De ce nu reușește Uniunea Europeană să oprească propaganda rusă și fake news

În vremea în care Kremlinul investește sute de milioane de dolari în principalele sale canale de propagandă care sunt Russia Today și Sputnik și pe măsură ce se afinează campaniile de troli (adevărate fabrici de sute de mii de mesaje false), Uniunea Europeană rămâne paralizată în fața influenței care tot crește a propagandei ruse.

Kremlinul folosește două principale dispozitive pentru a zdruncina coeziunea Uniunii Europene (strategia destinată SUA e diferită). Pe de o parte, propaganda directă și înecarea internetului prin trolli: Russia Today și Sputnik au acum birouri în mai toate țările occidentale și cunosc o mare afluență pe Internet, sporită și de apetența generală pentru teoriile conspiraționiste.

Pe de altă parte, Rusia încurajează și sprijină financiar majoritatea partidelor extremiste, de dreapta sau de stânga din Occident, precum și mișcările separatiste. La un congres al separatiștilor europeni care s-a ținut la Moscova au participat chiar câțiva delegați ai unei mișcări separatiste din statul SUA Texas.

Nigel Farage, fondatorul partidului anti-european UKIP, care a luptat din greu pentru Brexit, a tot apărut cu încântare pe Russia Today, în interviuri și tirade anti-UE, în vreme ce șefa Frontului Național din Franța, Marine Le Pen, care recunoaște anexarea Crimeei de către Rusia, a fost nevoită să recunoască că a primit 11 milioane de dolari de la o bancă rusească pentru a-și finanța campania pentru alegerile prezidențiale din Franța de anul acesta. De altfel, dintre principalii patru candidați la alegerile prezidențiale franceze, trei și-au pronunțat în permanență simpatia pentru Putin și opoziția vizavi de sancțiunile occidentale impuse Rusiei: François Fillon, Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon. A câștigat Emmanuel Macron.

Vin apoi armatele de trolli și fabricile de știri false pe internet, precum și propaganda directă, abia ascunsă, prin Russia Today și Sputnik.

„E limpede că avem de-a face cu o strategie coerentă din partea Kremlinului, iar UE nu este încă pregătită”, mi-a spus Aude Merlin, specialistă în spațiul rusesc și lector la Universitatea Liberă din Bruxelles.

Irina Lagunina, expertă în media din Rusia și colaboratoare cu Radio Free Europe/Radio Liberty ( Europa Liberă), confirmă asta:

O întreb de ce are nevoie SUA de două asemenea radiouri, devenite adevărate agenții de știri.

„Ei, bine, natura și funcționarea lor diferă total. Europa Liberă este finanțată public, precum BBC sau RFI, și e condusă de un board de directori bipartizan, în egală măsură democrați și republicani, așa că Europa Liberă (și Radio Liberty în rusă) își alege cum dorește linia editorială. Altfel zis, redacțiile diferitelor secții și limbi în care se transmite sunt total libere în tratamentul obiectiv al informațiilor. Schimbările de președinție nu influențează în niciun fel acest statut de independență al Europei Libere, la fel cum schimbarea guvernului în Marea Britanie nu are nicio influență asupra BBC. În schimb, Voice of America ține de departamentul de stat și ceea ce transmite reprezintă punctul de vedere al Casei Albe. Este însă de neimaginat ca UE să se doteze cu o asemenea mașinărie complexă de prelucrare și transmitere a știrilor ca acestea, consolidate de-a lungul deceniilor.”

Aude Merlin crede, de asemenea, că UE e departe de a avea o astfel de agenție care să contracareze propaganda rusă:

„Birocrația Comisiei Europene a fost pusă de la început în fața unei dileme: în ideea de a angaja oameni din afară, ar trebui găsiți mai întâi cei care să îi selecteze și trieze, nu-i așa? De cum să știi dacă un om e expert, dacă tu însuți nu ai expertiză? Așa că Mogherini, șefa diplomației, a cerut capitalelor țărilor membre să trimită experți naționali la Bruxelles. Niciun buget nu fusese însă prevăzut pentru asta, așa că acelor capitale doritoare să trimită la Bruxelles experți în media din Rusia li s-a cerut să plătească și salariile acestora.”

Rezultatul: foarte puține capitale s-au îngrămădit să trimită experți pentru acea celulă, care a fost botezată East Stratcom. Ideea era oricum prost concepută din start și injustă. De ce Sofia sau Bucureștiul ar trebui să plătească salariile unor specialiști în rusologie pe care să-i trimită la Bruxelles ca să consilieze înalți funcționari și să decripteze propaganda rusă? Ca să nu mai vorbim că nu s-a gândit nimeni la situația absurdă în care expertul bulgar, să spunem, ar fi venit cu un salariu de câteva mii de leva, iar cel olandez cu multe mii de euro. Și se presupune că ar trebui să lucreze armonios împreună.

Europarlamentarul român Siegfried Mureșan a propus recent un proiect pentru combaterea propagandei ruse din presă și de pe rețelele sociale, finanțat din bugetul UE cu 3 milioane de euro, însă propunerea a fost respinsă de către Comisia UE, care a anunțat că se va crea un fond propriu al Comisiei.

Abia în urmă cu câteva zile s-a creat un fond special pentru a plăti salariile membrilor East Stratcom astfel încât să nu mai fie nevoie să plătească capitalele. Asta – în vreme ce Kremlinul toarnă anual sute de milioane în propagandă și în troli pe Internet. Propaganda rusă funcționează apoi folosind mulți jurnaliști străini, în special anglofoni și francofoni, așa cum face și Al-Jazeera.

De pildă, un clip postat anul trecut pe un lanț de platforme online printre care și YouTube și care a fost văzut de milioane de ori arată o jurnalistă canadiană într-o sală de presă din clădirea ONU de la New York, care lichidează în câteva minute ceea ce se spune că ar fi minciunile presei occidentale despre Siria și intervenția Rusiei acolo.

Pe jurnalista canadiană o cheamă Eva Bartlett, iar prestația ei este doar un exemplu al abilității propagandei Moscovei. Interviul cu ea are loc într-adevăr într-o sală a cartierului general al ONU din New York, cum o arată logo-ul de pe perete, dar nu este deloc un eveniment organizat de ONU, cum se lasă de înțeles în titlu: „ONU – o jurnalistă demontează minciunile Occidentului”. Interviul a avut loc într-o sală cerută de ambasadorul Siriei pentru o conferință de presă, iar jurnalista canadiană respectivă, care este prezentată ca fiind independentă, lucrează în realitate pentru Russia Today.

Între timp, în East Stratcom, în ploiosul Bruxelles, lucrează doar vreo zece oameni și câteva zeci de colaboratori, care publică din când în când analize, pe care puțină lume le citește, pentru că sunt scrise într-un limbaj lemnos și birocratic.