Site-urile de matrimoniale îi fac pe oameni mai proști

Pe măsură ce navigăm prin ce eră de căcat a Internetului o mai fi și asta, devine din ce în ce mai clar că majoritatea promisiunilor pe care le-a făcut au fost îndeplinite. Barierele culturale pe care credeam că le-am dărâmat, pe măsură ce-am descoperit mai mult unii despre alții au dat naștere, în schimb, unor ziduri digitale, care ne-au izolat și mai mult. Banii, care ne-așteptam să curgă cu duiumul, la cât de ușor se fac tranzacțiile, curg, în schimb, spre Silicon Valley. Ușurința cu care se publică lucrurile a însemnat că mai multe povești ajung la oameni, dar și că apar mai multe reacții în doi peri de la sexiști, rasiști, antisemiți și cine-o mai fi pe-acolo. Dar cum rămâne cu promisiunea de a „reinventa" relațiile?

La început, aspectele pozitive ale relațiilor online au fost evidente. Faptul că aveai mai mult timp la dispoziție să te hotărăști și să schimbi mesaje înainte și-napoi pe parcursul mai multor zile, nu doar în timpul cât durează să bei una, alta, la bar a însemnat mai puține false începuturi. Ambele părți implicate puteau să încerce să se pună de acord și să aibă parte de mai puține neînțelegeri cât trec prin zona aia tulbure dintre „dating" și „relație". Asta e bine. Dar, mai mult decât atât, gama largă de opțiuni într-ale dating-ului a fost cea care-a schimbat regulile jocului.

Viața ta sentimentală nu mai e legată de locul unde s-a-ntâmplat să te naști, de cât de multă bază poți să pui în cercurile de cunoscuți, sau de capriciile sorții. Dating-ul online îți oferă mai multă diversitate când vine vorba de posibili pretendenți. Ai ajuns la Mall of America, nu mai ești la bodega de la colț. Faptul că ai toate opțiunile astea în plus înseamnă, în teorie, că posibilii parteneri au șansa să descopere exact ce caută, să-și găsească partenerul care e nuuuuumai bun. Ăsta a fost țelul primei generații de site-uri de dating, cum ar fi Match.com, eHarmony și OKCupid… Ei aruncau niște năvoade gigantice, iar utilizatorul își alege singur prada.

Dar ăsta e internetul vechi. Pe noile site-uri de dating se face curatoriat, sunt de nișă, iar URL-urile indică exact acea categorie unică pe care-o deservesc. Christian Singles (evident), Only Farmers (din nou, evident), SaladMatch (vegetarieni), MeetMindful (pentru spiritualii amatori de yoga), TrekPassions (pentru fanii Star Trek). Site-urile astea adună azi legiuni de utilizatori, iar valoarea lor e de la sine înțeleasă. Faptul că poți să filtrezi după tocilari pasionați de SF sau după afiliere religioasă e doar un pic diferit față de a-ți selecta preferința sexuală la profil. Dar capacitatea de a concentra o căutare de partener pe o singură categorie specifică poate să fie și sinistră, în cazul în care categoria de interes se învârte în jurul unor chestii nasoale, cum ar fi ura, violența sau ideile demente.

Unul dintre cele mai noi și de rău augur site-uri nișate de dating e Awake Dating, „cel mai bun site de dating pentru persoanele singure care cred în conspirații, s-au trezit la realitate și știu adevărul". (Și expresia „cel mai bun" e îngrijorătoare, pentru că se pare că există mai multe?) Pe site, utilizatorii sunt cuplați pe baza chestiilor obișnuite, cum ar fi proximitatea fizică și vârsta, dar există și criterii demente, printre care „11 septembrie a fost lucrătura serviciilor" și „Illuminati". Când am intrat și eu să mă interesez, cea mai apropiată șansă la o relație care mi s-a dat a fost cu o tipă de 32 de ani, cu poza Monicăi Lewinski la profil, printre ale cărei interese se regăseau: „Cum să supraviețuiești când ai fost iluminat, ai ochii larg deschiși și-ți arde mintea" și „Evreii ne controlează mințile".

