Toate modurile în care ești umilit pe internet, în România

Mulți știu să profite de internet și de modul în care poți umili pe cineva și se folosesc de rețelele sociale ca să împrăștie orice chichiță din viața lor, mai mult sau mai puțin importantă. Alții, în schimb, află abia pe pielea lor ce înseamnă să ajungi viral pe internet.

Pe lângă informare, socializare și pierdut vremea, oamenii au înțeles că se pot folosi de internet fie ca să-și facă dreptate, fie ca să atragă atenția asupra unui fapt greșit la care au asistat. De aici până la umilire e un pas mic. Găsești în fiecare zi posturi kilometrice despre oameni care s-au simțit neîndreptățiți, oameni care au văzut ceva nasol pe stradă sau pur și simplu experiențe de viață care i-au marcat.

Industria de videochat din China, unde tinerii profită de talentele lor ca să scoată bani

Pe internetul românesc nu trece o săptămână fără ca ceva să devină super viral. Fie că vorbim de știri importante, filmări, povești, meme sau diverse rant-uri, oamenii vor găsi o chestie pe care să o exploateze preț de câteva zile. Tocmai de-aia nu e greu să ajungi să fii umilit pe internet, mai ales dacă dai dovadă de o nesimțire ieșită din comun. Este suficient să vorbească cineva despre tine, să te filmeze sau chiar să fii tu ăla care face o tâmpenie în spațiul tău virtual, ca să vorbească tot internetul despre cât de prost ești.

Sunt destule astfel de exemple pe internet și cu siguranță la multe din ele ai participat. Mai jos, am încercat să adun cele mai importante cazuri în care cineva a fost umilit pe internet.

Aproape zilnic ajunge viral câte un individ care-și plantează bolidul unde vrea mușchiul lui. Pe trotuar, pe locurile destinate oamenilor cu handicap, pe câte două locuri sau chiar în mijlocul drumului, astfel încât să fie blocat și accesul ambulanțelor.

Pentru chestiile astea există pagini dedicate, câte una care să corespundă fiecărui oraș din România. Le știi și tu, că probabil urmărești câteva din ele, respectiv alea cu „Ai parcat ca un bou". Scopul lor e să umilească șoferii neserioși, numai că nu întotdeauna ajunge mesajul la cine trebuie.

Uneori se întâmplă să se și facă puțină dreptate. De exemplu, șoferul care și-a parcat mașina într-o stație RATB s-a ales cu dosar penal, după ce mai mulți trecători au făcut poze la parcare și le-au distribuit pe Facebook.

Unii utilizatori ai internetului ajung să povestească orice pățanie din viața lor pe internet. Genul ăsta de experiențe personale prind destul de bine, mai ales când sunt vândute într-un mod cât mai dramatic. Cel mai recent exemplu de genul este ăla cu „monstrul din tren". Roxana Voloseniuc a povestit cu lux de amănunte cum s-a ciondănit cu unul din tren, genul de pățanie banală în care un ghiolban se ia de o femeie care se tot fâțâie într-un loc super aglomerat.

Povestea asta a adunat peste zece mii de shares pe Facebook, pentru că a fost prezentată frumos, cu accent pe „monstru" și pe sentimentele rănite alte Roxanei. „Monstrul" a fost într-adevăr umilit, pentru că în scurt timp a fost recunoscut, i s-a făcut public numele și absolut tot internetul știa că Geo Scripcaru este un misogin. A apărut și un drept la replică din partea tipului, dar degeaba.

Nu se limitează totul la spălatul rufelor în public, pentru că sunt și scenarii mai serioase care ajung virale pe internet. De exemplu, de câteva zile se discută despre un tip care a fost operat la degetul greșit. În acest caz, a fost umilit doctorul căruia a trebuit să i se atragă atenția de către pacient că n-a tăiat degetul care trebuia. Povestea asta a adunat doar câteva sute de shares, dar măcar a fost preluată de ceva site-uri de știri.

Aici ar intra foarte multe exemple, pentru că tot mai mulți realizează ca e mai simplu să urli pe internet că nu ți-a convenit ceva la un brand, decât să iei direct legătura cu cei responsabili. Vorbesc aici de mici chichițe pentru care nu merită să terfelești un nume pe internet, gen faptul că nu ai mai găsit ouă pe stoc sau că ți-a întârziat un pachet. De fapt, orice problemă care poate fi rezolvată printr-o discuție telefonică cu cei de la relații clienți nu ar trebui să fie transformată într-un scandal pe internet.

Genul ăsta de cerșeală pe Facebook are un singur scop: fă-mi pe plac sau te umilesc pe internet. Sigur, firmele implicate de cele mai multe ori reacționează și încearcă să ajute clientul, oricât de arogant e el, dar tot ăla care cere tratament special ajunge să fie umilit, mai ales dacă are pretenția ca un magazin să-i schimbe becul ars fără bon.

Asta nu înseamnă că nu există momente în care ești îndreptățit să expui public incompetența unora, pentru că mai dai și peste momente în care cei de la relații cu clienții nu vor să te ajute, deși tu ai sigur dreptate. Abia atunci poți spune că firma respectivă a fost umilită

Cam orice scandal care izbucnește în mediul online se va împărți în două tabere opuse. De cele mai multe ori, n-ai nimic de pierdut, indiferent de care parte ești. Asta pentru că majoritatea controverse de genul ăsta nu sunt de o natură serioasă și părerea ta nu este chiar atât de importantă.

