Am verificat tot ce știe Facebook despre mine ca să vezi de ce s-o faci și tu

Știi când primești pachet de undeva și ai vag habar de ce e acolo? Eu nu știu, n-am primit, dar am înțeles că așa funcționează lucrurile. Cam așa e și cu arhiva Facebook. Te aștepți să ai o idee vagă despre ce e acolo, dar odată descărcată și dezarhivată ești în fața unui trecut mai mult sau mai puțin glorios despre cine ești, cu cine ai vorbit, ce reprezinți ca individ pentru o platformă online și ce trecut ai.

Contul actual de Facebook l-am făcut în 2012, prin martie. A împlinit șase ani, timp în care am scris 7,04 GB de date. Dezarhivat, folderul are 7,4 GB. Nu cred că-i mult, ba chiar sunt filme 4K mult mai mari decât ce-am lăsat eu în ograda lui Zuckerberg. Mare parte din toată treaba asta e reprezentată de conținut vizual: poze și video și, eventual, niște bucăți audio. Cum nu-mi prea dau mesaje vocale cu alții, nici asta nu-i prea mult.

Poți să descarci arhiva asta oricând, dar lumea s-a tripat pe ea odată cu Cambridge Analytica și cu dezvăluirea că Facebook a mai colectat niște date din telefonul tău, în special cu cine ai vorbit și cu cine ți-ai dat mesaje. Făcea asta destul de bine cu vechile versiuni ale aplicației, acum doar dacă-i permiți și doar pe Android. Sigur, oamenii tot nu vor fi atenți să nu lase Facebook să colecteze tot ce vrea.

Poți să te gândești la Facebook ca la un pescar care strânge peștele cu plasa. Nu contează ce intră acolo, atât timp cât te poate profila bine și află lucruri despre tine pe care să le cupleze cu ale altora și să vândă reclame. Altfel, fiecare dintre noi nu reprezentăm nimic important, iar viețile noastre sunt banale și previzibile.

Ca să ajungi la arhiva ta, intri pe Facebook. De oriunde, intri în setări (Settings). E o săgeată în jos la capătul rândului cu mesaje, notificări și un mare semn de întrebare. Intri. Ai fix în noul ecran, la baza paginii, opțiunea: “Download a copy of your Facebook data”. Mai bagi o parolă și aștepți un link magic pentru descărcare. Într-o oră jumate a venit. “facebook-razvanbaltaretu” - ăsta sunt eu pentru Facebook.

Pe cât de multe știe Facebook despre tine, pe atât de prost e organizată arhiva pe care o primești. Așa m-am găsit în fața a patru foldere și-o scurtătură către indexul activității mele pe rețea. În pagina asta de index ai totul la îndemână, de la poze, videouri și mesaje la poke-urile pe care le-ai dat (și de care ai uitat) până la aplicații (conectate la contul de Facebook și prieteni (foști, actuali, respinși, șterși).

Ți-am făcut introul ăsta cu index, pentru că aici găsești prima bijuterie: câmpul cu prieteni. Sunt toți acolo. Toți! Vezi cine e follower, cui-i ești follower, prieteni șterși, cererile de prietenie refuzate și trimise, dar și actualii. Partea și mai bună e că în dreptul fiecăruia e trecută data la care ați devenit “oficiali”.

Tot aici ar trebui să te uiți și la Ads. Vezi un istoric cu reclame pe care ai dat click, dar și ce advertiseri au acces la informațiile tale de contact. La mine sunt: Airbnb, Spotify, Cabify (un fel de Uber din Barcelona) și Uber. Totodată, e o listă imensă cu Ads Topics și pagini pe care le apreciez și din cauza cărora aș putea vedea anumite reclame. Sigur, nu-i o transparență maximă când vine vorba de reclame.

Mai vezi și Profile, adică cine ești tu. Dincolo de informațiile de bază, pe care le știi, trebuie să te uiți la tot ce-ai apreciat vreodată sau în ce grupuri te-ai băgat.

Există pe Facebook acei oameni care trag ca locomotivele să fie ceva, să influențeze, să se remarce, să dea duma aia mișto. Le-aș recomanda să descarce arhiva. Odată pusă-n calculator, vezi ce însemni și ce produci.

Am intrat în folderul cu mesaje. Toate discuțiile mele de pe Messenger, ca alte tale, sunt doar niște cifre. Habar n-am care-i logica numerotării. Cert e că primul, 0 (zero), e o conversație de trei rânduri primită în folderul ăla de spam – Message request - la care n-am răspuns niciodată. A fost în martie 2018. Ultimul în ierarhia asta este 1103, o conversație din noiembrie 2013 cu câte o singură frază de fiecare parte.

La poze găsești tot cancerul pe care l-ai dat sau primit pe Messenger în viața ta pe Facebook (dacă n-ai mai șters din mesaje). Am 30 500 de imagini, multe meme proaste, multe poze la rezoluție mizerabilă și niște GIF-uri imense (de peste 20 MB) pe care Facebook le-a convertit în poze. În fine, aici e izvorul tău de nostalgie la care te poți întoarce oricând vrei să-ți regreți decizii din viață sau să te bucuri de momente bune trecute.

Așa, îți mai rămâne să te mai uiți la pozele pe care le-ai încărcat pe Facebook. Le găsești în folderul photos fără să ai habar care din ce album e. Sunt doar cifrele pentru fiecare în parte, dar probabil că te prinzi care pe unde a fost. Sunt foldere mai ai niște fișiere HTML ca să vezi într-un browser ce comentarii au fost la poze.

Mă rog, poți ajunge să le vezi în browser și din pagina Index, la Photos, doar că îți afișează toată cronologia, fără o împărțire clară.

Pe final, ca să rezum ce-i cu toată arhiva și amprenta pe care o lași tu pe Facebook, ar trebui să dai scroll în Timeline din pagina Index. Sunt cam haotice informațiile, dar vezi ce-ai făcut cât de cât public pe rețea. O mulțime de texte, date și ore la care ai dat attending la ceva, ai apreciat ceva, ai încărcat ceva. Dacă n-ai răbdare să dai scroll, poți să te duci direct la bază. Pe 7 martie 2012 am trecut pe Facebook că am început școala la Colegiul Național “Gheorghe Șincai”. Adică, mi-am completat profilul și cu informația asta.

Nimic. O descarci, te uiți la ea, plângi, râzi, îți aduci aminte ce prost sau frumos erai cândva, ce bine-o ziceai sau ce nașpa ți-o luai în mesaje și treci mai departe. S-a făcut atât de multă gălăgie pe tema asta, încât a fost secată de suflet opțiunea de a-ți descărca trecutul.

Eu aș vrea ca oamenii să-și descarce arhivele de pe Google, Facebook și alte site-uri care permit. Odată ce o vor face, își vor da seama că atât e. Ăsta e tot conținutul la care s-au chinuit. Toate dumele alea istețe scrise și rescrise, toate pozele alea cu mâncare pentru like-uri, dar și toate replicile de agățat din mesaje.

Ce e mai important decât ce știe Facebook despre tine e cât lași să știe. Poți să-ți setezi să nu mai sugă date din tot felul de dispozitive, poți să tai accesul aplicațiilor pe care oricum nu le mai folosești (la astea te poți duce rapid aici) sau poți, măcar, să-ți securizezi contul ca să nu ajungă nimeni să și-l însușească.

Acum, dacă tot ai consumat atât de mult timp cu Facebook, ar fi păcat să nu consumi încă pe atât să-ți vezi trecutul reținut de rețea.

Într-un mod absolut evident, îl poți urmări pe Răzvan pe Facebook.