Fotografie de Ben Tavener, via Flickr

„Înainte să încep tranziţia, eram cunoscută, la şcoală cel puţin, ca fiind băiatul-fată. Mereu luam tramvaiul din staţia de lângă şcoală, iar într-o zi au venit mai mulţi elevi după mine. Își băteau joc verbal de mine, dar eu aveam căştile în urechi şi îi ignoram. Între timp, am crezut că au plecat; nu le-am acordat mare atenţie, pentru că nu-s rare întâmplările de genul. Mulți oameni vin să mă întrebe dacă sunt băiat sau fată, aşa că m-am obişnuit. La un moment dat, când trecea tramvaiul, respectivii m-au împins din spate şi a fost aproape să fiu lovită. Oamenii din staţie i-au prins pe elevi şi i-au ameninţat că îi reclamă poliţiei, dar ei au zis: «Nu contează, e băiat-fată »".

„Universul meu se extindea în fiecare zi, totul era fantastic, minunat, dar în balanţa acestui fapt era gândirea societăţii cum că orientarea mea ar fi greşită. Ceva anormal, nenatural. Ştiam prea bine că şi părinţii mei aveau aceeaşi părere şi că nu şi-ar fi dorit niciodată ca băiatul lor de aur să fi fost un dintr-ăla. La 16 ani, am spus familiei că sunt homosexual. Reacţia lor a fost una brutală, atât fizic, cât şi psihic.

Nu faptul că sunt «poponar» a făcut acest declic în conştiinţa lor, ci consecinţa acestui fapt. Că fiul lor nu va putea ajunge niciodată un stâlp al societăţii, care să fie fericit şi împlinit. Ei cunoşteau lumea mai bine ca mine şi ştiau ce părere are societatea şi cum se comportă cu oameni ca mine. Dar viziunea mea nu era aceeaşi, aşa că m-am hotărât să fiu eu însumi şi să fiu un stâlp de neclintit al unei societăţi ce are mare nevoie de aşa ceva."

Citește și: În România, persoanele LGBT sunt mai puțin protejate de discriminare decât romii

„Am pupat-o pe frunte pe prietena mea. Lângă noi era o femeie cu doi copii, care ne-a înjurat. Noi ne-am văzut de ale noastre, dar la casa de marcat m-am trezit cu o mare palmă peste față. Femeia a continuat să mă bruscheze și să urle că oamenii ca noi le influențează copiii să fie gay. În cele din urmă, a intervenit paza, dar mulți clienți din magazin au început să ne înjure și să ne spună să plecăm de acolo.

Chestia asta ne-a făcut să ne îngrijorăm pentru siguranța noastră. De atunci suntem prietene în public și iubite doar în intimitate. E un fel de apărare. Nu vrem să ne mai asumăm riscuri."

„În ultimul an de liceu, am stat în bancă cu clovnul clasei și-am fost preferatul lui în materie de batjocură, ironii, îmbrânceli la ora de sport sau pantaloni trași jos pe holuri. Turma îi urma exemplul, la fel și golanii din liceu. Odată, am fost sunat timp de mai multe zile de «verii» unui coleg și amenințat că o să fiu trecut pe sub roțile jeepului. În București, când avem accese de curajoși și mai îndrăznim să ne sărutăm pe stradă, oamenii aruncă cu ambalaje în noi.

Cu ultimul iubit, am avut cel mai dur wake-up call. Stătea la parter, noi eram în bucătărie, vară, fereastra deschisă. M-am întins, cum rar obișnuiesc, să-l iau în brațe. În secunda doi, m-a împins de perete și s-a repezit să tragă draperiile. Am înțeles ce era: cartier nasol, deci nu se știe cine te vede și îți sparge ușa în toiul nopții și îți dă în cap fiindcă ești gay. Să fii liber până și între patru pereți e o oportunitate, nu ceva comun by default. De atunci, am tot defilat cu draperiile trase și n-am știut decât să ne uităm stânga-dreapta și să dormim ca doi paranoici."

Citește și: Cum e să fii gay într-un liceu din România

Fotografie de Ioana Moldoveanu, via LGBT-iștii în flash-mob la MȚR

„Noul Cod Penal stabilește că «săvârşirea infracţiunii pentru motive de rasă, naţionalitate, orientare sexuală » sunt circumstanță agravantă. Deci, persoanele care sunt vinovate pot primi pedepse orientate către maximul special. Dacă maximul nu este destul, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la doi ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

Spre exemplu, dacă o persoană a fost lovită pe motiv de orientare sexuală și agresorul este pedepsit cu trei luni la doi ani închisoare sau cu amendă, instanţa de judecată poate acorda o pedeapsă cu închisoarea orientată către maximul special de doi ani. La pedeapsa asta se poate aplica un spor de până la doi ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, respectiv opt luni."

Citește și: Comentariile cretine ale românilor, după atacul din Orlando, o să te facă să ieși de pe Facebook

„Proiectul #TheHouse – Centru comunitar LGBT a început în ianuarie 2015 şi şi-a propus, iniţial, să sugereze candidaţilor la alegerile locale din Bucureşti ideea unui centru comunitar pentru persoanele LGBT. Un astfel de centru ar include facilități precum consiliere psihologică, juridică, cursuri de educaţie continuă, testări și ar fi un spaţiu cultural sigur.

Acum, după alegeri, proiectul continuă. Vom continua să cerem autorităţilor locale să ia în considerare oportunitatea unui astfel de centru, care ar fi benefic pentru numeroase persoane din comunitatea LGBT. Mai ales că multe dintre ele se află astăzi în sărăcie și se confruntă cu numeroase probleme."