Influencerița cu „dizabilități” de pe TikTok care a păcălit o lume întreagă

Relativ necunoscută până în noiembrie 2020, statutul lui Williams în comunitatea literară a crescut după ce aceasta a câștigat premiul Bodley Head/FT Essay Prize pentru scriitorii cu vârste până în 35 de ani, oferit de Financial Times. Textul câștigător e publicat în FT Weekend, ediția de weekend a ziarului britanic, deși competiția nu s-a mai ținut în ultimii doi ani. Textul trimis de Williams era un eseu înduioșător despre cum a fost diagnosticată cu Boala Huntington, o boală degenerativă care afectează creierul. Eseul, scris cu ajutorul unui program care transformă vorbele în text, i-a adus lui Williams un premiu de o mie de lire.

Articolul ei a fost lăudat de persoane influente. Hillary Knight, director de strategie digitală la Tate, un grup mare de galerii de artă din Marea Britanie, a zis despre el: „E incredibil de emoționant și ne amintește să luăm în calcul persoanele cu dizabilități atunci când facem designul pentru orice.”

„După ce am fost diagnosticată, am făcut o listă cu tot ce vreau să fac înainte să mor și am decis că vreau să las în urma mea un roman. Așa am început să scriu. Când primești un diagnostic și afli că n-o să mai poți comunica, te îngrozești. Dar scrisul mi-a redat vocea.”

Williams nu a publicat un roman, dar a devenit purtătoare de cuvânt pentru persoanele cu dizabilități și o persoană cunoscută în literatura irlandeză contemporană. Are profil pe site-ul editurii Penguin și a apărut la festivaluri în County Kerry, la podcastul Guilty Feminist și la ateliere de scris din St John's Theatre, Listowel și online.

A fost intervievată de presa britanică și irlandeză, inclusiv de Irish Independent și stația de radio NewsTalk și stația de radio locală, unde a vorbit despre diagnosticul ei. A scris pentru site-ul unei instituții științifice prestigioase, The Wellcome Collection. Anul acesta a fost și la Radio Kerry și a anunțat că Netflix a cumpărat un scenariu de la ea. Se pare că e primul scenariu scris cu ajutorul tehnologiei care transformă vorbele în text.

Totul mergea foarte bine pentru Williams. În ciuda circumstanțelor dificile, era o scriitoare și o creatoare înfloritoare. Prietenii spuneau despre ea că e o persoană minunată, inspirațională.

Singura problemă e că Carrie Jade Williams nu există.

Femeia spunea că fusese dată în judecată pentru 450 de mii de lire de niște oaspeți Airbnb care au zis că îi deranjase să vadă protezele ei pentru dizabilități din casa ei. Au zis că fuseseră atât de triggeruiți de elementele din casa ei, cum ar fi clopoțelul de la ușă, ibricul și paharele adaptate la nevoile ei, încât avuseseră nevoie de terapie.

Williams a mai zis că oaspeții ignoraseră regulile casei și sosiseră mai târziu decât ora programată. În plus, a mai zis că Airbnb a fost de partea lor și nu a susținut-o.

Mulți bloggeri cu dizabilități au trecut prin astfel de experiențe, așa că incidentul lui „Williams” le-a sunat familiar. Mulți suporteri de pe TikTok au lăudat-o că a făcut incidentul public.

Indy100, site-ul soră The Independent, a publicat două articole despre asta. Între timp, unul dintre ele a fost șters, celălalt a rămas pe site. Nici Indy100, nici The Independent nu ne-au răspuns de ce au păstrat articolul.

Williams și-a dorit să facă povestea cunoscută în media. În mai, un reporter de la VICE World News a fost contactat de ea direct, pentru că voia să vorbească cu el despre incident și să publice un articol. Reporterul nostru n-a putut dovedi că povestea e adevărată, așa că nu i-a mai răspuns la e-mailuri.

Povestea a fost întâmpinată cu scepticism și pe TikTok, unde femeia care își zice Williams are peste 18 mii de followeri.

Într-un interviu cu VICE World News, un purtător de cuvânt de la Airbnb a zis că nu știe de niciun fel de plângere de acest gen făcută companiei.

Ceva nu se lega. Wendy Lyons, avocată la firma din Dublin Abbey Law, a explicat pentru VICE World News că oaspeții Airbnb nu pot da pe cineva în judecată pentru că are ajutoare pentru dizabilități. Ar trebui să dovedească că i-a triggeruit cumva intenționat.

