Blocul Rosenthal

Blocul Rosenthal se află în București, pe Calea Victoriei 22-24, lângă Valea Regilor (Pasajul Macca-Villacrosse). Este o clădire-mamut abandonată, ușor de recunoscut după coloanele de la parter, pe lângă care nu treci decât dacă răceala ți-a înfundat nasul. Istoria și rostul ei în viața bucureșteană nu le cunosc mulți.

Înaintea celui de-al doilea război mondial, Banca Națională a României (BNR) a decis să contribuie la bunăstarea propriilor angajați și a construit pe un teren de 2 700 metri pătrați, cu aproximativ 35 de milioane de lei, Casa de pensiuni, împrumuturi și ajutoare a funcționarilor BNR, sub supravegherea arhitectului șef al băncii centrale, Radu Dudescu. Tot el a pus aici bazele Asociației culturală și sportivă a funcționarilor BNR, unde organiza cursuri gratuite de limbi străine, excursii în afara Bucureștiului și punea bancherii să facă sport.

Clădirea a fost construită în locul fostului magazin de lux cu porțelanuri fine numit Rosenthal, de unde și denumirea populară a locului. Avea un subsol pe două niveluri, cinci etaje de birouri, o sală de conferințe la etajul șase, una de sport cu anexele necesare la șapte și un bufet la opt. Parterul era rezervat spațiilor comerciale oferite spre închiriere. Era pentru prima dată când în București se construia o clădire cu prăvăliile retrase de la stradă, care permitea pietonilor să circule pe sub arcade, adăpostiți de ploaie sau feriți de căldură. Până în anii 90, când clădirea a fost abandonată, iar arcadele ei au devenit toalete publice. Până și strada s-a îndepărtat de duhoare.

La intrare, lifturile erau niște găuri prin care se auzea vântul.

Interiorul era aproape în totalitate decopertat, lipsit de mobilier și destul de antipatic, zici că era Bancorexul sau altă mizerie prădată din România.

Am intrat special să prind asfințitul, dar aspectul nu era foarte primitor.

Iată și seiful, bineînțeles, gol.  Ușa asta nu se mișca așa ușor din loc.

Ăsta nu știu ce făcea, dar evident e un motor în culori mișto.

Tagurile astea le vedeți și din stradă, aproape pe toate geamurile. Moda facebook-ului urban.

Ajung pe una dintre cele două terase. Înălțime satisfăcătoare și spațiu îmbelșugat! Ar merge de-un Sky Bar.

Dar cum nu-mi pot potoli ușor pofta de adrenalină, urc pe acoperiș, ca să văd priveliștea comunistă: un triunghi al Bermudelor/chiloților lui Ceușescu, format de Magazinul Victoria, Palatul CEC și Casa Poporului.

Vedere spre Centrul Vechi. În prim plan se află Valea Regilor, fără rahat de porumbei, că a venit frigul și s-au constipat.

Panoramă cuprinsă între Intercontinental și sediul BCR. Frumos cenușiu, nu?

Calea Victoriei și sigla societății ADAS, unii care făceau asigurări și care n-au mai făcut de prin 91. Bănuiesc că e scump să dai firma jos după ce dai faliment, aștepăm până vine urganul Sandy.

Când întunericul a cuprins blocul, am coborât în subsol, fie ce-o fi, pe această scară. Arătam ca un miner, mă simțeam de-al casei.

Dar subsolul era inundat. Expediția mea se sfârșea, așadar, aici, urmând să evacuez clădirea în liniște și nevăzut de nimeni, ca un ninja.

Citiți și alte locuri părăsite.