Știri

Am vorbit cu deputata română care vrea să scape soții bătăuși, dacă femeile-și retrag plângerea

Proiectul de lege depus de UDMR vrea ca bărbatul care își bate soția, pentru prima dată, să fie păsuit de lege, dacă femeia se răzgândește și decide să rămână în familia tradițională.

de Vlad Epurescu
05 Septembrie 2017, 9:42am

România este țara în care o femeie este agresată la fiecare 30 de secunde, iar trei din zece românce suportă hărțuiri fizice sau verbale odată cu împlinirea vârstei de 15 ani. Dacă ai tot auzit asta în discursul feministelor e pentru că lucrurile se schimbă greu, în România. Mai ales dacă agresorul este, oarecum, protejat de Codul Penal. Dacă victima se împacă cu cel care a caftit-o, atunci agresorul scapă de răspunderea penală, chiar dacă a fost depusă o plângere împotriva sa.

„În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală". Asta scrie negru pe alb în Codul Penal, la articolul 199, alineatul 2.

De-a lungul anilor, mai multe ONG-uri pentru drepturile femeii s-au luptat pentru a modifica legislația românească: introducerea ordinului de protecție, în 2011, și presiunea constantă asupra autorităților de a crea un cadru juridic care să asigure protecția victimelor și să se armonizeze cu prevederile Convenției de la Istanbul. Cu toate astea, violența domestică e o chestiune normală în România - tolerată de autorități, ignorată de oameni, în general, băgată sub preș din rușine și indiferență. Oamenii merg pe ideea: „Nu e treaba noastră ce se întâmplă în familia lor".



Două proiecte de lege pentru pedepsirea violenței domestice

Tocmai d-asta, la sfârșitul lunii iulie, deputatul PNL Adriana Săftoiu a depus o inițiativa legislativă semnată de 60 de parlamentari din toate partidele, cu excepția celor din UDMR, prin care se cere modificarea acestui articol din Codul Penal, cerând ca acțiunea penală împotriva agresorului să se declanșeze și din oficiu, iar împăcarea să nu excludă răspunderea penală.

UDMR are propria variantă legislativă. Proiectul a fost depus la finele lunii iunie la Camera Deputaților pentru modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Inițiatorul este o femeie: Csép Éva Andrea. Și acest proiect este semnat de parlamentari din toate partidele.

Aici am găsit două prevederi care mi s-au părut de luat în seamă: una bună și una cam dubioasă. Ideea bună din acest proiect este că victima poate cere la Poliție să emită pe loc un ordin de protecție. În legislația actuală, acest ordin de protecție este pus în aplicare după 72 de ore de la formularea cererii. Deci, agresorul are timp berechet s-o mai bată pe femeie.

Dar acest proiect al UDMR-ului se mai deosebește de primul prin faptul că prevede ca acțiunea penală împotriva agresorului să înceapă abia de la al doilea abuz, lăsându-le celor două părți posibilitatea de a se împăca.

Citește și: De ce nu-i pasă nimănui de violența din familia tradițională românească

În inițiativa legislativă scrie fix așa: „Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală doar în cazul primei sesizări sau plângeri penale de către victimă sau orice persoană care constată actul de violenţă". Adică, soțul o bate pe soție, ea depune plângere la poliție, și-o retrage ulterior, se împacă cu agresorul-soț, iar ăsta scapă de sancțiuni pentru că poliția nu mai are ce face!

Mi s-a părut curioasă această abordare a violenței în familie, mai ales că inițiativa vine din partea unei femei, așa că am vrut să vorbesc cu Csép Éva Andrea, ca să îmi dau seama la ce s-a gândit atunci când a elaborat acest proiect legislativ.

Fotografie via contul de Facebook al Csép Éva Andrea

VICE: De ce vreți ca agresorul să nu fie pedepsit din prima, după prima bătaie, după prima agresiune?
Csép Éva Andrea: În prezent, Codul Penal o spune foarte clar, așa cum ați remarcat. Ori de câte ori se împacă victima cu agresorul, răspunderea penală este înlăturată. Am pornit, practic, de la această bază. Noi am vrut să respectăm și decizia victimei, care poate vrea să aleagă să-și refacă familia. Dacă există, apoi, o a doua agresiune, chiar dacă se împacă din nou, cursul acțiunii penale nu se mai oprește.