Acum, mai mulți utilizatori de TikTok spun că numele real al femeii nu e Carrie Jade Williams și au început să sape în trecutul ei. Povestea s-a întins și pe Twitter, unde mai multe postări despre femeie au ajuns virale.

Pe 6 octombrie, scepticismul s-a extins și pe Reddit, printr-o postare care susținea că Carrie Jade Williams e un personaj și numele ei real e Samantha Cookes.

Un utilizator de Reddit a început un thread în subreddit-ul r/Ireland, în care a pus link la un articol din 2011 care spunea că Cookes fusese condamnată pentru fraudă după ce pozase ca mamă surogat și escrocase un cuplu care își dorea copii cu 1 200 de lire.

Williams și-a închis toate conturile de social media în aceeași zi. Patruzeci și opt de ore mai târziu, pe 8 octombrie, a postat pe site-ul ei personal o declarație lungă, în care spunea că Cookes e sora ei, care era bolnavă psihic și pe care unii au încercat să o folosească împotriva ei.

VICE World News poate dezvălui în sfârșit adevărul din spatele rețelei complicate de minciuni și inconsistențe din viața femeii care și-a zis Carrie Jade Williams în ultimii zece ani.

„Carrie e Samantha”, a zis o verișoară de-ale lui Cookes care ne-a cerut să rămână anonimă ca să-și protejeze familia de drama cauzată de Cookes.

Williams a fost un alter ego care i-a permis lui Cookes să ia viața de la capăt ca scriitoare cu boala Huntington și să pună bazele mai multor afaceri ilegale. Realitatea vieții ei se bazează pe o poveste complexă și pe alocuri tragică. Femeia a pierdut un copil și a fost condamnată pentru fraudă.

În declarația postată de Williams pe 8 octombrie, una dintre ultimele ei declarații publice, aceasta amenința să dea în judecată pe oricine sugerează că Williams și Cookes sunt aceeași persoană.

În eseul scris de Cookes sub numele Carrie Jade Williams, aceasta spune: „Îi spun calculatorului să îmi salveze munca și îmi pregătesc corpul să se ridice în picioare. Gândesc Stai în picioare, dar știu că corpul mă va asculta doar când vrea el.” Eseul sugerează că femeia nu are control asupra propriului corp – unul dintre numeroasele simptome ale bolii.

Boala Huntington e ereditară, iar familiile care știu că o au în istoria lor își duc copiii de mici la doctor. În medie, simptomele apar pe la vârsta de treizeci de ani și îi reduc pacientului abilitățile de funcționare timp de vreo douăzeci de ani, după care îl omoară lent și dureros.

Persoanele care suferă de această boală au simptome diverse, de la mișcări anormale involuntare, la declinul capacităților mintale și fizice până la imobilitate totală.

În mai multe interviuri, Cookes susține că nu a fost diagnosticată până la 31 de ani pentru că a fost adoptată și nu își cunoștea istoria familiei. Toți prietenii lui Cookes cu care am stat de vorbă ne-au zis o poveste similară – că femeia s-a născut într-un orfelinat irlandez, a fost adoptată de o englezoaică și a crescut în Marea Britanie.

Poveștile despre diagnosticul ei sunt mai variate. Cookes a zis la Newstalk, un radio britanic, că a fost diagnosticată după ce a avut un atac al bolii în Dublin. Jane, o fostă prietenă de-ale lui Cookes care nu ne-a dat numele, a zis că i-a spus că a fost diagnosticată în Cork, după ce un optician a observat că „are ceva ciudat la ochi”. În revista de tehnologie Urevolution, Cookes scrie, sub pseudonimul Williams, că nu poate merge sau vorbi și nici nu se poate hrăni singură. După care și-a revenit, deși se știe că Huntington e o boală degenerativă, deci nu ai cum să îți mai revii după ce a început declinul.

În poveștile despre trecutul și familia ei există multe nepotriviri. Cookes le-a mai zis lui Jane și altor prieteni cu care am vorbit, că a descoperit mai târziu că are trei surori și că una are probleme mintale. Niciuna dintre persoanele cu care am vorbit nu știau că fusese condamnată pentru fraudă.

