Publicitate
Chestii

Poveștile persoanelor LGBT agresate în România îți arată cât de încuiați suntem

Foarte puține persoane agresate depun plângeri împotriva agresorilor, de teamă să nu fie marginalizate pentru orientarea lor sexuală.

de K. Kali
25 Iunie 2016, 12:00am

Fotografie de Ben Tavener, via Flickr

În România, e dificil să fii o persoană cu o altă orientare sexuală decât straight. Statisticile arată că țara noastră e în topul celor mai discriminatoare state pe bază de orientare sexuală. Chiar dacă legislația română și Convenţia Europeană a Drepturilor Omului interzic discriminarea în funcţie de orientarea sexuală, a sta nu-i împiedică pe unii români să trateze persoanele LGBT într-un mod dăunător moral, fizic sau psihic. Problema cea mai mare este că foarte puține persoane agresate depun plângeri împotriva agresorilor.

Motivul principal este teama persoanelor LGBT să-și asume identitatea, ca să nu fie marginalizate în cercul social din care fac parte sau în mediul de lucru. Ori, pur şi simplu, de teama părinţilor. Pe deasupra, multe agresiuni se petrec în şcoli. Un studiu al asociației Accept arată că șapte din 10 elevi LGBT nu se simt în siguranţă în mediul de învăţământ, în timp ce șase din 10 au fost martorii sau victimele unei agresiuni.

PRIN CE TREC PERSOANELE LGBT ÎN ROMÂNIA

Ca să-nțeleg prin ce trec, zi de zi, în România, am vorbit cu câteva persoane LGBT. Am aflat că acești oameni sunt supuși constant la violență fizică și verbală și că, la noi în țară, dacă ești orice altceva în afară de heterosxual, trebuie să-ți formezi mecanisme de autoapărare.

Daria, o elevă transgender de 18 ani, mi-a povestit cum o tratează colegii ei de școală:

Înainte să încep tranziţia, eram cunoscută, la şcoală cel puţin, ca fiind băiatul-fată. Mereu luam tramvaiul din staţia de lângă şcoală, iar într-o zi au venit mai mulţi elevi după mine. Își băteau joc verbal de mine, dar eu aveam căştile în urechi şi îi ignoram. Între timp, am crezut că au plecat; nu le-am acordat mare atenţie, pentru că nu-s rare întâmplările de genul. Mulți oameni vin să mă întrebe dacă sunt băiat sau fată, aşa că m-am obişnuit. La un moment dat, când trecea tramvaiul, respectivii m-au împins din spate şi a fost aproape să fiu lovită. Oamenii din staţie i-au prins pe elevi şi i-au ameninţat că îi reclamă poliţiei, dar ei au zis: «Nu contează, e băiat-fată »".

Remus G., care are 22 de ani și este scenograf de teatru și film, are de-a face cu furia oamenilor care nu suportă persoanele LGBT încă de la 14 ani. Atunci, a primit trei porecle din partea colegilor de școală: „poponar", „homosexual" și „greșit".

Universul meu se extindea în fiecare zi, totul era fantastic, minunat, dar în balanţa acestui fapt era gândirea societăţii cum că orientarea mea ar fi greşită. Ceva anormal, nenatural. Ştiam prea bine că şi părinţii mei aveau aceeaşi părere şi că nu şi-ar fi dorit niciodată ca băiatul lor de aur să fi fost un dintr-ăla. La 16 ani, am spus familiei că sunt homosexual. Reacţia lor a fost una brutală, atât fizic, cât şi psihic.

Nu faptul că sunt «poponar» a făcut acest declic în conştiinţa lor, ci consecinţa acestui fapt. Că fiul lor nu va putea ajunge niciodată un stâlp al societăţii, care să fie fericit şi împlinit. Ei cunoşteau lumea mai bine ca mine şi ştiau ce părere are societatea şi cum se comportă cu oameni ca mine. Dar viziunea mea nu era aceeaşi, aşa că m-am hotărât să fiu eu însumi şi să fiu un stâlp de neclintit al unei societăţi ce are mare nevoie de aşa ceva."

Citește și: În România, persoanele LGBT sunt mai puțin protejate de discriminare decât romii

Ana M., o hair-stylistă în vârstă de 23 de ani, a fost agresată într-un supermarket, în timp ce era la cumpărături cu iubita ei. Iar oamenii din magazin au fost de acord cu tratamentul la care a fost supusă:

Am pupat-o pe frunte pe prietena mea. Lângă noi era o femeie cu doi copii, care ne-a înjurat. Noi ne-am văzut de ale noastre, dar la casa de marcat m-am trezit cu o mare palmă peste față. Femeia a continuat să mă bruscheze și să urle că oamenii ca noi le influențează copiii să fie gay. În cele din urmă, a intervenit paza, dar mulți clienți din magazin au început să ne înjure și să ne spună să plecăm de acolo.

Chestia asta ne-a făcut să ne îngrijorăm pentru siguranța noastră. De atunci suntem prietene în public și iubite doar în intimitate. E un fel de apărare. Nu vrem să ne mai asumăm riscuri."

