ne răspunde cineva?”

„Am spus și am repetat aceleași vorbe. Nimeni nu m-a auzit. Mi-ai luat și banii, mi-ai schilodit și copilul ca toată viața să port povara asta.”

„Ce o să se aleagă de copiii ăștia după ce noi murim?”

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care numeroși părinți din România le au pentru sistemul medical și cel juridic. Atunci când și-au căutat dreptatea în instanțe – sau au avut încredere că cineva le va recunoaște că li s-a făcut o nedreptate – au sperat. Cazurile nu s-au soluționat însă cu un verdict, ci cu clasare. A trecut timpul.

La începutul lui ianuarie 2023, mai mulți părinți au găsit în cutiile poștale ordonanțele de clasare a dosarelor pentru care au așteptat soluționări timp de mai mulți ani. Teancurile de hârtii semnate de procurori arată că faptele au fost prescrise. Dosarele au fost tergiversate, iar la trecerea timpului a contribuit Institutul Național de Medicină Legală (INML) care a întârziat eliberarea expertizelor.

Dincolo de legi, articole și documente sunt zeci de copii care au fost victime ale sistemului medical din România. Supuși unor operații inutile, au rămas în cârje sau scaune cu rotile, paralizați la pat sau decedați. Lângă ei, părinții se întreabă de ce nicio instituție nu ia măsurile necesare, unde e justiția care trebuia să-i apare și ce se va alege de copii când ei vor muri?

În fața Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pe 18 martie 2023, s-au strâns câțiva dintre acești părinți și victime ca să protesteze față de modul în care statul a gestionat nedreptățile la care au fost supuși copiii lor. Au cerut răspunsuri și măsuri, au pus problema dreptului la integritate fizică și psihică, iar în fața Ministerului Sănătății au cerut finalizarea expertizelor medicale pentru care așteptarea durează deja de prea mult timp. 

Ministrul Sănătății Alexandru Rafila și procurorul general al României Gabriela Scutea au fost invitați printr-o scrisoare deschisă. Clădirile au rămas însă goale. Singura mișcare sesizabilă a fost la Ministerul Sănătății, unde paznicul filma protestul printre grilaje.

„Nu ne ascultă nimeni poveștile de la A la Z. Trebuie să le spunem în grabă și pe sărite. Am spus și am repetat aceleași vorbe. Nimeni nu m-a auzit. Nu ne lasă să ne spunem și noi povestea”, îmi spune Georgeta, una dintre mamele care caută dreptate pentru copilul ei.

Aceste probleme sistemice sunt la ordinea zilei, prezente în cabinetele medicale, în sălile de operații, în birourile procurorilor și în casele oamenilor care au avut încredere. Uite câteva dintre poveștile lor.

Emilia Iliescu și Mihaela Niculae au fost cele care au organizat protestul, au alergat după aprobări și au strâns zeci de oameni în fața instituțiilor. 

Copiii lor au fost operați de medicul chirurg Gheorghe Burnei pe vremea când era caracterizat de presă și televiziuni ca un făcător de minuni în haine de doctor. Părinți care vedeau reportajele și auzeau de premierele pe care le făcea chirurgul se zbăteau să-și ducă copiii în cabinetul acestuia. Câțiva au fost salvați de medic. Alții s-au trezit cu viața schimbată încă dinainte de-a ști ce li se întâmplă. Un copil a murit în timpul uneia dintre operațiile „în premieră în România”. Alți câțiva zeci au rămas cu dizabilități pe viață.

În presupusa fugă către faimă și recunoaștere internațională, medicul a luat și mită – a și fost condamnat, în martie 2021, la doi ani și jumătate cu suspendare. În acest sens, merită amintit că unii părinți au fost puși să plătească mii sau zeci de mii de euro pentru dispozitive care ar fi putut fi decontate de Casa de Asigurări.

Amira avea un an când mama ei Emilia a dus-o pentru prima dată în cabinetul medicului Burnei, pentru o luxație congenitală de șold. În 1998, chirurgul ortoped i-a spart bazinul și i-a băgat un implant de biovitroceramică, folosit în ortopedie pentru umplerea unui gol dintr-un os. Au urmat 10 intervenții în care a încercat să îndrepte greșeala făcută atunci, inclusiv o operație la piciorul sănătos. Amira se sprijină acum în cârje, are un picior mai lung cu opt centimetri decât celălalt și a trecut prin 15 ani de spitalizări și intervenții inutile.

„Copilul ăsta a rămas în cârje de la ultima operație, nu de la prima. Acestui copil i s-a făcut o alungire de opt centimetri, adică are un femur mai lung cu opt centimetri decât celălalt” sunt cuvintele pe care Emilia le spune în 2023, în fața Parchetului, după ce dosarul Amirei a fost clasat la începutul anului. „Domnule procuror, dumneavoastră puteți să trăiți așa?”