Mai poate fi aia o familie, după ce soțul o bate pe soție? De multe ori femeile, care sunt în marea majoritate a cazurilor victimele abuzului domestic, își retrag plângerea la presiunea și intimidarea soțului.
Este o opțiune personală. Noi vrem să ajutăm femeile care ajung în această situație. E foarte greu să ne punem în pielea victimei. Atunci când depune plângere, înseamnă că ea a luat decizia să schimbe ceva. Dar, dacă se răzgândește, poate că s-au mai petrecut și niște schimbări de sentimente. Poate se gândește: „N-ar fi bine pentru copii să trăiască într-o atmosferă echilibrată"? Dar, a doua oară când se întâmplă, urmărirea penală își continuă cursul chiar dacă victima își retrage, din nou, plângerea.

Citește și: Poveștile româncelor ucise-n bătaie și arse de vii de bărbați mi-au arătat ce înseamnă Ziua Femeii

Pe ce statistică se bazează acest proiect legislativ inițiat de dumneavoastră? Câte agresiuni sunt raportate la Poliție? Câte se rezolvă?
Nu avem o statistică unitară. Știu că, anual, mor 200 de femei din cauza violenței domestice și că 75% din aceste agresiuni nu sunt raportate. Din restul de 25%, unele plângeri se mai pierd pe drum. Știu că una din trei femei din România este agresată, pe când media în UE este 1 la 4. Noi am lucrat cu societatea civilă și cu ONG-urile atunci când am elaborat această modificare legislativă.

Personal, vă spun că mi se pare greu de crezut că, după o mamă de bătaie mai poate fi o atmosferă echilibrată în acea familie. Aveți vreo evidență cu numărul de cazuri în care o femeie agresată de soț, după ce și-a retras plângerea, au trăit apoi, vorba aia, fericiți până la adânci bătrâneți?
Nu am date statistice de acest gen. Cred că le au ONG-urile. Să vă spun sincer, din moment ce aceste date nu sunt centralizate este foarte greu să le culegi de la toate instituțiile. Am vorbit, de exemplu, în nenumărate rânduri cu INS Mureș, nu am rezolvat nimic. România nu tratează cu prioritate această problemă. Nu avem programe de interes național, nu avem centre în fiecare oraș care să rezolve aceste probleme.

În schimb, mi s-a părut o idee bună asta cu ordinul de restricție emis pe loc.
În prezent, el se emite în 72 de ore de la formularea cererii, dar agresorul, dacă află, se poate întâmpla o nenorocire. Dacă legislația se va schimba așa cum vrem noi, atunci acest ordin se va emite pe loc. Polițistul va completa un chestionar și, când va emite acel ordin de restricție, îl va scoate pe agresor din locuința familială. E foarte important să se întâmple acest lucru pentru că sunt cazuri când femeia își ia copiii și fuge fără acte, fără nimic.

Și cum va funcționa acest ordin de restricție? Cum vor fi monitorizați agresorii, să nu îl încalce?
Noi sperăm că am atras atenția tuturor partidelor că aceasta este o problemă ce trebuie rezolvată urgent. În prezent, de multe ori s-a constatat că organele de poliție nu urmăresc să vadă dacă acest ordin de restricție este respectat. Până când se iau măsuri concrete pot dura luni de zile. S-a discutat mult și despre faptul că agresorii ar trebui să poarte niște brățări pentru a fi monitorizați, pentru ca organele abilitate să intervină, dar nu e nimic concret.

Citește și: Creștinopații din România se iau după femeia din Rusia care vrea să-ți bați nevasta și copiii

Așadar, UDMR are o propunere care mă confuzează, fiindcă e clar că există elemente pozitive, dar partea în care familia este mai degrabă protejată decât individul (femeia) mă face să mă îndoiesc de proiectul lor. Așa că am vorbit și cu Președintele Asociației A.L.E.G. (ONG care promovează drepturile femeii și egalitatea de șanse), Camelia Proca, despre proiectul legislativ depus de UDMR.

„Un specific al fenomenului violenței domestice este retragerea plângerii de către victimă, la presiunile agresorului sau ale familiei extinse. Șantajul emoțional este foarte des întâlnit: de dragul copiilor, de frică, de rușine și din multe alte motive, victimele își retrag adesea plângerile, iar în condițiile actuale ale legii, poliția nu mai poate continua cercetările întrucât dosarul se închide.

Dar, tot un specific al violenței domestice e că faptele de violență se repetă și se agravează cu timpul. De regulă, femeile nu depun plângere la poliție decât după incidente destul de grave. Deci, dacă există plângeri repetate, vorbim de un potențial de agravare a violenței, iar statul are obligația de a lua măsuri de prevenire. De aceea salutăm o modificare legislativă care să permită continuarea cercetărilor și după așa-zisa împăcare a părților. În plus, victima nu va mai fi hărțuită să își retragă plângerea."

Tagged:
Features
Política
víctima
bataie
plangere
UDMR
violenta domestica
agresori
ordin de protectie