Andrei Gogiu
Ce-am învățat despre viață din bișnița pe care am făcut-o ca elev în București, în anii 90
După Revoluție puteai să vinzi orice, chiar și dacă aveai nouă ani.
Am lucrat într-un fast-food din București și m-am simțit ca un soldat întors de pe front
Era în anul 2000, stăteam în Pantelimon și să prăjești cartofi nu era chiar cel mai gangsta lucru.
Cât de nașpa era școala românească în 1990, când erai torturat de profesori șpăgari
Profesorul ne-a pus să ținem o caroserie de Dacie cât o ducea cu căruțul. Eram ca persanii care îl țineau pe Xerxes în filmul „300”.
Am lansat o revistă cu Trooper și K-Gula, în anii 2000, pentru că uram „Bravo” și „Popcorn”
Povestea asta e din epoca în care tatuajele erau ceva rușinos și din cauza lor puteai lua bătaie de la tac-tu.
Am vândut calculatoare-n România anilor 2000 și am înțeles ce înseamnă să-ți țepuiești clienții
„Am vândut și calculatoare de trei mii de dolari la chinezii din Europa. Aveam o listă de prețuri specială pentru ei, adaosul era 25%."
Hainele rapperilor români din anii '90 erau mai mișto ca boarfele hipsterești de azi
Dacă ai fost fan hip hop românesc în anii 90 și începutul anilor 2000, textul ăsta îți va provoca lacrimi.
Cum era să piratezi și să vinzi la negru casete și CD-uri cu muzică, în România anilor '90
„Țineam deck-ul pe play, record, pause, toate apăsate şi-mi vedeam de treabă. Când auzeam piesa la radio, săream să pornesc înregistrarea".
Am instalat calculatoare pentru combinatori, bodigarzi și videochatiste din România anilor 2000
Textul ăsta e un inventar al personajelor de plan secund, care populau România la zece ani de la Revoluție.
Am montat unele dintre primele rețele de cartier din București, în anii ‘90
Pe vremea aia, dacă maică-ta dădea cu aspiratorul pe după calculatorul tău, putea să distrugă rețeaua în tot blocul.