În cazul lui David, fiul Mihaelei, expertiza medico-legală a fost eliberată în 2019. Cu toate astea, dosarul nu a ajuns într-o instanță de judecată, iar în decembrie 2022 a fost clasat. 

David s-a născut cu o malformație congenitală a coloanei vertebrale, cu două hemivertebre în plus. În 2011 a trecut prin prima operație făcută de Gheorghe Burnei, când i-a fost montat un dispozitiv VEPTR folosit pentru îndreptarea coloanei în anumite cazuri de scolioză. Burnei i-a cerut Mihaelei aproape 15 000 de euro pentru dispozitiv și a refuzat să-i opereze copilul înainte să vadă banii.

De atunci a mai trecut prin alte șase operații efectuate de Gheorghe Burnei și niciuna nu i-a îmbunătățit starea. În plus, dispozitivul VEPTR ar fi fost montat greșit la prima intervenție.

„Copilul meu a fost operat inutil de șase ori. De șase ori a fost tăiat. Nu ați ajuns în șase ani de zile niciodată la spitalul Marie Curie să cercetați cum acest individ mai lua și bani de la părinți pentru intervențiile pe care le făcea, în condițiile în care ele erau decontate și de spital. De ce n-ați ajuns până acolo?”

Pe 10 decembrie 2016, Burnei a fost reținut pentru 24 de ore și au început cercetările pentru două dosare penale: luare de mită și tentativă de omor. În urma perchezițiilor, procurorii au găsit peste 13 000 de lei, 5 000 de euro și 750 de dolari la el acasă și la biroul de la „Marie Curie”.

La finalul lunii martie 2023 expiră interdicția, iar Burnei ar putea profesa din nou în spitale de stat.

La protest a fost prezentă și Ioana Necula, o altă pacientă a doctorului Burnei. Diagnosticul ei era de epifizioliză de cap femural. Practic, cartilajul de creștere de la articulația șoldului Ioanei alunecase, iar oasele se măcinau între ele. A aflat mai târziu că intervenția de care avea nevoie implica trei șuruburi și complicațiile ar fi apărut abia după vârsta de 50 de ani. Acum se sprijină în cârje în fiecare zi.

Ioana povestește că avea 14 ani când Burnei a operat-o pentru prima dată. I-a prins de capul femural o placă cu vreo opt șuruburi și i-a montat un fixator. A cerut apoi păreri de la mai mulți medici, care ar fi îndemnat-o să se întoarcă la Burnei ca să-i scoată acea placă.

„Am fost, am scos-o până la urmă. Dar Burnei a văzut că nu stau oasele și a pus vreo cinci broșe și două șuruburi.” În 2013, a fost nevoită să meargă la un alt medic ca să-i fie scoase. „De atunci și până astăzi situația mea nu a făcut decât să se înrăutățească. Nu mai arată a cap femural ce am eu acolo și jumătate din femur e foarte slăbit, demineralizat și plin de găuri de la șuruburi, de la fixator.”

Ca în cazul celorlalte victime, Burnei o asigura pe Ioana la fiecare control că totul e bine.

La a doua operație, chirurgul ar fi vrut să o opereze și la piciorul sănătos ca să-i oprească creșterea și să-i egalizeze picioarele. Ca în cazul Amirei, a lăsat-o pe Ioana cu un picior mai scurt cu opt centimetri decât celălalt. „Problema e că Burnei voia să mă opereze pe tibie și la mine piciorul era mai scurt din femur.”

Abia în 2017 a început să-și caute dreptatea în justiție. De-a lungul anilor i s-a spus că ar avea nevoie de cel puțin două sau trei operații de montarea a protezelor ca să „repare cât de cât” intervențiile făcute de Burnei. O astfel de operație în străinătate ar costa-o pe Ioana 80 000 de euro, bani pe care nu-i are. „Marea majoritate a copiilor operați de Burnei în mod eronat erau clasă de mijloc, poate chiar săraci, erau cei care n-aveau bani să-l dea în judecată mai departe, să meargă în instanță, să spună ce a făcut.”

În 2023, după ce i-a fost clasat dosarul, Ioana își dorește să se facă dreptate, iar Gheorghe Burnei să primească anii cuveniți de închisoare. „În timp ce noi ne simțim prizonieri în corpul nostru, domnul Burnei este liber să facă orice dorește, oricând dorește.” Când o întreb ce și-ar dori să obțină victimele, îmi spune că nu vrea decât să le fie decontate viitoarele operații, în străinătate.

Ana Maria Bodolan avea 11 luni și o fractură de femur când a ajuns în cabinetul doctorului Burnei. Chirurgul pediatru i-ar fi spus mamei sale Georgeta că trebuie să-i monteze o tijă care costa 4 000 de euro. Femeia a făcut rost de bani. Doctorul i-a tăiat trei sferturi din bazin și capul femural. „Dintr-un copil sănătos am ajuns să stau cu ea la pat și s-o șterg, s-o car în brațe. Până când pot să o mai car în brațe?”