În schimb, dacă la mijloc este un caz de interes național, genul de chestiune pe care n-o poți trata într-un alt mod, internetul va reacționa împotriva ta. Cel mai recent exemplu a fost cel cu agenția de PR, More than Pub, care a acceptat să-i spele imaginea lui Burnei. Știi tu, doctorul ăla care a făcut experimente pe copii și le-a distrus viața, omul care nu recunoaște nimic și se crede un zeu al medicinei.

Cu ocazia asta, cam tot internetul a aflat de More than Pub, pentru că nu numai că a acceptat să-l reprezinte pe Burnei, dar agenția duce și o campanie de denigrare a tuturor celor care le arată obrazul. S-a scris foarte mult despre chestia asta și mai mulți clienți și-au încheiat orice fel de colaborare cu More than Pub.

Românii sunt foarte sensibili când vine vorba de țara asta și nu ratează niciun moment să-ți demonstreze asta. Sigur, e perfect ok ca un român să se plângă de România, să vorbească despre jeg, corupție și străzi de căcat. În schimb, dacă un turist străin îndrăznește să menționeze nereguli din experiența sa în România, e vai și amar ce curul lui.

Un exemplu bun e cel cu cuplul de americani care ne-au vizitat țara anul trecut. Cei doi au vlog de călătorie și au urcat clipuri cu toată experiența lor de aici. Nu e un vlog popular, fac în jur de 300 de vizulizări pe clip, dar, cumva, ceva jurnalist a găsit canalul ăla și a reușit să facă o știre din el. Americanii nu au fost nesimțiți și per total au fost chiar încântați de România. Au avut un singur clip în care au precizat niște probleme, gen cazare nașpa într-un loc și oameni care put în tren.

Experiența lor putea fi transformată într-o știre foarte mișto despre impresiile unor americani în România, numai jurnalistul respectiv a ales să o facă pe aia cu „UN CUPLU DE AMERICANI DESFIINȚEAZĂ ROMÂNIA". De aici, cei doi turiști au fost hărțuiți de românii cu sentimentele rănite care au tăbărât pe canalul lor cu înjurături și amenințări. E perfect adevărat că oamenii put în tren, dar niște turiști au fost umiliți pentru că au avut tupeu să menționeze ceva ce știam cu toții.

Acum câteva luni, pe internet a apărut un text scris de o fată care avea o problemă cu femeile de serviciu din mall. Genul ăsta de lamentări nu prind tot timpul, dar când înșiri idei scoase din puțul gândirii, lumea o să te tragă de urechi. Mădălina Muche, autoarea textului, se plângea pe blogul ei că femeile de serviciu bagă în buzunar mâncarea lăsată de clienții din food court. Îți explica atunci că dacă jobul tău nu te plătește cât ai vrea, „obligaţia ta este să cauţi soluţii prin care să câştigi mai mulţi bani, nu să cauţi în gunoaie şi cu atât mai mult să îţi însuşeşti mâncarea pe care un client a decis să o arunce".

Textul respectiv, la fel ca și blogul, nu mai există pe internet, iar cariera online a Mădălinei a sfârșit odată cu secunda în care a postat mizeria aia. Lumea a fost revoltată de faptul că o prețioasă se simte scârbită de niște angajați atât de disperați, încât adună mâncarea aruncată de alții. A fost genul de articol care te scote din sărite indiferent cât de zen ai fi. Răspunsurile au fost pe măsură, iar acum toată lumea știe că Mădălina Muche este tipa aia care nu suportă oamenii săraci.

Pentru unii oameni, activist e mult spus. Aproape orice persoană care filmează o altercație se consideră un activist civic de serviciu. E plin de canale de YouTube și pagini de Facebook cu oameni care filmează cu telefonul orice întâlnire cu un polițist, vânzător sau oricare alt angajat public. Sunt ăia care refuză să se legitimeze, pentru că au citit ei undeva că nu-s obligați să-o facă. Sau ăia care se ceartă cu controlorii, pentru că nu și-au cumpărat bilete de călătorie.

De cele mai multe ori, oamenii ăștia și-o cam iau în barbă, pentru că logica lor deplasată nu se pupă cu legislația. Ajung să fie umiliți pentru tupeu, dar la pachet intră și angajații implicați în scandal, pentru că pe internet sunt destui care iau partea instigatorului. Ai văzut cum s-a întâmplat cu vânzătoarea de la Kaufland sau cu controlorii care au scos afară un pasager isteric care circula fără bilet.

Uite, mai sus ai exemplu de un „activist" care umilește un paznic, deși i s-a repetat de nenumărate ori că nu are voie să filmeze în magazin. Normal, mulți vor ține cu instigatorul, pentru că sunt „cetățeni cu drepturi" cărora li se rupe de politica magazinului. Chestia asta cu activismul civic a cam scăpat de sub control. Nu orice individ cu o cameră ar trebui să se comporte ca un nesimțit, sub pretextul că are drepturi.