Verișoara lui Cookes, care a vorbit cu VICE World News prin Facebook messenger, a zis că Cookes nu fusese adoptată, nu trăise într-un orfelinat și are un frate mai mic, doi frați mai mari și nicio soră. Toate rudele ei ne-au zis că boala Huntington nu există în familia lor.

Verișoara ei ne-a mai spus că Cookes fugise în Irlanda la un moment dat. La fel susțin mai multe articole din 2013, de pe site-ul ITV și din ziarele locale, care spun că Cookes a dispărut și se credea că e în Dublin.

Un purtător de cuvânt al poliției din West Mercia a confirmat pentru VICE World News că Cookes a fost dată dispărută în octombrie 2013, după care a fost găsită în Irlanda, patru săptămâni mai târziu, și a fost predată autorităților irlandeze. Dosarul ei și un articol de ziar din 2014 arată că Cookes era însărcinată când a fugit din țară cu un buletin fals ca să scape de serviciile sociale din Marea Britanie. Același articol susține că statul îi luase deja lui Cookes un copil și că femeia suferea de probleme psihice.

După ce Cookes a născut, în ianuarie 2014, un vecin îngrijorat a raportat-o la poliție și statul i-a luat și acest copil. Tatăl lui a primit custodia în același an. Tot el avea și custodia celuilalt copil.

Pe atunci, existau în Irlanda mai multe rețele care îi ajutau pe părinții care fugeau de serviciile sociale din Anglia. Multora dintre acești părinți li se permitea să păstreze copiii după ce tribunalul irlandez stabilea că e în interesul copiilor.

În decursul investigației, VICE World News a aflat că povestea despre Airbnb era cea mai recentă dintr-un șir de minciuni.

Un clip neclar cu o fată care face provocarea cu găleata cu gheață în 2014 a mai adăugat un nume în ecuație – „Lucy Hart”.

Clipul a fost filmat de Bonnie, al cărei nume l-am schimbat, ca să îi protejăm familia. Bonnie ne-a zis că Hart, tânăra din clip, era de fapt Cookes. Clipul a fost făcut în 2014, când Cookes lucra ca bonă sub pseudonimul Lucy Hart în Tullamore, centrul Irlandei.

Bonnie a zis că ea și soțul ei au găsit-o pe Cookes prin Great Au Pairs, un serviciu care conectează familiile cu bonele. Acum, Bonnie spune că se simte proastă că nu i-a cerut niciodată referințe sau pașaportul lui Cookes, pentru că tânăra fusese foarte convingătoare și drăguță la interviu.

În timp, Bonnie a zis că poveștile lui Cookes i s-au părut tot mai ridicole. Fata se lăuda că lucrase cu copii autiști în Dubai. Nu a mai suportat și a confruntat-o, i-a zis că exagerează, iar Coookes s-a supărat și a renunțat la jobul de bonă. Le-a zis că pleacă într-o tabără de scris.

Mai târziu, Bonnie a descoperit, în timp ce făcea curat în camera lui Cookes, „ceva ce mi-a înghețat sângele în vene”.

A găsit într-un dulap mai multe note de mână scrise de Cookes, prin care aceasta încerca să obțină dreptul de a vizita un copil identificat drept „H”. I-a sărit în ochi o declarație: „Declar, alături de avocatul meu, că nu mi-am omorât fiica și sper că și-a găsit pacea.”

Fără să vrea, Bonnie a descoperit o mare tragedie pe care Cookes o îndurase în secret. În 2008, a născut o fiică, pe Martha, care a murit la vârsta de patru luni. Nu se știu multe despre viața lui Cookes din perioada aceea. După o investigație de nouă luni, medicii au stabilit că fetița murise din cauza Sindromul morţii subite la sugari (SIDS).

În 2011, Cookes a fost acuzată de fraudă după ce a jucat rolul unei mame surogat și a escrocat un cuplu fără copii, căruia i-a luat 1 200 de lire pentru servicii pe care nu le-a mai prestat. Inițial, a fost condamnată la șapte ani de închisoare, dar i s-a schimbat sentința după ce Cookes a convins jurații că moartea fetiței ei, Martha, îi cauzase probleme mintale și o făcuse să se poarte așa.