Valentine, un gay de 25 de ani, muzician și analist IT, spune că și-a format un mecanism de apărare, ca să aibă cât mai puțin de pierdut din cauza orientării sale sexuale. Dar povestește că nu a fost întotdeauna așa:

În ultimul an de liceu, am stat în bancă cu clovnul clasei și-am fost preferatul lui în materie de batjocură, ironii, îmbrânceli la ora de sport sau pantaloni trași jos pe holuri. Turma îi urma exemplul, la fel și golanii din liceu. Odată, am fost sunat timp de mai multe zile de «verii» unui coleg și amenințat că o să fiu trecut pe sub roțile jeepului. În București, când avem accese de curajoși și mai îndrăznim să ne sărutăm pe stradă, oamenii aruncă cu ambalaje în noi.

Cu ultimul iubit, am avut cel mai dur wake-up call. Stătea la parter, noi eram în bucătărie, vară, fereastra deschisă. M-am întins, cum rar obișnuiesc, să-l iau în brațe. În secunda doi, m-a împins de perete și s-a repezit să tragă draperiile. Am înțeles ce era: cartier nasol, deci nu se știe cine te vede și îți sparge ușa în toiul nopții și îți dă în cap fiindcă ești gay. Să fii liber până și între patru pereți e o oportunitate, nu ceva comun by default. De atunci, am tot defilat cu draperiile trase și n-am știut decât să ne uităm stânga-dreapta și să dormim ca doi paranoici."

Citește și: Cum e să fii gay într-un liceu din România

CUM SE POT APĂRA LEGAL PERSOANELE LGBT DE ABUZURI

Fotografie de Ioana Moldoveanu, via LGBT-iștii în flash-mob la MȚR

Pentru cazuri ca cele de mai sus, dar și pentru orice altă formă de discriminare pe bază de orientare sexuală, persoanele LGBT au metode de apărare legală. Alin Stoica, avocat în Baroul București, mi-a zis ce mecanisme juridice au la dispoziție cei agresați. O chestie importantă e că o ordonanță a Guvernului, privind prevenirea și sancționarea discriminării, facilitează accesul persoanelor discriminate la actul de justiție. Astfel, persoanele LGBT sunt scutite de la plata taxei de timbru.

Nu-i mare lucru, dar persoanele LGBT trebuie să știe că agresorii riscă pedepse mari pentru abuzurile lor:

Noul Cod Penal stabilește că «săvârşirea infracţiunii pentru motive de rasă, naţionalitate, orientare sexuală » sunt circumstanță agravantă. Deci, persoanele care sunt vinovate pot primi pedepse orientate către maximul special. Dacă maximul nu este destul, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la doi ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

Spre exemplu, dacă o persoană a fost lovită pe motiv de orientare sexuală și agresorul este pedepsit cu trei luni la doi ani închisoare sau cu amendă, instanţa de judecată poate acorda o pedeapsă cu închisoarea orientată către maximul special de doi ani. La pedeapsa asta se poate aplica un spor de până la doi ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, respectiv opt luni."

Citește și: Comentariile cretine ale românilor, după atacul din Orlando, o să te facă să ieși de pe Facebook

ÎN ROMÂNIA NU EXISTĂ CENTRE COMUNITARE PENTRU PERSOANELE LGBT

Există situații în care persoanele LGBT nu reclamă agresiunile sau discriminările, pentru că le este frică să-și asume identitatea din punct de vedere social. În cazul ăsta, trebuie lucrat cu comunitatea LGBT, pentru a construi rețele de suport. Spre exemplu, centre comunitare.

În acest sens s-au implicat cei de la asociața MozaiQ, o organizație comunitară care se adresează exclusiv persoanelor LGBT din România. Vlad Levente Viski, președintele asociației, spune că organizația vrea să schimbe lucrurile și să sporească siguranța persoanelor LGBT. Deocamdată, însă, aceste centre de sprijin sunt încă în faza de proiect:

Proiectul #TheHouse – Centru comunitar LGBT a început în ianuarie 2015 şi şi-a propus, iniţial, să sugereze candidaţilor la alegerile locale din Bucureşti ideea unui centru comunitar pentru persoanele LGBT. Un astfel de centru ar include facilități precum consiliere psihologică, juridică, cursuri de educaţie continuă, testări și ar fi un spaţiu cultural sigur.

Acum, după alegeri, proiectul continuă. Vom continua să cerem autorităţilor locale să ia în considerare oportunitatea unui astfel de centru, care ar fi benefic pentru numeroase persoane din comunitatea LGBT. Mai ales că multe dintre ele se află astăzi în sărăcie și se confruntă cu numeroase probleme."

În concluzie, situația persoanelor LGBT în România nu e una de invidiat. Soluții ar fi, dar majoritatea sunt încă la stadiul de proiect. Centrele de suport așteaptă acordul autorităților pentru a-și deschide porțile, iar faptele agresorilor rămân, în multe cazuri, nepedepsite, pentru că victimele nu le reclamă. Lucrurile se vor schimba când autoritățile se vor implica mai mult și persoanele LGBT discriminate nu-i vor mai lăsa pe agresori să scape, indiferent de circumstanțe. Pentru că să fii în siguranță e mult mai important decât să te păzești de homofobia oamenilor.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre discriminare:
Manualele școlare românești te învață că femeia trebuie să stea la cratiță
Ce spun militarii români despre cum văd femeile în Armată și-n război
5 motive pentru care e ridicol să te simți indignat de documentarul „Vin Românii"