Am fost la mitingul polițiștilor ca să văd cum protestează și autoritățile când sunt în civil
Fotografie de Sorin Vidis

FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am fost la mitingul polițiștilor ca să văd cum protestează și autoritățile când sunt în civil

De ziua Poliției, angajații (o mică parte) au cerut în stradă respect, seriozitate, bani. Apoi, ironic, au plecat de la Revoluției la Victoriei.
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO

În vremea protestelor din februarie, am tot văzut declarații atribuite jandarmilor, care spuneau că dacă puteau, ieșeau și ei în stradă. Polițiștii au putut, în weekend și cu organizarea sindicatelor, așa că nu puteam rata un moment d-ăsta. Hip-hop, vuvuzele, portavoci și discursuri au și ei. Nu știu însă cum ar face ei, dacă ar vrea să rupă un cordon de jandarmi. N-a fost cazul de așa ceva. 


Mitingul polițiștilor organizat chiar de ziua Poliției Române a picat într-o zi de sâmbătă oarecum aglomerată, cu un marș pro viață, sub care a fost ascuns anti-avortul, și o manifestație pro UE. A fost anunțat pe Facebook, cum se face acum, dar mai ales au fost organizați oamenii prin sindicatele Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex" și Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual. De fapt, dacă ai fi privit doar în fața scenei din piață, ai fi crezut că-i ceva eveniment pentru „Pro Lex", la câte steaguri aveau.

Publicitate

Pentru mine a fost o premieră: am urmărit pentru prima dată un protest de tipul ăsta, organizat, cu scenă, portavoci, vuvuzele, bannere printate și veste. E cumva ciudat și parcă nu l-am înțeles pe deplin. Desigur, nici nu-s polițist să pot empatiza cu oamenii din stradă, dar când e o chestie d-asta mega organizată, parcă ești dus de mână de aici până mai încolo. În fine, probleme de percepție a lucrurilor, ideea e că între 10 și 12 polițiștii s-au adunat în Piața Revoluției și au pornit spre Victoriei, unde au stat până pe la 16.

Fotografii de Sorin Vidis

Legat de acțiune, Carmen Matcă, angajată în Poliţie, a spus că „volumul de muncă este sufocant, au plecat mulţi oameni din sistem, tot mai puţini au venit, iar cauza este aceeaşi - salariul foarte mic. Păi cum să stea cineva cu 16-18 milioane pe lună, la care se mai adaugă câteva indemnizaţii care îl duc la cel mult 2.000 de lei?!". Și nu cred că e departe de adevăr. Pe cât de cool e Godină pe Facebook și pe cât de popular a ajuns după ce și-a lansat și carte, Poliția e departe de așa ceva. Recent a trecut printr-un moment penibil cu un băiat răzgâiat.

Citește și: Ce-am învățat despre polițiștii români din cartea lui Marian Godină

În stradă, polițiștii au fost în civil, în mare parte, și au ieșit pentru o majorare mai serioasă a salariilor: cu 20%. Acum vreo două săptămâni, Carmen Dan, ministrul Afacerilor Interne, a spus că mai mult de 300 de lei în plus nu dă. Negocierile vor fi reluate luni, că sindicatele și-au făcut treaba în weekend cu vreo două mii de oameni scoși în stradă. În timpul adunării de la Piața Revoluției, unde este și MAI, cei prezenți au fost informați că Poliția poate să scoată în stradă și 80 de mii de oameni, nu doar 10 mii sau cam așa. Publicul a fost cumva însuflețit de vorbele astea.

Publicitate

„România, trezește-te!", aceste vorbe ale tuturor

Piața avea o scenă, vuvuzele, veste și boxe. Erau date atât de tare, că le auzeai de pe la Universitate. În ele, printr-un microfon, o doamnă le vorbea oamenilor: „MIZERABILE! Așa sunt salariile! Să vă fie rușine! RUȘINE! RUȘINE SĂ VĂ FIE!". Vorbele astea îndreptate spre cei cărora ar trebui să le fie rușine au ridicat moralul participanților, vuvuzelele și tobele au sunat mai tare.