„Conceptul datează de câțiva ani", zice Jarrod Fidden, CEO Awake Dating, cu un puternic accent australian, pe Skype. „Eu și soția mea ne-am dat seama că nu rezonăm cu oamenii implicați în povestea pentru mase. În timp ce eram căsătoriți ne-am gândit că poate dacă nu ești într-o relație n-ai cu cine să împarți ideile astea. Așa că le-am oferit această platformă."

În mai puțin de două luni, Fidden susține că site-ul a adunat peste zece mii de membri care se combină pe baza unor puncte comune, cum ar fi Zona 51, activismul împotriva vaccinurilor și Conspirația Pământului Rotund (mișcarea care susține că „povestea pentru mase" cum că Pământul e rotund e propagandă folosită pentru a controla mulțimile). „Fiecare are altă interpretare legată de ce înseamnă să fii trezit la realitate", zice Fidden. „Nu ține de noi să decidem ce e dubios și ce nu. Avem atâtea informații și, în zilele noastre, fiecare are propria părere."

Dar, totuși, poate ăsta nu-i un lucru bun. Când există atâtea căi de exprimare, nu doar că are toată lumea o opinie proprie, dar și acces la alte persoane care împărtășesc opinia aia, indiferent cât de dubioasă. Dacă, pur întâmplător, ești de părere că Kraft conduce Noua Ordine Mondială, pe iubitul nostru internet sigur o să dai peste cineva care să-ți susțină opinia și astfel să-ți legitimeze demența.

Când insist la Fidden pe tema acestui potențial efect de ecou, care-ar putea să apară din relații între oameni care cred în conspirații, dezvăluie din propria experiență. „Am avut discuții cu soția mea, despre lucruri pe a căror temă nu ne-am pus de acord și cu fiecare discuție am ajuns să facem schimb de opinii", zice el. „Capacitatea de a comunica deschis și sincer ajută la diseminarea ideilor și la descoperirea adevărului."

Am aflat deja că nu prea funcțioează așa. Tot ce trebuie să faci e să cauți pe Twitter orice referință la o dispută despre dreptul de a purta arme de foc, sau despre versiunea cu femei a filmului Ghostbusters, ca să afli că părerile, odată întărite de niște necunoscuți pe Internet, se încetățenesc și se împământenesc. Există o seamă de termeni pentru efectul ăsta. Cel mai cunoscut e bula-filtru.

Principalul concept e ăsta: dacă te înconjori de oameni care cred același lucru ca și tine, credințele alea vor deveni adevăruri, ceea ce-nseamnă că n-o să te mai poată convinge nimeni că nu stau lucrurile chiar așa.

E evident cum se-ntâmplă lucrurile astea, dacă te gândești la noua realitate a internetului. Experiența personală a fiecăruia dintre noi e un fluture unic de browsing, croit pe măsura nevoilor fiecăruia. Tu faci curatoriat în feed-ul tău de Facebook, cu prietenii și cunoștințele tale. Dacă te enervează cu anumite postări, butonul de „ascunde din feed" e doar la câteva click-uri distanță. La fel funcționează și Twitter și Instagram. Am ajuns să acceptăm asta, dar ce e un pic mai pervers e faptul că și rezultatele tale de căutare pe Google sunt diferite de ale altora.

Google și majoritatea motoarelor de căutare au fost gândite cu scopul de a-ți livra informație despre ce vrei să afli. Ca să facă asta, folosesc „cookies", care nu monitorizează doar unde te afli (ceea ce e util, dacă îți cauți un restaurant corean în zonă) și istoria căutărilor (cceea ce e util, dacă ești fan NASCAR, cauți „Jim Johnson" și nu te interesează știrile despre Dallas Cowboys). În cazurile astea, nu dăunează cu nimic dacă ni se pompează rezultate menite să ne livreze informația pe care-o căutăm. Cancer e atunci când căutăm probleme pe seama cărora opiniile și adevărul se amestecă.

După cum a atras atenția Eli Pariser, fost CEO la Upworthy, în cartea sa din 2011 The Filter Bubble: What the Internet Is Hiding from You, o căutare după termenul „BP" poate să producă două rezultate diferite pentru doi utilizatori diferiți. Unuia poate să-i ofere informații despre prețurile acțiunilor, dar altuia poate să-i spună despre deversarea petrolieră Deepwater Horizon din 2011, care a făcut ravagii în Golf. Diferența depinde de ce indică istoricul căutărilor respectivului utilizator. Diferența asta e o chestie relativ minoră, dar ia în calcul persoana care caută pe Google „adevărul despre vaccinuri", a cărui istorie de căutări indică un model de accesare a site-urilor anti-vaccinare. Ar putea fi direcționat către și mai multe tâmpenii conspirative, care să-i confirme și mai puternc ideile preconcepute, în loc să promoveze știința.

