Constănțeanul care-ți arată prin muzica lui că viața din București e mai psihedelică decât crezi

D.E.N.I.S. – Daniel Boiangiu – stă de vreo cinci ani în București. A aterizat aici din Constanța ca să ajungă student la Politehnică. Dacă urmărești scena destul de firavă de garage rock și punk de la noi ar trebui să-l știi drept vocalist și chitarist al unui admirabil combo numit Cardinal. Dar nu numai – între timp, Boiangiu a trecut prin trupe ca BLANC, Fuck You! Dracu, Larvae și, pentru o vreme, Cold Brats.

„D.E.N.I.S. e un bucureștean. Atras ca o molie de luminile Capitalei, s-a pierdut complet între betoane. A devenit perfect defazat, un vector mut al distracției, care poate doar să absoarbă plăcere, incapabil însă de orice formă de introspecție sau rațiune.”

El și-a petrecut mare parte a timpului în cântări și în formarea a tot felul de formații. „Voiam să cânt cât mai mult, să produc cât mai multă muzică nemaiauzită pe-aici. Credeam că schimb lucrurile, că depășesc niște granițe. Asta a fost la 19–20 de ani.” Acum are ceva mai mulți ani, deține un cap mare și verde, pe care tronează o pereche de ochelari pe măsură, și a băgat în el cel puțin două sfaturi utile de la Iorgu Agressor, fratele lui și poate cel mai inventiv luptător de wrestling din România: „M-a învățat că distracția se plătește și că la Mr. Purceluș, în centrul Bucureștiului, se vindeau hotdogi cu un leu înainte să îl închidă”.

Capul mare și verde plimbă cu metroul un casetofon nouăzecist lipit cu scoci, bate într-o tamburină roșie și intră, alături de un cowboy cu cercel în nas, într-un trip psihedelic mult mai percutant decât cel al Beatles în „Yellow Submarine”. „Patru Pereți”, piesa al cărei clip l-am descris, e a treia pe un album semnat D.E.N.I.S., un acronim care parcă vrea să facă numele personajului despre care vorbesc cu Boiangiu și mai vizibil. 

Primul LP solo avea nevoie, pe lângă un pseudonim, și de o față: „A mea, de pildă, n-ar fi stârnit cine știe ce interes. A trebuit să găsesc o soluție, ceva recognoscibil, care să mă ajute pe partea de design.” Așa s-a născut capul mare și verde, un fel de urmaș al lui Frank Sidebottom, care se ițește de pe coperta albumului și se plimbă cu metroul bucureștean.

„Clipul de la «Patru Pereți» a fost făcut în trei zile de filmare cu buget aproape nul.” Marat Ibraghimov, basistul trupei care-l acompaniază în acest proiect, i-a făcut cunoștință în vara lui 2021 cu Laurence Henriquez. E un regizor de filme din Aruba – o insulă care ține de Olanda, dar nu contează locul, ci că s-au înțeles rapid asupra esteticii și direcției vizuale pe care avea s-o aibă clipul. 

„Animația a fost făcută de Laurence cu un program de machine learning care îți randează cadru cu cadru filmarea și creează imagini generate de AI pe baza unor cuvinte-cheie. Pentru că e o tehnologie nouă, e foarte probabil ca «Patru Pereți» să fie primul videoclip muzical care să folosească genul ăsta de animație.”

Daniel Boiangiu mai spune că Miezul Nopții București e un album conceptual care se situează, după cum îi spune numele, în orașul ăsta în care ne ducem cu toții traiul. „Prin el intenționez să spun poveștile pe care le-am trăit și văzut cu ochii mei de când m-am mutat aici, în vara lui 2017.” Doi ani pandemici a lucrat Boiangiu la MNB, o operă pe care o dedică, după cum îmi spune, tuturor celor ce au trăit, iubit și călcat strâmb în București – mai ales tinerilor sau celor ce și-au petrecut tinerețile pe-aici –, dar și fețelor triste și diforme, spălate de neonul rece al autobuzului N109. „Celor pe care i-a caracterizat la un moment dat excesul.”

LP-ul de debut al lui D.E.N.I.S. are o sursă de inspirație care nu poate fi trecută ușor cu vederea – Timpuri Noi. Pare că circulă pe-acolo un aer de familie, o frenezie psihotică care balansează între durere și plăcere, între spaime și fetișuri urbane îngroșate uneori periculos de mult.

„E o lume disperată,/ Turbată,/ Luată de cap!” poate fi reverberația conspirativă, la mai bine de douăzeci de ani, a refrenului nouăzecist ieșit din gâtlejul lui Artan pe „Malu’ valu’”: „E o lume care m-a lu…,/ E o lume care v-a lu…,/ E o lume care ne-a lucrat!” Îți mai spun și că e compus și cântat integral de el, înregistrat în diverse circumstanțe și locații, încărcat cu sample-uri din sunetele urbane – triluri ale orașului captate cu un recorder portabil.

Dacă ar fi rămas în Constanța, Boiangiu ar fi ales pentru albumul de debut al lui D.E.N.I.S. un alt „cadru”: „L-aș fi făcut să sune subacvatic, folosind tot felul de tehnici de înregistrare ciudate. Ca The Mollusk, albumul trupei Ween. Sau precum coloana sonoră de la SpongeBob Squarepants”.

Pentru el, Constanța rămâne, în ciuda administrației și renumelui turistic, un oraș foarte frumos, mai ales în sezonul rece, dar tot București își arogă partea leului: „Aici ai cluburi și oameni care lucrează activ spre crearea și susținerea unei scene. Constanța pe care am cunoscut-o eu în liceu nu era cel mai fertil loc pentru concerte, însă clar existau trupe și localuri. Acum, post pandemie, nu a mai rămas aproape nimic.” 

În Capitală, Daniel Boiangiu – care pune pe primul loc într-un top al pieselor românești din anii ‘80 „Plopi impari” a Grupului Stereo, căruia i-a făcut și un cover – pregătește lansarea celui de-al doilea album al formației Cardinal, un nou EP pentru Larvae și pe 19 mai 2022 la Expirat concertul de lansare a primului LP al lui D.E.N.I.S.

Poți să asculți albumul de debut al lui D.E.N.I.S. pe Spotify.