Organizația The Lullaby Trust, care susține familiile afectate de SIDS, are mai multe resurse pentru a reduce efectele cauzate de doliu și spune că, într-adevăr, părinții care au pierdut un copil sunt confuzi și pot lua decizii greșite. Toți prietenii lui Cookes cu care am vorbit ne-au zis despre Martha.

Bonnie a zis că Cookes a început să lucreze ca bonă la ea în septembrie 2014, la câteva săptămâni după ce i se luase din grijă al treilea copil. Cookes i-a povestit că are doi copii cu iubitul ei, dar nu îi zisese care era situația dintre ei. De fapt, niciunul dintre cunoscuții ei nu știa că statul îi luase copiii.

La începutul lui 2016, Cookes, care își spunea acum Lucy Fitzwilliam, a ajuns în Dublin, capitala Irlandei. Acolo s-a dat drept terapeut și proprietară a unui refugiu pentru supraviețuitoarele violenței domestice și s-a împrietenit cu mulți părinți locali, printre care Lynn McDonald, o bucătăreasă care avea două fete mici.

Pentru că și ea trăise într-un refugiu mai demult, McDonald a avut încredere în Cookes și a luat-o ca terapeut pentru fetița ei de opt ani. Nu se știe ce s-a întâmplat la ședințele de terapie, dar fetița ei a avut apoi nevoie de terapie adevărată ca să scape de traumele cauzate de Cookes.

Cookes a încercat să o convingă să aibă grijă și de fiica ei mai mică, care avea niște dizabilități, dar McDonald a refuzat. Investigația noastră sugerează clar că Cookes nu era calificată pentru niciuna dintre ocupații. 

McDonald a zis că în iunie 2016, Cookes le-a propus mai multor familii excursii în Laponia de Crăciun. VICE World News a văzut e-mail-uri în care Cookes susținea că biserica ei va acoperi jumătate din costuri dacă părinții plătesc restul. McDonald e mamă singură și s-a străduit cu greu să facă rost de avansul de cinci sute de euro.

Dar excursia în Laponia nu s-a materializat, iar părinții, îngrijorați că au fost păcăliți, au raportat-o pe Cookes la poliție. Și totuși, femeia n-a fost acuzată de nicio infracțiune, deși familiile implicate au pierdut ei cinci sute de euro.

Julie Lee, o taximetristă din Cork, Irlanda, a zis că o știa relativ bine pe Cookes. A povestit că mersese de multe ori cu ea cu taxiul în 2017, pe când Cookes își spunea Rebecca Fitzgerald și se dădea terapeut. Nu se știe ce făcea în ședințele cu copiii autiști cu care lucra.

Niciuna dintre familiile care a angajat-o nu a vrut să vorbească cu noi, pe motiv că se tem de Cookes.

Margaret Howard e directoarea școlii Rathcormac din Cork. A zis că părinții cu care lucrase Cork se declaraseră îngrijorați de identitatea și calificările femeii. Howard a contactat poliția în 2017 să le spună despre ea, dar nu știe ce au făcut în privința asta. La scurt timp, Cookes a plecat din oraș și iar a fost dată dispărută.

Optsprezece luni mai târziu, Carrie Jade Williams a câștigat un loc la Cill Rialaig Arts Centre, un proiect de artă contemporană din County Kerry, Irlanda. Acolo a cunoscut-o pe Laura, o profesoară care a fost de acord să vorbească cu VICE World News în condiții de anonimitate, pentru că se teme de Cookes. Laura a zis că atunci când i s-a prezentat, Cookes i-a spus că New Yorker îi acceptase un pitch pentru un articol.

New Yorker ne-a zis că nu a colaborat niciodată cu o persoană numită Carrie Jade Williams. La fel, Netflix ne-a zis că nu a cumpărat niciun scenariu de la ea.

Am contactat și Financial Times, ziarul care a premiat-o, care e deținut de Penguin Vintage.

Un purtător de cuvânt al ziarului Financial Times a zis: „Am crezut că eseul din 2020 vine de la o persoană de bună credință. Vă mulțumim de informații, vom investiga situația și abia așteptăm să citim articolul dvs.”

Editura Penguin nu ne-a răspuns la e-mail.

În eseul ei, Cookes menționează că are un soț, dar noi nu l-am găsit. Două foste prietene de-ale ei ne-au zis că au rupt prietenia cu ea după ce au aflat că le mințise cu privire la acest subiect și le făcuse să trimită cadouri de logodnă și de nuntă.

