The xx se îneacă pentru a lansa video-ul melodiei „Chained”

Prin 2009 ascultătorii de muzică pop erau obişnuiţi să fie bombardaţi fonic de un amalgam de rock şi rap, ambele genuri luptându-se în energie şi volum pentru a intra în topuri. În atmosfera asta explozivă s-au lansat The xx dând peste cap tot sistemul cu un sunet minimalist care a înlocuit frenezia cu emoţie pură. The xx au pus un ritm mai funky peste un sunet melancolic care a umplut senzaţia de vid cu sinceritate şi apreciere, elemente care erau absente de multă vreme din muzica mainstream.

După ce au devenit reprezentanţii unui stil muzical care transcende genurile trupa a început să facă turnee pentru a-şi crea fani în fiecare colţ al lumii, construind un public din ce în ce mai mare cu fiecare nouă melodie. La trei ani de la debut, luna trecută şi-au cristalizat complet stilul. Coexist, noul lor album, merge la rădăcina sunetului lor, la esenţa a ceea ce le face muzica atât de afectivă, atât de apropiată.

„Chained,” cel de-al doilea single de pe album întruchipează perfect stilul lor reducţionist cu toată intensitatatea sobră specifică celor de la The xx şi atât. Jocul de versuri făcut de Romy Madley Croft şi Oliver Sim invocă o retorică care te izbeşte doar la finalul melodiei şi te face să spui „Te-am ţinut prea strâns?”

În afară de ajutorul celor de la The Creators Project, tripul ăsta melancolic s-a bucurat şi de mâna magică a companiei de producţie video din LA Young Replicant care au mai făcut videouri pentru Purity Ring, M83, Wise Blood, Baths şi multe altele. Au aplicat stilul lor de narativ abstract şi la „Chained.” Echipa a adus la viaţă o poveste concepută de Romy Madley Croft de la The xx care se petrece sub apă. Cu aceeaşi simplitate care domină muzica lor, fiecare membru al trupei a avut un rol  în această poveste. Chiar şi Croft a spus despre videoclip că „nu există niciun colaj, sunt doar trei călătorii individuale”. În video vedem toată paleta de stări pe care a creat-o Croft pentru a-şi evidenţia conceptul şi modul în care ia naştere povestea. Începe cu „o figură indescifrabilă” care stropeşte totul în jur când întră în apă, urmată imediat de două figuri care se plimbă agale pe malul mării. Apoi urmează imaginea unui copil care se pregăteşte să intre într-o piscină scuturându-se pentru a rezista la şocul apei reci. Un bărbat plonjează într-o piscină în slow-motion şi rămâne suspendat în aer, după aceea un scafandru pătrunde în apă lăsând o urmă de baloane de aer. Aici apar multe cadre rapide cu peisajul înconjurător. Al treilea personaj intră în piscină. Cerul îşi schimbă culorile precum se disipează vopseaua proastă în apă. Un singur om pluteşte paşnic, undeva în adâncimea bazinului. Juxtapunerea asta de cadre slow-motion şi cu viteză normală cu oameni care înoată prin apă duce spre apogeul single-ului care se termină cu cele trei personaje care ies împreună la suprafaţa apei.

Execuţia conceptului ăstuia sublim a implicat toate provocările impuse de o filmare subacvatică. Totuşi decorul minunat şi charisma naturală a trupei a strălucit prin tot procesul, ducând povestea înainte. Am realizat un interviu cu regizorul Alex Takacs de la Young Replicant ca să aflu mai multe despre „Chained.”

Vorbeşte-mi despre filmarea la „Chained” şi ideea generală a clipului.
Alex Takacs: De la început Romy, Olive şi Jamie au avut o idee specifică cu videoul ăsta, aşa că toată producţia a fost o colaborare intensă între mine şi ei.  Scopul era să creăm ceva simplu şi abstract, dar care să conţină destulă tensiune narativă pentru a căra în spate imaginile şi a canaliza emoţia muzicii de calitate. E vorba de trei drumuri separate care se întâlnesc sub lumina unui fenomen venit de pe altă lume – o conexiune între trei prieteni. Am vrut să fie ceva legat de elementele naturii, totuşi să fie legat şi de personalitatea trupei, ca să nu folosim personaje fictive sau o cosmologonie complexă.

Cum a fost să regizezi clipul ăsta, mai ales având în vedere implicarea lui Romy în concept?
The xx sunt cei mai Ok artişti cu care am lucrat vreodată, mai ales în comparaţie cu alţi artişti de succes. Au fost înţelegători şi dedicaţi la toate filmările, chiar dacă trebuiau să se trezească la cinci dimineaţa pentru a fi scăldaţi în apă sărată. Cu toţii aveau o prezenţă naturală în faţa camerei – am tras multe cadre şi fără indicaţii regizorale.

Totul e filmat superb, dar apa mi se pare că iese cel mai frumos în evidenţă – mişcarea, stropii, dispersia luminii…Apa pare un al patrulea personaj al clipului. Cum aţi filmat-o? Care sunt dificultăţile filmărilor subacvatice? Cum a fost să dai indicaţii regizorale sub apă?

Majoritatea videoclipului a fost filmat de Arri Alexa, iar cadrele de ultra-slow-motion au fost făcute de DP Steve Annis cu o cameră Phantom. Cadrele rapide cu apa în mişcare au un efect hipnotic care mi s-a părut o traducere perfectă a elementelor sinuoase din muzica lor.

În ciuda apei foarte reci, cadrele făcute la piscina publică au fost mult mai uşor de făcut în comparaţie cu cele subacvatice. Când lucrezi sub apă cea mai mică schimbare te poate da peste cap cu 15 minute. Dacă o lentilă e poziţionată greşit se pierde o zi întreagă de filmare, pentru că toată lumea se mişcă cu o treime din viteza pe care o au în afara apei. În principiu le dădeam instrucţiunile printr-un microfon de karaoke şi mă uitam cum oamenii de sub apă se mişcau îngrozitor de lent. Am avut norocul unui cameraman expert în filmări subacvatice şi o echipă profesionistă de scafandri.

Romy nu a mai respirat niciodată sub apă aer comprimat, aşa că a fost foarte greu pentru el să se prefacă că se îneacă într-o piscină de zece metri. De câteva ori scafandri au trebuit să lege un cordon în jurul gleznei ei şi s-o tragă vreo cinci metri în jos, pentru a obţine cadrele, ceea ce se vedea foarte bolnav de la suprafaţă. E ca într-un film de suspans când publicul îşi ţine respiraţia alături de personaj ca să vadă dacă ei ar fi supravieţuit. Cu toţii făceam asta în faţa monitorului.

@ImYourKid