Ca mulți alți părinți, Georgeta a avut încredere în doctor și nu i-a pus la îndoială abilitățile. Când i-a făcut Anei Maria o radiografie la un alt spital, medicii i-ar fi spus: „Doamnă, dar copilul ăsta a avut vreun accident de mașină de nu are bazinul? Nu are trei sferturi din bazin.” Atunci a aflat care au fost, de fapt, consecințele intervențiilor făcute de Gheorghe Burnei.

Când a venit vremea la care un copil învață să meargă, bazinul Anei Maria nu putea fi susținut, iar fata se „se târa pe genunchi, în fund”, după cum povestește Georgeta.

Copila are acum 12 ani, iar operația pentru o simplă fractură a lăsat-o în scaun cu rotile. În ziua protestului era internată. „Eu de la spital vin. De 11 ani de zile de când a operat-o numai probleme apar.”

Printre durerea că fata ei era un copil sănătos înainte să ajungă la „cel mai bun medic chirurg din România” și speranțele unei eventuale soluționări, Georgeta își dorește ca Burnei să nu mai fie lăsat să profeseze, ca nimeni să nu mai treacă prin aceleași momente.

Clasarea dosarelor sub motivul prescrierii faptelor nu e o particularitate doar în cazul Burnei, ci o realitate a modului în care sistemul medical își gestionează problemele.

În 2016, o fată de cinci luni și jumătate a fost descoperită cu două găuri la inimă care trebuiau astupate. Florentin Lorenț a cerut atunci mai multe păreri înainte să-și lase copilul să fie operat. Ajuns la o policlinică privată, o echipă de medici i-a promis să-i facă fata bine. „Mi-au zis că sunt cei mai tari din România. I-am văzut îmbrăcați în alb, am crezut că sunt medici cu adevărat și Dumnezeu m-a trimis la ei.”

Vasileios Thanopoulos și Dan Deleanu sunt cei care au operat-o pe fată. După intervenție, l-au anunțat pe Lorenț că trebuie să trimită copilul de urgență la Târgu Mureș sub pretextul că nu i s-ar fi dezvoltat plămânii în parametrii normali. A fost transportată cu un elicopter SMURD din București până la Târgu Mureș. „A plecat la 5 și ceva și a ajuns aproape de miezul nopții, ținând cont că un elicopter ar fi trebuit să facă până într-o oră pe drum. Eu aveam o Dacie Logan pe timpul ăla, și la 12 am ajuns și eu”, povestește Lorenț.

La spitalul din Târgu Mureș a aflat că fiica lui se afla în stare critică. Medicii de la policlinica privată i-ar fi rupt „balamalele inimii” (cordajele tendinoase care țin valvulele ancorate de pereții ventriculari). Directorul spitalului din București și-a cerut iertare, cu pretextul că nu au vrut să se întâmple asta. A venit și cu propunerea de a îngriji și opera fetița pe gratis ori de câte ori era nevoie. Lorenț a refuzat.

O decizie din 2016 a DSP București arăta că operația fetei, efectuată de doctorul grec, „întrunește condițiile unui caz de malpraxis”, dar și că la acel moment el nu a putut prezenta dovada avizului de liberă practică în România. El reprezenta o firmă care producea dispozitive medicale şi venea în România să înveţe medici români să le folosească. Expertiza INML în acest caz a întârziat aproape cinci ani. 

Copila are acum șapte ani. A fost operată de doctorul Horațiu Suciu din Târgu Mureș, care ar fi reușit să-i îmbunătățească starea. „Balamalele valvei inimii sunt puse la loc, dar inima crește. Într-o fată crește până la 23 – 25 de ani. Alea se pot întinde și se pot rupe”, explică Lorenț. „Situația e atât de gravă, încât eu trebuie să stau mereu cu sufletul la gură că a mai crescut un an și să nu se rupă.”

Același Horațiu Suciu a operat-o însă și pe Cristina Lefter în aprilie 2017. În timpul intervenției, fetei i s-a spart aorta și ar fi rămas timp de 12 minute fără oxigen. Tatăl ei Marian povestește că fata era în clasa a șasea, mergea la școală și era un copil normal. „De la operație e paralizată, nu vorbește, nu se mișcă, i s-au strâmbat, mâinile, picioarele. Dintr-un copil normal a ajuns legumă.”

„Știe Ministerul Sănătății, știe toată lumea, toți îmi spun că le pare rău. Doctorul care a operat-o lucrează în continuare. Cei de la INML și de la Parchet au zis că ea e de vină că a avut aorta subțire”, acuză Marian Lefter.

În ianuarie 2023 au fost clasate ambele dosare. „Acum cine o să mai aibă grijă de ea dacă noi murim?”