În 2021, Cookes s-a mutat în Kenmare și și-a făcut prieteni în comunitatea literară. Contribuia la organizarea atelierelor de la Centrul de Arte Carnegie. Cookes a participat la mai multe concursuri de scriere care ofereau premii între zece mii și patruzeci de mii de euro. VICE World News a vorbit cu patru persoane care au participat la competițiile online. Acestea ne-au zis că au participat peste cincizeci de femei din toată lumea.

Cookes a vorbit cu mai multe participante, inclusiv cu cele cu care am vorbit și noi, și le-a zis că erau pe lista de persoane selectate pentru premii și le-a încurajat pe altele să îi trimită mostre de texte ca să le prezinte agenților ei. După care nu le-a mai răspuns la e-mailuri și le-a lăsat în ceață. Altele au primit de la ea oferte de job la o companie care nu exista. Cel puțin una dintre ele ne-a zis că a renunțat la un job real în așteptarea jobului promis de Cookes, care nu s-a mai materializat niciodată.

Mulți dintre prietenii lui Cookes au declarat că îi șochează gândul că femeia s-a prefăcut că are dizabilități și le-a luat locul în competiții persoanelor care chiar au dizabilități. Un utilizator de TikTok a zis că femeia le face viața mai grea persoanelor cu dizabilități reale.

Mai mulți prieteni de-ai ei ne-au întrebat dacă Cookes a început să se poarte așa după ce a pierdut bebelușul.

Din dovezile pe care le-am adunat, se pare că Cookes s-a mutat în Irlanda în timp ce era însărcinată din cauza traumei provocată de pierderea primului copil și confiscarea celui de-al doilea. Dar surse apropiate de Cookes spun că femeia era o mincinoasă compulsivă încă din adolescență și inventa mereu povești dramatice ca să obțină atenție.

Conform legii irlandeze, faptele comise de ea se califică drept fraudă. Ca persoană cu dosar penal, nu ar fi avut dreptul să lucreze cu copii.

Anul acesta, site-ul de vize Schengen a scris despre doi bărbați care au fost închiși după ce au facilitat intrarea în țară a unor persoane cu acte false, printre care se număra și Cookes. Dar nu se știe cum a putut lucra Cookes în țară timp de zece ani, cu acte false și cel puțin patru pseudonime. Poliția irlandeză nu a vrut să comenteze situația.

Ca s-o cunosc în persoană, am luat legătura cu cunoscuți de-ai ei din Kenmare și așa am cunoscut-o pe Jane, care a vrut să-mi spună povestea ei despre minciunile lui Cookes. Tot ea mi-a dat și adresa proprietății de Airbnb de la care pornise drama.

În ziua următoare, am fost acasă la Cookes, dar am găsit la ea pe ușă un bilet: „Sunt într-o întâlnire și nu pot răspunde. Dacă ai nevoie de mine, dă-mi mesaj.” După ce am sunat de mai multe ori la ușă, am renunțat.

Au trecut mai multe săptămâni fără să primesc un mesaj de la Cookes. Dar apoi, pe 17 noiembrie, vecina de vizavi a lui Cookes mi-a dat mesaj să îmi spună că o văzuse când ieșise din casă. M-am întâlnit cu ea și mi-a zis că femeia plecase noaptea. Îi dăduse mesaj că fusese transportată la un spital din sudul Irlandei, pentru o urgență medicală.

Îi datora chiria proprietarului, Tim Hourigan, dar acesta ne-a zis că nu a văzut-o nici până azi. Cookes i-a dat un mesaj în care i-a zis că a vorbit cu un asistent social care o va plăti în locul ei din partea unei organizații.

Hourigan ne-a spus că femeia a luat din casa lui o grămadă de mobilă. 

Acum, nimeni nu știe unde e Cookes.

Multe persoane cu care am stat de vorbă sunt îngrijorate de felul în care a reușit Cookes să schimbe atâtea identități false fără să fie prinsă. Sunt îngroziți că și-au lăsat copiii pe mâna ei.

Laura ne-a zis: „Am ezitat să vorbesc cu voi pentru că știe unde locuiesc. Sunt recunoscătoare că nu a luat bani de la noi. Și mă bucur că ați venit, pentru că e o situație periculoasă și era nevoie să o rezolve cineva: e ca o rană deschisă pentru noi.”