Între discursuri, sau când părea că lumea are nevoie de energizant, începea să cânte „România, trezește-te!". Personal sunt inspirat că melodia asta hip-hop a ajuns folosită la aproape orice protest. Bine, mai mult cuvintele astea două au ajuns rostite, dar tot e ceva. Îmi rezerv însă dreptul să greșesc când spun că, foarte probabil, muzica asta anti-sistem pică bine și în căștile și boxele polițiștilor, când au și ei nevoie să fie motivați.

După discursul ei, două femei mă întreabă în engleză dacă le pot explica ce se întâmplă acolo, ce vor oamenii ăia. În timp ce eu îi spuneam celei care m-a întrebat, ea traducea în spaniolă celeilalte. I-am zis ce-i cu salariile, ce caută ei în stradă, în weekend, și ea nu părea prea încrezătoare în acțiune. Întâi, a zis că-s puțini, apoi că nu poți să faci cine știe ce în weekend. „Sper să primească ce vor. Poate nu anul ăsta, poate nu la anul, dar cândva… da, ar trebui să primească", mi-a zis la final și și-au văzut amândouă de drum, spre Universitate.

Publicitate

Citește și: Am vorbit cu forțele speciale din România despre cum miroase frica

O oră mai târziu am mai dat de străini. Înainte de marș, ei erau la trecerea de pietoni spre Biblioteca Centrală și discutau. Un tip cu păr alb și burtă îi explica unuia mai tânăr, care căra un buchet de flori ca un bebeluș, ce-i cu protestul. Se chinuia să-i spună într-o spaniolă aproximativă despre mișcările recente de stradă din România și a ajuns la punctul 8 al proclamației de la Timișoara. Să mai zică cineva că nu au aflat și străinii de cum ne cerem noi dreptatea în stradă.

Selfie și semințe

Ziceam mai sus că polițiștii au fost în civil. Oricât de nobilă și necesară ar fi acțiunea lor, să nu uiți că-s și ei oameni cu apucături ca ale tale sau ale mele. Una dintre ele e statul la selfie, să arăți și altora, să pui pe Facebook, să păstrezi ceva amintiri dintr-o zi mohorâtă de martie în care ai cerut mai mulți bani la salariu. Trei tipi, mai la stânga scenei în timp ce strigă cineva în microfon că vrea respect, stau la un selfie fâcut de unul numit Dorel. Nu știu dacă era la mișto sau serios, dar așa l-au strigat. „Hai, mă, am ieșit?" „Am ieșit!" - două fraze simple ca să știi că ai făcut o treabă bună.

Spre clădirea Ministerului, unde era pus gardul, se spărgeau semințe. Trecuse deja o oră din miting când am ajuns la grupul ăsta de patru persoane, cred că se plictiseau deja. Prin aceeași zonă era și-un tip cu geantă cu mesaj excelent: „Geanta asta e ca o pernă, o pun sub cap când vreau să iau o pauză". Cred că-i făcută pentru liceenii care dorm cu capul pe bancă, dar merge și de-un stereotip la polițiști.

Publicitate

Oameni blocați în trafic de marșul polițiștilor. Fotografie de Sorin Vidis

Cred că ziua a fost productivă pentru magazinele din zonă. Din când în când mai ieșea câte un polițist din grup, dădea jos vesta, și pleca în căutare. Pe la 11, un tip a întrebat un grup de jandarmi pe unde e un magazin. Un altul s-a întors cu două sticle de suc și una de cola, le-a dat colegilor, a scos vesta din buzunar și și-a tras iar „uniforma" pe el.

Și am mai observat o chestie, dar să nu crezi că-s pârâcios: și polițiștii, când sunt în civil și pleacă de la miting, traversează ilegal. Asta e, uneori te grăbești.

Vezi în continuare mai multe fotografii de la protestul polițiștilor.

Citește și alte lucruri despre Poliție:
Daca ajungi în sevraj la Poliția Română, singura ta șansă să nu mori în celulă sunt oamenii ăștia

Ce muzică ascultă Poliţia Română?

O istorie fashionistă a Poliției Române, prin uniformele lor