Am încercat să fac 30 de lucruri pe care trebuie să le bifezi până la 30 de ani

Mai aveam o lună până împlineam treizeci de ani, așa că am hotărât să încerc, în luna asta, toate lucrurile de pe liste cu realizări și experiențe pe care trebuie să le acumulezi până la treizeci de ani. Și să scriu despre asta, evident.

După părerea mea, treizeci e o limită de vârstă foarte artificială, pentru că unii oameni fac copii la 26 și alții își întemeiază o familie la cincizeci de ani sau poate niciodată. Dar asta e o altă discuție. Să revenim la subiectul nostru.

Pe măsură ce mă apropiam de treizeci de ani, simțeam că cineva îmi urlă în ureche că ar fi trebuit să fac atâtea lucruri până la vârsta asta. Toate articolele pe tema asta îmi dădeau panică. Aveam impresia că n-am nicio șansă să am o viață împlinită.

Problema e că 90-95 la sută dintre experiențele pe care ar trebui să le ai între douăzeci și treizeci de ani necesită tone de bani. Și, în multe dintre cazuri, determinare, timp, apetit și curaj. Oricum, dacă ai bani, restul vine de la sine. 

Ok, să vedem. Nu trebuie să mă las de fumat, pentru că nu fumez și deja am permis de conducere. N-am fost încă la Glastonbury, n-am văzut Marele Canion, n-am mers cu gondola prin Veneția, n-am vizitat toate marile galerii de artă din lume, nu m-am cățărat pe stânci, nu știu arte marțiale. Dar cine naiba a apucat să facă toate lucrurile astea?

Nu, n-am alergat nici la un maraton, nici măcar n-am descoperit beneficiile alergatului. Și cred că, uneori, efortul constant de a lucra la noi înșine și a evolua, plus anxietatea că ratăm experiențe extraordinare, ne duc la burnout și un sentiment de insatisfacție constantă.

Deci sunt mândră să spun că n-am bifat nici măcar jumătate dintre lucrurile de pe listele care circulă online. Nu cred că am de ce să îmi fie rușine. Pe lângă bani, ca să poți face toate lucrurile astea, mai ai nevoie și de timp. Și, de obicei, dacă ai mult timp liber, înseamnă că ești șomer sau bogat. Pentru mulți dintre noi, mult timp liber înseamnă puțini bani. Iar ca să ai bani, muncești pe brânci și ai timp ioc.

Cine a zis că nu contează banii probabil era putred de bogat. Zilele treceau și lista mea de activități rămânea tot tristă și goală.

• Mâncat singură într-un restaurant fără să mă uit la telefon
• Făcut voluntariat
• Citit o carte pe săptămână

Am comparat mai multe liste și majoritatea erau similare. În general, în toate apăreau călătoriile. Și pe bună dreptate. Dar nu e de ajuns să călătorești undeva aproape, trebuie să faci turul Europei cu rucsacul în spate sau să mergi la o petrecere cu lună plină în Thailanda.

Hai să facem un mic calcul pentru una dintre aceste experiențe. Un bilet până la Bangkok costă o mie de euro, și asta chiar și în ianuarie, care e lună moartă. Nu mai zic nimic.

Cred că cel mai mult mă deranjează la listele astea că sunt o altă versiune a listelor pentru cei cu spirit liber, cum ar veni, care sună așa: până la treizeci, trebuie să faci un copil sau să înveți ce haine te avantajează.

Dacă nu vreau să am un copil sau vreau și nu se întâmplă, asta e, n-o să am. La fel, dacă nu am bani sau dacă nu îmi doresc să merg la capătul lumii pentru o anumită experiență, asta e, n-o să merg. Nu am de ce să mă simt o ratată din cauza asta. Poate mie îmi face bine să zac și să mă uit la tavan.

Cred că listele astea ar trebui să aibă altfel de titlu, gen „30 de lucruri pe care merită să le faci până la 30 de ani”, nu trebuie să le faci. Ce să mai zic, recunosc că voiam să fie un articol distractiv, dar a ajuns să mă deprime. Sper că nu te-am deprimat și pe tine.

Textul a apărut inițial în VICE Grecia.