Și nici măcar nu-i doar vina motoarelor de căutare. Până la urmă, ele doar își fac treaba.

„Nu cred că putem să dăm vina pe un singur site anume", zice Engin Bozdag, cercetător senior la Centrul pentru Etică și Tehnologie 4TU și consultant pe probleme de securitate la PwC, care a studiat bula de filtrare pentru teza sa de doctorat. „Nu putem să rezolvăm problema asta doar prin reglarea algoritmilor doar dacă le spunem: «Ar trebui să creați un mediu mai divers, pentru ca oamenii să audă opinii diverse din perspective opuse»."

Sincer, produsul ăla nu s-ar vinde, pentru că n-ar vrea lumea să-l folosească. Dacă principalele motoare de căutare sau rețele de socializare ar începe să evidențieze părerile sau punctele de vedere opuse, oamenii ar trece la unele care nu fac asta. (DuckDuckGo e un motor de căutare care nu monitorizează utilizatorii, ceea ce-nseamnă că oferă aceleași rezultate la orice căutare, dar există un motiv pentru care n-ai auzit de el până acum.) Ceea ce, după un mare ocoliș, ne aduce înapoi la site-urile de dating nișate.

„Să zicem că vrei să te vezi cu unul care crede-n teoria conspitației, [programul] nu trebuie să-ți spună că n-ar trebui să faci asta", zice Bozdag. „Asta ți-ar încălca autonomia și libertatea de a alege. Și dacă nu-ți arată rezultatele pe care le cauți, n-o să mai folosești instrumentul ăsta."

Asta înseamnă că rămâne la latitudinea oricărui potențial utilizator de internet să-și propună să culeagă puncte opuse de vedere, să le caute pe cele care vin din afara propriei sfere culturale. Și asta-i al dracu' de greu. „Pe Twitter, încerc să adaug oameni care au puncte opuse de vedere, ca să văd ce argumente folosesc. Măcar să văd ce surse au", zice Bozdag. „Dar e o sarcină care te epuizează. Nimeni n-ar vrea să facă asta, decât dacă ar fi direct interesați de subiect."

Asta ne lasă într-un punct dubios, unde nu par să existe soluții clare, care constau în a convinge oamenii să facă lucruri pe care nu vor să le facă, doar pentru că așa ar trebui – cam la fel cu a-i ruga să mănânce legume, chiar dacă n-au gust la fel de bun ca burgerii de la McDonald's. Nimeni nu vrea să facă chestii grele, pentru că sunt grele. Evitarea bulei de filtrare e posibilă doar dacă îți pui voința la contribuție, ca să acționezi împotriva tendințelor de bază, care ne dictează să ne înconjurăm doar de oamenii cu care suntem de acord.

„Motivul pentru care ar trebui să asculți și alte puncte de vedere, dincolo de internet sau Facebook sau Google", zice Bozdag, „e ca să-ți îmbunătățești argumentele și să-ți extinzi propriul punct de vedere, înainte să te hotărăști".

Site-urile de dating de nișă, care elimină posibilitatea de a te conecta cu oameni care nu cred, ca și tine, că oamenii șopârlă controlează monedele lumii din canalele din Los Angeles nu fac decât să contribuie la problemă. Cel mai rău e că, în timp ce celelalte tipuri de bule de filtrare sunt, de regulă, auto-incluse în gândurile și opiniile unei singure persoane, unul dintre scopurile idealizate ale acestor site-uri e iubirea, urmată de relații de lungă durată și apoi de crearea viitoarei generații de demenți de pe planeta noastră. Și asta-i o perspectivă tare înfricoșătoare.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre Tinder:
Am folosit Tinder, ca să obțin cât mai multe chestii gratis de la necunoscuți
Ce le atrage pe femei pe Tinder
Cum e să folosești Tinderul într-un oraș mic